Este bine sa ne alegem scoala cat mai aproape de casa?
Cu mult timp inainte sa ne inscriem copilul la scoala incepe furia alegerii scolii si invatatoarei. Incepem sa cautam referinte despre toate scolile din cartier si despre cele din drumul nostru spre serviciu. Si daca initial avem doar un criteriu sau doua, lista devine din ce in ce mai mare (ce ofera, daca au after school sau nu, ce optionale au, la ce concursuri se duc, ce dotare are scoala, daca este de curand renovata sau nu, daca are paza sau nu, cat costa uniforma, ce limbi straine se fac la scoala si te mai miri ce criterii.) Dupa ce cautam si aflam totul despre scoala, cautand atat pe internet cat si intreband in dreapta si in stanga, vecini, rude, prieteni, cunostiinte, trecem la pasul al doilea – doamna invatatoare. Si vin criteriile (multe, ca pentru femeia care va avea grija de micutul tau multe ore pe zi): cum este, ce varsta are, cum sunt rezultatele ei la clasa, cum se ocupa de copii si multe altele. Dupa ce ne-am hotarat la aceste lucruri incepem sa cautam relatii ca sa fim siguri ca ajungem acolo unde ne-am propus: la scoala X si doamna invatatoare Y si nu de multe ori sacrificiile si tot efortul nostru este mult sub asteptari. Dar, sa nu disperam.
Dupa ce incepe clasa intai (despre clasa 0 nu va pot spune nimic caci noi nu am facut-o) incepem sa vedem adevarata fata a lucrurilor si nu de putine ori suntem dezamagiti. Dar deh, copilul este intr-o scoala de renume si la o doamna de renume. Incep sa curga temele, lucrarile nu se mai opresc, inca din clasele primare doamna invatatoare vrea sa faca “performanta”. Si, in general, performanta este a parintilor: ei duc tot greul in clasele 1-4 in ideea “cum il formez, asa il am”, iar cand doamna invatatoare spune ceva, toata lumea se implica. Din pacate, timpul liber nu prea mai exista si copiii ajung deseori sa se dedice muntelui de lectii. Daca ii ajutam, mai castigam timp si pentru alte cateva activitati: sport, dans, pictura, limbi straine. Toate acestea cu multi nervi si multa implicare din partea noastra, a parintilor.
Iti poti imagina ca la toata aventura de mai sus sa adaugi si un drum lung, spre scoala? Eventual in partea cealalta a orasului? Rezultatul unei astfel de combinatii ar fi dezastruos.
E drept, nu poti gandi “ce o fi o fi” si sa lasi totul la voia intamplarii, pentru ca risti sa demolezi din visele copilui si sa nu ii facilitezi cunoasterea de sine. Dar toate acestea se pot obtine si fara atata stres.
Atunci cand alegem scoala, nu ar fi util sa ne gandim ca cel mai probabil copilul nostru va petrece acolo urmatorii 8 ani, nu doar 4? Sa ne gandim, dincolo de distanta scolii fata de casa, ce paleta de activitati extrascolare ofera pe durata claselor 1-8, cum sunt profesorii de acolo (nu doar invatatoarea), ce elemente de distragere are in jur (parcuri, Sali de jocuri, mall-uri, etc.), ce regulament intern practica?
Foarte important este si programul pe care il ofera. O scoala cu multe clase, va avea program pentru clasele 5-8 doar dupa-masa. Iar asta poate compromite incet-incet tot efortul dus de noi in primii ani. Copiii nu se mai simt supravegheati, isi permit mai multe libertati.
Inca din clasa a V-a incepem sa “ii responsabilizam” lasandu-i singuri pe copii, sa isi ia ei deciziile, sa isi faca temele (pe care nu ne mai facem timp sa le controlam zilnic), sa isi organizeze timpul, sa isi aleaga prietenii. Daca scoala este departe de casa, avem avantajul ca nu se va integra intr-o “gasca” din clasa…
De multe ori, cand te duci in mall, indiferent de ora sau zi, vezi preadolescenti de 12-14 ani in zona de distractie, evident fara parintii lor. Daca ai sa ii intrebi, o sa iti raspunda ca da, parinti lor stiu unde sunt si i-au lasat. Cel mai trist este faptul ca de multe ori nu mint…
Daca ai norocul de a avea un copil auto-didact si foarte interesat de dezvoltarea personala, isi va dori mereu sa se implice in activitati cat mai diverse. Iar tu vei avea datoria de a-l invata cum sa isi foloseasca eficient timpul. Dincolo de faptul ca va trebui, cel mai probabil, sa faci mai multe eforturi financiare. Asadar, ar trebui sa iei in calcul toate activitatile pe care le face (sportive, artistice, educationale) si sa vezi in ce masura scoala la care este il ajuta sau nu.
Si atunci revin cu intrebarea tu cum consideri ca este mai bine? Sa iti duci copilul la o scoala mai slaba, dar aproape de casa? Sau o scoala de renume, chiar cu sacrificiul de a taia orasul in doua?
Dupa ce incepe clasa intai (despre clasa 0 nu va pot spune nimic caci noi nu am facut-o) incepem sa vedem adevarata fata a lucrurilor si nu de putine ori suntem dezamagiti. Dar deh, copilul este intr-o scoala de renume si la o doamna de renume. Incep sa curga temele, lucrarile nu se mai opresc, inca din clasele primare doamna invatatoare vrea sa faca “performanta”. Si, in general, performanta este a parintilor: ei duc tot greul in clasele 1-4 in ideea “cum il formez, asa il am”, iar cand doamna invatatoare spune ceva, toata lumea se implica. Din pacate, timpul liber nu prea mai exista si copiii ajung deseori sa se dedice muntelui de lectii. Daca ii ajutam, mai castigam timp si pentru alte cateva activitati: sport, dans, pictura, limbi straine. Toate acestea cu multi nervi si multa implicare din partea noastra, a parintilor.
Iti poti imagina ca la toata aventura de mai sus sa adaugi si un drum lung, spre scoala? Eventual in partea cealalta a orasului? Rezultatul unei astfel de combinatii ar fi dezastruos.
E drept, nu poti gandi “ce o fi o fi” si sa lasi totul la voia intamplarii, pentru ca risti sa demolezi din visele copilui si sa nu ii facilitezi cunoasterea de sine. Dar toate acestea se pot obtine si fara atata stres.
Atunci cand alegem scoala, nu ar fi util sa ne gandim ca cel mai probabil copilul nostru va petrece acolo urmatorii 8 ani, nu doar 4? Sa ne gandim, dincolo de distanta scolii fata de casa, ce paleta de activitati extrascolare ofera pe durata claselor 1-8, cum sunt profesorii de acolo (nu doar invatatoarea), ce elemente de distragere are in jur (parcuri, Sali de jocuri, mall-uri, etc.), ce regulament intern practica?
Foarte important este si programul pe care il ofera. O scoala cu multe clase, va avea program pentru clasele 5-8 doar dupa-masa. Iar asta poate compromite incet-incet tot efortul dus de noi in primii ani. Copiii nu se mai simt supravegheati, isi permit mai multe libertati.
Inca din clasa a V-a incepem sa “ii responsabilizam” lasandu-i singuri pe copii, sa isi ia ei deciziile, sa isi faca temele (pe care nu ne mai facem timp sa le controlam zilnic), sa isi organizeze timpul, sa isi aleaga prietenii. Daca scoala este departe de casa, avem avantajul ca nu se va integra intr-o “gasca” din clasa…
De multe ori, cand te duci in mall, indiferent de ora sau zi, vezi preadolescenti de 12-14 ani in zona de distractie, evident fara parintii lor. Daca ai sa ii intrebi, o sa iti raspunda ca da, parinti lor stiu unde sunt si i-au lasat. Cel mai trist este faptul ca de multe ori nu mint…
Daca ai norocul de a avea un copil auto-didact si foarte interesat de dezvoltarea personala, isi va dori mereu sa se implice in activitati cat mai diverse. Iar tu vei avea datoria de a-l invata cum sa isi foloseasca eficient timpul. Dincolo de faptul ca va trebui, cel mai probabil, sa faci mai multe eforturi financiare. Asadar, ar trebui sa iei in calcul toate activitatile pe care le face (sportive, artistice, educationale) si sa vezi in ce masura scoala la care este il ajuta sau nu.
Si atunci revin cu intrebarea tu cum consideri ca este mai bine? Sa iti duci copilul la o scoala mai slaba, dar aproape de casa? Sau o scoala de renume, chiar cu sacrificiul de a taia orasul in doua?
Despina Vasile
Profesor, liceu teoretic, Bucuresti
Initial nu am dorit sa urmez traditia familiei de a deveni cadru didactic. Mi-am inceput cariera didactica acum 10 ani cu dorinta de a schimba ceva in vietile, in mentalitatea si in sufletele elevilor. Am doi copii minunati, un preadolescent rebel de 14 ani si o dulceata de pustoaica, pentru care lumea este o feerie de culoare si muzica, de 11 ani.
Profesor, liceu teoretic, Bucuresti
Initial nu am dorit sa urmez traditia familiei de a deveni cadru didactic. Mi-am inceput cariera didactica acum 10 ani cu dorinta de a schimba ceva in vietile, in mentalitatea si in sufletele elevilor. Am doi copii minunati, un preadolescent rebel de 14 ani si o dulceata de pustoaica, pentru care lumea este o feerie de culoare si muzica, de 11 ani.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Obiective pentru copii in noul an scolarA stabili obiective la inceput de an scolar este un pas important in organizarea si obtinerea succesului scolar.
-
Cum il pregatesti pe cel mic pentru inceperea scoliiCopilul tau incepe scoala la toamna? Dincolo de intrebarile despre cat de pregatit este copilul din punct de vedere cognitiv pentru inceperea scolii, un aspect esential este pregatirea lui emotionala si sociala pentru aceasta schimbare.
-
Teama din prima zi de scoala sau gradinita. Cum ii ajutam pe copiiOrice nou inceput poate trezi neliniste, frica sau ingrijorare, la orice vârsta. In cazul copiilor, aceste emotii pot fi si mai intense, pentru ca cei mici nu si-au format inca abilitatile de reglare emotionala si nu pot anticipa intotdeauna corect ce presupune schimbarea prin care urmeaza sa treaca.
Comentează:5 comentarii
-
lucian
16.09.2013 - 13:32
vreau o scoala cat mai aproape de sec2 fara fregventa nr de tell daca stiti va rog eu din suflet0769933630
-
Ionescu Gabriela
29.05.2012 - 08:47
@ Violeta: O scoala buna inseamna, implicit, cadre didactice motivate si capabile de performanta. Cel putin pentru mine, acesta este criteriul in functie de care definesc o "scoala buna". Multe dintre scolile prestigioase formeaza copii care participa la concursuri si competitii si obtin rezultate frumoase.In orice scoala exista, evident, si cadre didactice mai putin pregatite sau mai putin implicate. Din cate am citit in articolul de mai sus, experienta si pregatirea invatatoarei sunt mentionate ca factori importanti in alegerea scolii. Asadar, nu inteleg graba catalogarii ideii de "scoala buna" ca prostie...
-
Violeta
28.05.2012 - 15:05
Ce e prostia asta cu scoala ,,buna?" Sa luam un exemplu: Scoala cea mai buna: Sc nr 11. La scoala asta sunt 38 in clasa. Atatea cereri au de au mai creeat inca 3 clase. Daaaaaaaaaaar, in acest moment nu se stie cine vor fi invatatoare la aceste clase. Deci in toamna pot veni si necalificati(de exemplu niste absolvente de liceu industrial sau teoretic).Si atunci de ce e scoala buna? E cladirea frumoasa sau ....ce? Pur si simplu parintii NU doresc sa aiba in clasa TIGANI sau elevi proveniti din FAMILII DE UNCITORI! Asta inseamna de fapt o scoala buna... Ca sa nu mai spun ca la cateva strazi distanta sunt scoli cu cadre didactice excelente, cu vechime si mult har in timp ce la astfel de scoli predau inclusiv educatoare care s-au transformat in invatatoare in ultimul an stiind ca la gradi se vor imputina grupele!
-
COTIRLAN LUMINITA
23.05.2012 - 18:11
Noi am optat pentru o scoala relativ aproape de casa si care este in drumul nostru spre servici. Nu stiu daca am facut sau nu cea mai buna alegere! Cred ca, avantaje si dezavantaje sunt oriunde. Important este sa vrem sa vedem si fata buna a lucrurilor. Daca nu am avut o colaborare prea buna cu doamna invatatoare, nu inseamna ca, in clasele V- IX, va fi la fel. Peste tot, sunt oameni si oameni...depinde pe cine intalnesti...
-
LUCIANA NEDELCU
23.05.2012 - 08:02
eU I-AM DAT PE AI MEI COPII LA O SCOALA PE CARE ACUM 4-5 ANI TOTI O CRITICAU,DAR CARE ARE PROFESORI BUNI SI ASTA ESTE TOT CE CONTEAZA,IAR COPILUL INVATA SI DACA ESTE LA O SCOALA DE RENUME SI DACA E LA UNA DE CARTIER.....CHINUINDU-I CU TREZITUL DIMINEATA SI ALERGATUL PRIN ORAS LE FACEM UN MARE DESERVICIU,SUNT OBOSITI SI AGITATI IN TIMPUL ZILEI...EU OPTEZ PT SCOALA DE LANGA CASA.
Vezi toate comentariileImportant e sa va interesati DE PREGATIREA INVATATOAREI , de vechime si daca a terminat un liceu pedagogic. In ultimii ani multi au terminat licee industriale si ,,Spiru Haret" la fara frecventa sau la distanta. Ati vrea sa fie copilul dumneavoastra in clasa unei astfel de invatatoare?