Cand lauda nu este benefica pentru copii
Il lauzi pe copil atunci cand mananca tot din farfurie, cand se spala pe dinti sau pe maini, cand isi face temele pentru acasa sau cand isi face curatenie in camera? Probabil ca da, mai ales ca ideea de a incuraja un comportament anume prin lauda este destul de raspandita. Dar nu uita ca ce e mult strica, iar cand vine vorba de lauda, excesul poate fi mai daunator decat ai crede.Cum apare lauda excesiva si daunatoare?
Din dorinta de a creste stima de sine, de a creste copii increzatori in propriile forte, care sa se simta admirati si acceptati, parintii aleg sa ii laude de la cele mai mici varste, in diverse situatii. Uneori insa lauda nu isi are locul si nu aduce efecte pozitive, pentru ca apare in urma unor comportamente normale, obisnuite, si nu in urma unor eforturi deosebite ale copilului.
Iata cateva situatii in care lauda este mai putin utila:
“Bravo, ai mancat pachetelul de pranz!”
“Bravo, ai dormit!”
“Bravo, ai strans jucariile!”
“Bravo, ai baut tot sucul!”
“Bravo, ti-ai facut temele!”
Un exemplu in acest sens il reprezinta elevii americani, care de-a lungul anilor au beneficiat de programe de dezvoltare a stimei de sine, intelese insa gresit. Elevii au fost incurajati, rasplatiti cu note mari „pentru efort”, nu neaparat pentru rezultat, iar urmarile au fost rezultate scazute la testele de cunostinte generale, dar rezultate crescute la testele de stima de sine. Spre deosebire de ei, copiii din Japonia sau Coreea, care nu primesc atat de multe laude si incurajari, au rezultate mult mai bune la invatatura. Daca vrei sa citesti mai multe pe aceasta tema, iata unul dintre multele articole despre acest subiect.
Iata cateva situatii in care lauda este mai putin utila:
“Bravo, ai mancat pachetelul de pranz!”
“Bravo, ai dormit!”
“Bravo, ai strans jucariile!”
“Bravo, ai baut tot sucul!”
“Bravo, ti-ai facut temele!”
Un exemplu in acest sens il reprezinta elevii americani, care de-a lungul anilor au beneficiat de programe de dezvoltare a stimei de sine, intelese insa gresit. Elevii au fost incurajati, rasplatiti cu note mari „pentru efort”, nu neaparat pentru rezultat, iar urmarile au fost rezultate scazute la testele de cunostinte generale, dar rezultate crescute la testele de stima de sine. Spre deosebire de ei, copiii din Japonia sau Coreea, care nu primesc atat de multe laude si incurajari, au rezultate mult mai bune la invatatura. Daca vrei sa citesti mai multe pe aceasta tema, iata unul dintre multele articole despre acest subiect.
Urmarile laudei excesive asupra dezvoltarii copilului
Copilul va invata ca pentru fiecare actiune a sa are nevoie de aprobarea parintelui. Mai ales la varste mici, copilul poate ezita sa aiba anumite comportamente daca nu se afla un parinte in preajma, pentru a-l incuraja. Asadar, spiritul de initiativa are putine sanse sa se dezvolte la copiii laudati excesiv de parinti.
Se va simti descurajat daca nu va primi laude sau incurajari din partea adultilor. Intr-o lume in care initiativa si independenta sunt apreciate si cautate, acest lucru nu il ajuta pe copil. Pe masura ce va creste, numarul persoanelor care il incurajeaza si lauda pe copil va scadea. Oamenii din jur vor considera obisnuite comportamentele copilului pe care parintele le-a laudat atat de mult si vor avea asteptari mai mari din partea lui. (De exemplu, la facultate este apreciata initiativa, informatia suplimentara adusa de student la cursuri, nu doar studiul cursurilor predate de catre profesor).
Copilul dezvolta o stima de sine ridicata, insa nefondata. Cand cel mai mic efort al copilului este laudat si apreciat, acesta invata ca nu trebuie sa depuna eforturi mai mari sau nu este nevoie sa isi depaseasca performantele, pentru ca cei din jur se declara mai mult decat multumiti de el. Din aceasta cauza, in situatiile dificile, in care trebuie sa depuna mai mult efort decat este obisnuit, este posibil sa esueze pentru ca isi supraestimeaza abilitatile si, implicit, subestimeaza efortul pe care este necesar sa il depuna pentru succes.
Se va simti descurajat daca nu va primi laude sau incurajari din partea adultilor. Intr-o lume in care initiativa si independenta sunt apreciate si cautate, acest lucru nu il ajuta pe copil. Pe masura ce va creste, numarul persoanelor care il incurajeaza si lauda pe copil va scadea. Oamenii din jur vor considera obisnuite comportamentele copilului pe care parintele le-a laudat atat de mult si vor avea asteptari mai mari din partea lui. (De exemplu, la facultate este apreciata initiativa, informatia suplimentara adusa de student la cursuri, nu doar studiul cursurilor predate de catre profesor).
Copilul dezvolta o stima de sine ridicata, insa nefondata. Cand cel mai mic efort al copilului este laudat si apreciat, acesta invata ca nu trebuie sa depuna eforturi mai mari sau nu este nevoie sa isi depaseasca performantele, pentru ca cei din jur se declara mai mult decat multumiti de el. Din aceasta cauza, in situatiile dificile, in care trebuie sa depuna mai mult efort decat este obisnuit, este posibil sa esueze pentru ca isi supraestimeaza abilitatile si, implicit, subestimeaza efortul pe care este necesar sa il depuna pentru succes.
Care sunt alternativele?
- Orienteaza-ti lauda catre efortul depus de copil in situatii in care stii ca ii este dificil sa reactioneze pozitiv:„Bravo, surioara ta ti-a luat jucaria noua si ai ramas calm, nu ai lovit-o.”
„Bravo, ai oprit jocul video, desi inca mai doreai sa te joci. Cred ca ti-a fost greu.”
- Ajuta-l sa se bucure de rezultatele obtinute. Cand copilul ia o nota mare la o materie dificila, dupa ce a invatat mult, o replica precum „Extraordinar, cred ca te simti foarte bine cand munca ta da roade!” are efecte mai benefice decat o suma de bani promisa in schimbul notei bune.
- Renunta treptat la laudele pentru comportamentele normale (ordinea in camera sau realizarea temelor, de exemplu).
Tu pentru ce iti lauzi copilul?
Citeste mai multe despre acest subiect in cartea aparuta la Editura Polirom, „Cum sa nu-ti rasfeti copiii” de Richard Bromfield.Iti recomandam si articolul "Rasfatul poate dauna grav comportamentului".
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cand copilul spune frecvent "Nu pot!"Copilul care spune deseori ”Nu pot!”, ascunde probleme diverse ce pot sa aiba legatura cu dezvoltarea sa de natura emotionala, increderea in sine sau cu modul in care percepe situatia cu care se confrunta.
-
Descurajarea la copii - cum o poti reduceCopiii nu au nevoie de multe pentru a se descuraja: o simpla privire dezaprobatoare din partea parintilor, un deget ridicat sau un cuvant ironic sunt suficiente pentru a-i face pe cei mici sa isi piarda speranta in propriile puteri.
-
6 moduri de a-i ajuta pe copii sa evite problemele legate de imaginea corporalaStudiile sustin ca inca de la varsta de 3-5 ani, copiii incep sa dezvolte ingrijorari cu privire la aspectul fizic si la greutatea corpului si implicit sentimente de nefericire
Comentează:
-
monicastinghe
31.10.2012 - 09:52
Da, malex, si eu cred ca e un articol foarte bun. Pacat ca nu apar asemenea informatii in locuri cu expunere publica mai mare. Mi-ar placea sa se organizeze periodic asemenea informari si schimburi de sfaturi la sedintele cu parintii. Parca prea o dam si noi ca americanii, am renuntat si la note si la cuvantul "nu" pe care, ca dascali sau parinti, suntem indemnati sa "nu"-l mai adresam copiilor, etc.
-
adriana constantin
31.10.2012 - 09:21
Un articol foarte bun!
Vezi toate comentariileCred ca e bine sa existe un echilibru. Sigur ca orice copil are nevoie si de feedback pozitiv pentru a avea certitudinea ca actiunea sa este buna. Tot ce e prea mult sau prea putin nu e sanatos, la fel e si cu lauda sau lipsa laudei. Si lauda se adapteaza varstei, desigur. Un copil mai mic are nevoie de aprecieri si incurajari mai mult decat unul mai marisor. Daca nu-l laudam deloc ar putea sa ramana cu impresia ca nu are rost sa faca mare lucru pt ca oricum nu conteaza si nimeni nu apreciaza. E ceea ce se intampla in vremea comunista, cand oamenii care munceau sau faceau lucruri de valoare erau marginalizati. Si tot la fel se intampla si in zilele tanarului capitalism romanesc, cand sunt promovate lichelele si mediocritatile, iar oamenii de caracter si creativitate sunt aruncati peste bord, sau iau drumul emigratiei. Pana la urma, a aprecia o realizare a unui om, incepand din copilarie si pana la maturitate, tzine si de o mentalitate a resobsabilitatii fata de binele prezent si viitor al individului si al comunitatii. E spus adanc, nu? Astept laude!... (smiley!!).
Imi dau seama ca si eu, de foarte multe ori le spun "BRAVO!" copiilor atunci cand fac lucruri normale, cum ar fi curatenia in camera sau spalatul pe dinti.
Cred ca am pornit de la ideea ca un copil, daca este laudat devine si motivat.Realizez acum ca fac o greseala pentru ca, dupa ce si-au terminat sarcinile urmeaza: "Acum ca am facut asta, primesc un premiu?"
I-am obisnuit sa primeasca premii si laude pentru orice lucru facut, normal de altfel, fara sa-mi dau seama ca ei pierd sensul notiunilor de responsabilitate si munca.
Va multumesc!