Despre frati
Despre unul sau doi sau mai multi
Am un singur copil. Pe Ionut. Evident, pentru cei din jur, asta-i motiv numai bun de pus intrebari si avut asteptari. La inceput aveam rabdare. Si le explicam tuturor, rand pe rand. Ca nu vrem inca un copil – deocamdata, ca daca ne hotaram sa-l facem il vom face pentru ca asa vrem nu neaparat pentru a-i da lui Ionut un partener de joaca si nici pentru ca ne temem ca va ramane “singur”. Au mai trecut un an, doi si odata cu ei si rabdarea mea. In prezent nu mai bag in seama curiosii – care, credeti-ma, sunt mai insistenti decat cei peste care am dat in tara! si-mi vad de ale mele/ noastre.
In jur insa, toate prietenele mele, mame de un copil, asteapta sau au deja inca unul. Ocazie numai buna pentru a fi reluat “atacul” si de data asta, nu doar asupra mea si a tatalui, ci si a lui Ionut.
- Ionut, prietenul tau are o surioara mica de tot acasa! Tu nu vrei una?
- Ionut, uite, mama lui X are un bebelus in burtica. Nu-i spui si mamei tale sa iti faca un fratior sau o surioara?
De parca asa se fac copiii. La comanda.
In prima faza, copilul meu i-a cam ignorat pe toti curiosii. Ca asa e el, daca te impingi prea tare in mediul lui, risti sa ramai pe dinafara. Apoi a inceput sa ma intrebe una alta.
- Mami, cum e viata daca ai un bebelus acasa?
- Depinde. De bebelus. De ce-ti place tie sa faci. E frumos sa ai un suflet mic in casa, un puiut de care sa ai grija. Dar e si obositor.
- De ce?
- Pentru ca bebelusii nu vorbesc. Plang daca vor ceva. Si atunci, atunci ce faci? Cum ghicesti ce vor?
- Ii iei in brate, raspunde Ionut al meu.
- Si daca nu se linistesc?
- Pai ii tii si le vorbesti pana se linistesc. Sau le dai de mancare.
- Da, probabil ca asta i-ar linisti. E frumos, nu zic. Dar e nevoie de multa rabdare. Si eu cam duc lipsa de ea…
- Si mami, totusi, cum e viata cu un bebelus? Cum poti sa fi mamica de bebelus si de copil?
- Te imparti. Asa cum acum ma impart in trei – o bucata pentru tine, o bucata pentru tati si o bucata sa-mi ramana si mie, cand mai ai un bebelus, mai gasesti o bucata si pentru el.
- Mami, dar atunci bucatile noastre se fac mai mici, daca nu le imparti la trei ci la patru.
- Nu neaparat. … Cred ca reusesti sa faci patru din trei fara sa modifici nimic.
- Adica esti magician?
- Toate mamicile sunt asa!
- Cand sunt mare o sa fiu si eu mamica!
- Tatic!
- Nu, mamica magician!
*Sursa foto:https://www.flickr.com/photos/lcwilder/3613416021/
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani 1/2), jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.
Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Modul in care ii raspunzi la intrebari copilului tauModul in care raspunzi copilului la intrebarile pe care ti le adreseaza conteaza foarte mult, nu doar pentru dezvoltarea lui intelectuala, ci si emotionala.
-
Absenta tatilor din viata fiicelor. Efectele la maturitateCopiii abandonati de unul din parinti sau de amandoi traiesc sentimente intense de furie, uneori ascunsa, alteori clar vizibila comportamental prin batai fizice si agresivitate indreptata asupra celor din jur.
Adauga tu primul comentariu: