Cum il inveti pe copil despre echilibrul emotional – Povestea japoneza „Campurile de orez in flacari”
Metafora este printre cele mai iubite figuri de stil, atunci cand acestea se studiaza la scoala. Povestile sunt un fel de metafore ale experientelor reale. Ele sunt in mod natural ascultate mai usor de copii, care pot extrage din ele invataminte, norme de buna purtare, modele. Prin poveste, parintele se apropie mai usor de copil cand este nevoie sa il invete ceva: nu i se spune direct copilului ce sa gandeasca, sa simta sau sa faca, ci este incurajat sa participe alaturi de personajul principal si sa ajunga singur la propriile concluzii.
Azi, iti propunem impreuna cu prietenii nostri de la CopiiiSpunPovesti.ro o poveste care le arata copiilor cat de important este sa ramana calmi in fata unor situatii stranii si neprevazute. Aceasta abilitate este un semn al echilibrului emotional si al unei minti puternice si sanatoase.
Povestea japoneza „Campurile de orez in flacari”
Demult, in Japonia era un sat aflat chiar langa marea albastra. Chiar in spatele satului se inalta un munte abrupt. Oamenii isi construiau casele in apropierea tarmului marii si isi cultivau campurile de orez pe un teren plat situat aproape de varful muntelui.
Un fermier batran si intelept si-a construit casa pe varful muntelui, chiar deasupra campurilor de orez. Oamenii din sat il iubeau si il respectau pe batran. Ii spuneau Oji-san, adica bunicul.
Intr-o seara de toamna, satenii s-au adunat sa sarbatoreasca recolta bogata de orez. Oji-san se simtea prea slabit ca sa coboare muntele, asa ca nepotul lui de zece ani Kento a ramas acasa cu el.
Aerul fusese extrem de fierbinte si linistit intreaga zi. Pe cand Oji-san ii spunea lui Kento ca o astfel de vreme apare deseori inaintea unui cutremur, un cutremur a inceput. Acest fapt nu era prea neobisnuit, deoarece in Japonia cutremurele sunt frecvente. Dar lui Oji-san, care traise multe cutremure, acesta i s-a parut diferit. S-a uitat in zare pe mare si teama l-a infiorat. Apa se intunecase dintr-o data si nu mai venea spre tarm. Se departa de mal, ridicandu-se sus inspre cer, ca un nor negru amenintator.
Jos, sub ei, satenii se adunau pe plaja. Nimeni nu parea sa-si fi dat seama ce facea marea. Dar Oji-san intelesese. Stia ce era pe cale sa se intample si ca satenii trebuie avertizati imediat. A strigat catre Kento:
—Repede, aprinde-mi o torta!
Kento a alergat catre vatra, a aprins o torta de pin si i-a dat-o bunicului sau. Oji-san a luat torta si s-a grabit catre campurile sale de orez. Desi asta era hrana lui pentru anul urmator, n-a ezitat. A aruncat torta printre tulpinile uscate si ele au luat foc.
Kento era ingrozit si uluit. A strigat:
—Oji-san, de ce faci asta? De ce? De ce?
Dar Oji-san n-a raspuns. Nu avea timp de explicatii. A continuat sa dea foc orezului pana cand intregul sau camp era in flacari.
Cand satenii au observat norul negru de fum, s-au grabit sa urce pe munte ca sa ajute la stingerea focului. Dar era deja prea tarziu. Kento striga:
—Oji-san a innebunit! A dat intentionat foc orezului!
Derutati, satenii au intrebat:
—Oji-san, de ce ai facut asta?
Dar inainte ca cineva sa mai poata scoate vreun cuvant, Oji-san a aratat catre mare si a strigat:
—Priviti!
Oamenii s-au intors si au vazut un zid negru si urias de apa rostogolindu-se catre ei cu o viteza inspaimantatoare.
—Un tsunami! au tipat oamenii.
Chiar in acel moment, valul enorm a lovit tarmul. Forta sa uriasa a facut dealurile sa se cutremure. Marea furioasa urla peste locul unde fusese satul. Oamenii au privit in tacere cum casele le erau distruse.
In cele din urma, vocea lui Oji-san a spart tacerea.
—De aceea am dat foc orezului.
Oamenii au inteles brusc de ce facuse Oji-san asta. Dand foc campurilor sale de orez, salvase patru sute de vieti.
Cand oamenii si-au reconstruit satul, i-au dat lui Oji-san cea mai mare rasplata la care se putusera gandi – au construit in cinstea lui un templu. Desi asta s-a intamplat cu mai bine de doua sute de ani in urma, oamenii din Japonia inca spun aceasta poveste. Nu l-au uitat niciodata pe batranul intelept care a salvat satenii de un val urias.” Poveste din folclorul japonez.
Toti copiii au nevoie sa invete cum sa ramana calmi in situatii dificile sau neprevazute, iar primul pas prin care poti face acest lucru este o poveste.
Tu ce povesti ai spus copilului, povesti care ai simtit ca au avut un impact asupra lui?
*Sursa foto: Freepik.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
3 abilitati esentiale pentru rezilienta copiilorRezilienta este o super putere a copiilor care ii ajuta sa faca fata oricaror probleme in viata. Inca din primii ani de viata, ei se vad nevoiti sa rezolve probleme, sa isi gestioneze emotiile si sa isi asume riscuri, de aceea, e important sa incerci ca parinte sa iti ajuti copilul sa isi dezvolte cat de timpuriu rezilienta.
-
De ce este necesara tristeteaDesi traim intr-o lume in care se promoveaza succesul, iar multi copii cauta doar sa obtina beneficii materiale, in realitate, tristetea este cea pe care o simtim cel mai des, iar asta nu este un lucru rau. Atat adultii, cat si copiii au nevoie sa simta din cand in cand tristetea ca si emotie.
-
Tehnica 5-4-3-2-1 pentru copiiIn momentele in care suntem tensionati, mintea noastra isi imagineaza cele mai rele scenarii ceea ce ne acutizeaza starea de rau pe care o simtim. Totusi, exista exercitii simple care ne pot ajuta sa ne recastigam controlul asupra propriilor ganduri.
Comentează:3 comentarii
-
Mircea
03.01.2014 - 09:29
O poveste stupidă. După ce au lecturat-o, copiii mei m-au întrebat dacă, printre cei care s-au dus să ajute la stingerea incendiulu, au fost și bebelușii, femeile și bătrânii neputincioși sau aceștia au rămas în sat, pradă valurilor?!
-
preda iustin gabriel
02.01.2014 - 07:27
o poveste emotionanta,cu adevarat o poveste de viata care ne invata despre iubirea semenilor nostrii prin cea mai pretioasa virtute...CALMUL... care in ziua de astazi ne lipseste cu desavarsire...
-
emy
28.11.2013 - 11:34
Mi se pare o poveste interesanta, care ii invata pe copii nu doar cum sa isi pastreze calmul in situatii de urgenta, dar si sa nu judece pripit oamenii din jur, atunci cand acestia fac gesturi pe care nu le pot intelege complet. Desigur, nu ajunge o poveste pentru a le dezvolta copiilor aceasta abilitate, dar povestile pot aduce o contributie importanta la acest lucru.
Vezi toate comentariile