Cum ii citesc bebelusului meu povesti si nu numai…
Anotimpul de povesti calde a inceput de muuulta vreme si este nesfarsit la noi in casa. Sunt o mare iubitoare de povesti scrise si nescrise si cred cu tarie ca una din mostenirilecele mai importante pe care i le pot lasa copilului meu sunt povetele din basmele de pretutindeni. Am stiut, inca dinainte sa raman insarcinata, ca o sa ii citesc copilului vrute si nevrute.
Fetita mea are cinci luni si ii citim (eu si sotul) inca de cand era in burtica. Ca bebelus, nu mai stiu cand am inceput, oricum, curand dupa ce am adus-o acasa, cand dormea. Episoadele au fost destul de multe dar le voi alege pe cele mai semnificative.
Imi aduc aminte cu mare drag prima oara cand i-am citit, impreuna cu sotul meu, o poveste in care fiecare interpreta diferite personaje. Era un joc tare amuzant si pentru noi. Ea a fost foarte cuminte, foarte atenta. Nu zic acum ca intelegea si asculta intelept talcul povestii, ci ca mai degraba a reactionat la energia noastra pozitiva, calda si iubitoare. A fost un moment de mare intimitate pentru toti trei, cu atat mai frumos cu cat s-a consumat in perioada Craciunului.
Mie imi place Eminescu. Si ii cant si ii citesc eminesciene aproape zilnic. Dar prima oara cand i-am citit "Luceafarul" a stat nemiscata, cu privirea tinta la mine. Eu citeam si mi se incalzea sufletul. Si mi-am dat seama la un moment dat ca se linistise si reactia mea interioara a fost"oaaau, sper sa fie asa in continuare!" In acel moment mi-am pierdut spectatoarea :).
Si momente din acestea au fost chiar multe. Eu sa ii cant/ citesc/ vorbesc sincer, ea sa ma asculte foarte atent, eu sa incep sa ma gandesc sa nu-i pierd atentia, si evident, intr-un final, ea sa se "sustraga conversatiei". Ce sa mai, e clar. E ca pe scena: daca actorul joaca de dragul de a juca, ca sa demonstreze ceva, cu temeri, atunci nici spectatorii nu or sa fie prinsi de jocul lui, ei or sa detecteze falsul imediat. In schimb, daca intra sincer pe scena, dispus sa lase spectatorul sa "ajunga" la el, il va prinde imediat, se va crea o conexiune aparte.
Recomand calduros sa ii cititi copilului ce va place, ce va merge drept la inima. Asta il va captiva: linistea parintelui.
Evident, nu au fost numai astfel de episoade. Au fost destule momente in care se agita in timp ce citeam si atunci trebuia sa o linistesc altfel.
Chiar am surprins un moment pe camera de filmat cand ii explicam ca ii voi citi si ea a dat din cap in semn ca “nu”. A fost foarte amuzant!
Poate vorbesc despre Americi de mult descoperite, dar mi-e clar ca (cel putin pana acum) experienta de a fi Mama ma ajuta sa ma cunosc la un nivel mai profund decat am facut-o pana acum. Invat, invat, invat! Despre Iubire, despre frici si multe altele.
Revenind la lectura cu copilul meu, sigur ca sunt zile si zile. Dar perseverez in a-i citi cel putin un sfert de ora pe zi pentru ca stiu cat de important este pentru ea, pentru noi.
Laura Andreea Neagoe are 28 de ani si este mamica unei fetite decinci luni. A terminat Facultatea de Actorie, a profesat vreme de doi ani si jumatate in provincie dupa care a venit in Bucuresti unde a inceput sa lucreze cu copii in gradinite, organizand module de dans. In prezent se bucura sa stea acasa cu fetita ei si sa se implice in activitatea Work At Home Moms Romania. O puteti vizita pe Facebook.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Adauga tu primul comentariu: