Copil singur la parinti – privilegiu sau dezavantaj?
Eu nu am avut frati sau surori, asadar ma simteam cea mai importanta din familie. Insa parintii m-au invatat sa impart cu ceilalti ceea ce am. Daca primeam o ciocolata, o imparteam la trei: fiecare cate o bucatica! Daca la scoala vedeam un coleg ca-si doreste o gogoasa si nu are bani, o imparteam. Totul era foarte clar din punctul meu de vedere: in familie, imparti cu cei dragi bucuriile, dar si greutatile vietii... Crezul familiei mele era ”Impreuna, suntem puternici!”. Faptul ca am fost unicul copil al familiei nu stiu daca a fost in favoarea sau defavoarea mea... Stiu doar ca mi-am dorit mereu un tovaras de joaca, chiar daca acest lucru insemna sa impart cu el putinele jucarii si imensa dragoste a parintilor mei.
Timpul a trecut si asteptam cu nerabdare intalnirile cu prietenele mele, doua surori, intre care era o diferenta de varsta de trei ani si care se tolerau cu greu una pe cealalta. Nu acceptau sa aiba lucruri la fel sau sa mearga impreuna in acelasi loc. Ii spuneam mamei ca mi-as fi dorit sa am si eu un frate sau o sora, sa nu mai depind mereu de compania altor persoane.
Timpul a trecut repede si a venit randul meu sa devin mama. Mi-as fi dorit sa-i pot oferi fiului meu bucuria de a avea un partener de joaca, de traznai, un sprijin la bine sau rau. N-a fost sa fie asa... Cand era mai mic, ma intreba foarte des de ce el nu are un frate sau o sora, cu care sa se joace. La inceput am glumit cu el, dand vina pe berze...
Vazand ca insista, i-am explicat ca in viata nu putem avea tot ce ne dorim; ca, la varsta mea, nu mai avem sanse sa ne marim familia. A acceptat acest lucru in timp, dar asta nu inseamna ca nu isi mai doreste un frate sau o sora...
Am incercat sa ii explic cum m-am priceput mai bine avantajele si dezavantajele familiilor cu mai multi copii si l-am intrebat daca ar fi dispus sa imparta cu fratii lui jucariile, timpul petrecut impreuna, totul! Teoretic a fost de acord, numai ca intre teorie si fapte este o diferenta. Aceasta diferenta se numeste realitate si ea implica aspecte si reactii pe care nu le putem prevedea. Sper ca macar el, cand ii va veni vremea, sa se bucure de mai multe chiote de copii in casa. Cred ca ei sunt cea mai mare bogatie intr-o familie. Alaturi de copii, razi sau plangi si reusesti sa inveti in permanenta cum sa devii un om mai bun. Evoluezi o data cu ei, pentru ei.
Luminita Cotirlan
Sunt mama de profesie si incerc sa imbin serviciul, pe care-l fac cu mare drag, cu familia. Nu mi-am dorit cariera, ci doar o familie fericita si bucuria de a face ce-mi place la locul de munca. Sunt mama unui baiat minunat, ”cel mai bun copil al meu”, cum ne place noua sa glumim. Ma implic alaturi de fiul meu in activitati care sa-i deschida setea de cunoastere, disponibilitatea de a oferi, incerc sa-l ajut sa cunoasca cat mai multe activitati, pentru a face alegeri in cunostinta de cauza.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Trei aspecte ale rezilientei
Rezilienta este un proces dinamic ce se dezvolta si se consolideaza de-a lungul intregii vieti.
-
Roluri disfunctionale pe care le adopta copiii in relatia cu parintii
Relatia dintre parinti si copii influenteaza starea de bine personala pe termen lung si dicteaza dinamica emotionala a intregii familii. In functie de cat de dependenti, vulnerabili sau din contra, independenti si puternici sunt adultii, copiii vor castiga sau vor suferi de pe urma relatiei cu parintii lor.
-
Tatii indisponibili emotional
Din pacate, din motive obiective sau nu, uneori tatii sunt indisponibili atat fizic, cat si emotional. Tatii indisponibili emotional sunt cei care evita conversatiile profunde cu copiii si nu creeaza un spatiu in care cei mici sa se simta in siguranta pentru a discuta despre ce simt.
Comentează:3 comentarii
Ma interb adesea daca este bine asa, cum ar fi fost viata noastra cu mai multi copii, cum ar fi fost viata fetitei noastre avend cu cine sa imparta si sa impartaseasca tot.
Un lucru este cert, recomand viitoarelor mamici sa devina mamici mai din vreme. O mama tanara poate visa la mai mult. Nu se va intreba asemenea mie ... cati ani voi avea cand ... cum voi artata alaturi de fiica mea peste un an, zece, douazeci.