Controlul in relatia parinte-copil si fericirea copiilor
Mai putin control din partea parintilor in copilarie, mai multa fericire la maturitate
Atunci cand sunt intrebati ce anume isi doresc pentru copii lor, raspunsurile parintilor sunt urmatoarele: fericire, succes academic, relatii sociale pozitive, sanatate si bunastare. In incercarea de a-si face copiii fericiti in prezent sau pe termen lung, parintii pot incerca sa ii ofere tot ce isi doreste (pentru a preintampina o eventuala scurta tristete sau nemultumire a copilului) sau sa ii controloze comportamentul cat mai mult posibil, pentru a-l feri de esecuri si greseli.
Aceste doua comportamente, desi pornesc din cele mai bune intentii, ii rapesc copilului ocaziile prin care isi dezvolta doua calitati absolut esentiale pentru fericire: autonomia si autocontrolul. De ce sunt aceastea atat de importante pentru fericire? Deoarece vor permite copilului sa isi urmeze visele pe cont propriu, ii dau control asupra propriilor actiuni si il ajuta sa isi controleze comportamentul astfel incat sa obtina ce isi doreste pe termen lung.
Nu trebuie sa ne crezi pe cuvant. Un studiu realizat asupra a 1000 de copii din Noua Zeelanda, urmariti pe parcursul a 32 ani, a aratat ca succesul academic, profesional, social si financiar, precum si starea de sanatate sunt mai mult influentate de autocontrol decat de inteligenta copilului sau statutul social al familiei din care provine.
Cum il ajuti pe copil sa isi dezvolte autonomia si autocontrolul?
Autocontrolul este o abilitate care se dezvolta in timp si care ne ajuta sa ne controlam impulsurile de moment, pentru a urmari obiective pe termen lung. Autocontrolul ne ajuta sa ne stapanim tendintele violente atunci cand suntem furiosi, sa alegem un fel de mancare sanatos in locul unuia nesanatos sau sa economisim bani pentru viitor in loc sa ii cheltuim in prezent. Cea mai buna cale de a-ti ajuta copilul sa dezvolte autocontrol, spun specialistii este aceea de a dezvolta responsabilitatea. Fiecare copil trebuie sa treaca prin situatii in care sa experimenteze esecul si sa faca greseli pentru a invata din ele. Astfel apar mugurii responsabilitatii ceea ce inseamna un pas inainte spre dobandirea autocontrolului.
Autonomia este abilitatea de a actiona eficient in mod independent, fara controlul altor persoane. „A avea control asupra propriei vieti inseamna o stare de bine mai ridicata, in ciuda oricaror obstacole si probleme ce pot sa apara”, sustine cercetatorul Angus Campbell.
In primul an de viata, poti pune bazele autocontrolului copilului tau, fiind aproape de el atunci cand plange si consolandu-l, tinandu-l in brate pana se calmeaza, vorbindu-i si oferindu-i mangaieri. Aceasta relatie apropiata parinte-copil in primul an de viata il invata pe copil ca orice stare neplacuta poate fi schimbata, mai intai cu ajutorul altcuiva (al parintelui), iar mai tarziu, cu propriile eforturi.
Permite-i sa detina control asupra unor actiuni marunte din viata sa, iar in timp sa isi poata extinde acest control asupra altor actiuni mai complexe. Spre exemplu, ii poti cere copilului sa aleaga ce doreste sa manance la cina (este un inceput de exercitare a autonomiei fiindca inseamna o alegere personala), ce carte vrea sa citeasca, cu ce vrea sa se imbrace, ce ar vrea sa faca cadou unui prieten la ziua de nastere a caruia merge etc.
In loc sa incerci sa ii controlezi comportamentul, invata-l sa si-l controleze el insusi. Acest lucru inseamna sa ii oferi modalitati prin care se poate calma singur, sa ii vorbesti despre emotii si sa il ajuti sa si le exprime verbal.
Nu face prea multe lucruri in locul copilului. Lasa-l sa incerce sa manance singur de la varste cat mai mici, chiar daca mare parte din mancare ajunge pe haine sau pe fata, incurajeaza-l sa se imbrace singur, da-i voie sa incerce sa rezolve singur conflictele cu prietenii de la locul de joaca,lasa-l sa isi faca singur temele si in general, ofera sprijin si recomandari astfel incat el sa faca lucruri pe cont propriu, in loc sa le faci tu mereu in locul lui. Multi parinti considera ca isi arata iubirea fata de copii atunci cand fac lucrurile pe care ei deja sunt capabili sa le faca (de exemplu, curatenia in camera). Daca acest comportament devine un obicei, apare neajutorarea invatata: copilul va crede ca nu poate face singur lucrurile pe care le realizeaza parintele in locul lui.
Invata-l sa se autoevalueze. Fie ca este vorba de invatare, fie ca este vorba de anumite comportamente, atunci cand il incurajezi pe copil sa se autoevalueze, ii dai ocazia sa isi exercite autocontrolul. In loc sa ii spui „Nu cred ca stii poezia destul de bine, trebuie sa o mai repeti de 3 ori.”, intreaba-l „Crezi ca ai invatat poezia destul de bine?”. Ai incredere in capacitatea copilului tau de a se autoevalua. Daca renunti la critica si la teama ca va esua, copilul va avea, in cele mai multe cazuri, motivatia de a se evalua sincer.
Invata-l sa isi organizeze mai bine timpul si activitatile. Lipsa unei discipline si a unui program pot creste sentimentele de a pierde control asupra propriei vieti. Stresul si termenele limita, nereusitele datorate lipsei de organizare pot duce la pierderea sentimentului de control si implicit la pierderea autonomiei. Oamenii fericiti sunt cei care au orarul plin de activitati, insa planificate. Sunt oamenii punctuali si eficienti.
Lasa-l sa se joace liber. „Copiii de azi traiesc o stare de neajutorare, au un control de sine foarte scazut si o predispozitie spre narcisism, anxietate si depresie, iar una dintre principalele cauze o reprezinta frecventa scazuta a jocului liber. Prin joaca libera, copiii invatau sa isi exprime controlul, iar lipsa acesteia afecteaza negativ dezvoltarea copiilor”, sustine Peter Gray, cercetator la un colegiu din Boston.
Asemenea alegeri le fac parintii cu un stil parental bazat pe sprijin si afectiune, nu pe autoritate si strictete in relatia cu acesta. Studiile arata ca primii dintre ei reusesc intr-adevar sa creasca copii care vor deveni adulti fericiti.
*Sursa foto: https://www.flickr.com/photos/mamchenkov/2427573948/
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarieHiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
Comentează:
-
Raluca
15.12.2016 - 17:54
Copiii au nevoie de ghidare, nu de control. Evident ca un părinte responsabil își va supraveghea copilul, îl va sfătui în legătură cu alegerile pe care le are de făcut, dar un control de genul "faci cum îți spun eu ca eu sunt părintele și știu mai bine decât tine" e nociv. În momentul în care un copil dresat printr-un astfel de parenting va ajunge sa nu aibă curajul propriilor acțiuni și, da, va ajunge sa fie manipulat de oricine.
-
Mihai
15.12.2016 - 09:21
Nu sunt de acord. Vedem in fiecare zi unde duce lipsa controlului parental. Si sa nu uitam doua lucruri importante:
Vezi toate comentariile1. Copiii chiar au nevoie de control pentru a-si confirma actiunile si atitudinile sociale.
2. Daca nu-ti controlezi tu copilul, o sa ti-l controleze (sau manipuleze) altii. In primul rand ceilalti copii.