Cat de mult il controlezi pe copil?
Iti place sa stii tot ceea ce face copilul tau, unde se afla, cu cine a iesit, cat sta, ce-i trece prin minte si ce simte. Din pacate s-ar putea ca de la un simplu stil parental manifestat prin nevoia de control sa ajungi in ipostaza de a-l sufoca pe copil din cauza preocuparii excesive.
Iti prezentam mai multe informatii despre ceea ce inseamna controlul:
1. Exista doua forme de control: comportamental si psihologic (Steinberg, 1990). Cel comportamental se refera la monitorizare, supervizare, reguli, restrictii, nevoia parintilor de a avea informatiile exacte privind unde pleaca copilul, cu cine, cat sta, cand se intoarce etc. Controlul psihologic vizeaza caracterul intrusiv al modului in care parintii aleg sa intre in viata copiilor. Amintim aici formele extreme: santajul emotional, amenintarea copilului ca nu va mai avea parte de iubirea parintilor, inducerea unor sentimente de vinovatie etc. Acestea afecteaza capacitatea copilului de a se dezvolta in maniera independenta, de a-si contura o identitate proprie, un sine clar si distinct de al altora.
2. Monitorizarea parentala-implicit controlul comportamental- este foarte importanta in perioada preadolescentei. In aceasta perioada, copiii au nevoie de ajutor pentru a-si organiza timpul in asa fel incat sa se simta satisfacuti atat pe plan social, cat si scolar si familial.
3. Controlul psihologic foarte ridicat poate duce la aparitia unor probleme psihice. Copiii asupra carora parintii exercita un astfel de control au tendinte de a dezvolta simptome specifice anxietatii, depresiei si chiar mici fobii.
4. Atat controlul psihologic, cat si cel comportamental in exces sunt asociate cu probleme de comportament. Consumul de droguri, de alcool, acte de violenta, de incalcare a legii sau comportamentele antisociale apar mai frecvent la copiii care sunt supusi unui control in exces.
5. Controlul psihologic in relatia parinte-copil apare indiferent de cultura. Studiul lui Barber (2002) arata ca atat copiii din Mexic, China, India, cat si din Israel, Sudul Africii sau Australia au parinti care manifesta control psihologic.
6. Nivelul ridicat de control psihologic sunt identificate cu precadere la copiii mai mici, mai frecvent la baieti decat la fete si mai des la cei cu o situatie financiara precara decat la copiii care fac parte din paturile sociale privilegiate. Pe langa aceste concluzii, Barber (2002) a mai dezvoltat si ipoteza conform careia aceasta forma de control apare mai frecvent la familiile ce apartin unor minoritati etnice.
7. Un control ridicat poate sa determine complianta in randul copiilor, dar stirbeste atitudinile de a lua initiativa sau de asumare a responsabilitatii. Asadar, indiferent daca in educatia copilului tau faci mai mult uz de control psihologic decat de cel comportamental sau invers, este bine sa nu depasesti limitele.
Recomandarile tale:
Tu cat de mult iti controlezi copilul? Cum stabilesti limita intre ceea ce trebuie sa stii despre el si ceea ce ramane cunoscut doar lui? Cat de mult te implici in deciziile pe care le ia?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine prediciAi avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Adauga tu primul comentariu: