Cat de bine il asculti pe copilul tau
Se intampla deseori ca atunci cand copilul tau iti comunica ceva, tu ii raspunzi doar cu un simplu ”Aham”, ”Mda, nu stiam” etc. in timp ce iti realizezi in continuare treburile, iar la finalul discutiei sa nu iti amintesti exact despre ce a fost vorba de fapt? Esti surprins ca nu te mai intreaba atunci cand vrea sa faca ceva si nu stie cum? Deseori, parintii raspund dihotomic copiilor: ”da/nu”, ”e bine/ e rau” sau monosilabic la intrebari pe care nu le asculta cu atentie de fiecare data. Copiii simt ca nu sunt ascultati asa cum si-ar dori si atunci renunta sa le mai vorbeasca parintilor. De aici pana la problemele de comportament mai este doar un pas.
*Fotografia apartine utilizatorului mami_thea
Cum poti invata sa il asculti pe copilul tau
Iata cateva recomandari usor de pus in practica, cu ajutorul carora vei reusi sa il asculti cu adevarat pe copilul tau.1. Asigura-te ca atunci cand copilul vrea sa iti vorbeasca, tu chiar esti dispus si ai timp sa il asculti. Daca o alta activitate urgenta iti solicita atentia, mai bine amana momentul discutiei, pentru a te asigura ca il poti asculta cu adevarat pe cel mic. Cu totii ne dam seama cand nu suntem ascultati cu adevarat si de multe ori evitam persoanele care nu vor sau nu pot sa ne acorde atentia lor. Acelasi lucru se poate intampla si cu fiul sau fiica ta.
2. Incurajeaza-l sa spuna tot ce are de spus si sa formuleze propozitii complete. Multi copii, dar si adulti, nu termina ce au de spus, lasand fraza neterminata, avand convingerea ca oricum celalalt va intelege ce vrea sa spuna sau pentru a evita un eventual conflict. Ai fi surprins sa descoperi cate interpretari gresite pot sa apara in astfel de situatii.
3. Realizati diverse activitati impreuna. Fie ca optezi pentru activitati practice, fie ca preferi o plimbare in parc alaturi de copil, acestea sunt momentele in care puteti vorbi despre ce il preocupa sau despre ce il bucura. In asemenea situatii, este bine sa amani conversatiile telefonice sau intreruperile de orice fel.
4. Evita tipetele, tonul ridicat, jignirile, imbufnarile si pedepsele atunci cand ceva rau s-a intamplat si copilul tau este implicat. In astfel de momente e nevoie de calm pentru a intelege care au fost motivele pentru care a reactionat in felul in care a facut-o. Daca vrei sa previi ca astfel de lucuri sa nu se mai intample, pastreaza-ti calmul si fii dispusa la dezbateri/ discutii pentru a afla raspunsul la intrebarea ”De ce ai facut asta?”.
5. Jucati jocuri de rol despre cum anume trebuie sa se comporte prietenii cei mai buni, ce tip de secrete pot sa aiba, cum ar fi bine sa se comporte o mama si fetita sa, un tata cu baietelul lui, bunicii cu nepotelul etc. Identifica si apoi subliniaza in jocul tau faptul ca este important sa comunici, ca exista intotdeauna un membru al familiei cu care ar putea sa comunice, caruia copilul tau ar putea sa-i spuna ce i se intampla si de ce este tensionat sau nervos etc.
6. Fii atent la mimica ta, dar si la cea a copilului. Transmitem mesaje si informatii celor din jur intr-un procent mult mai mare prin limbajul nonverbal decat prin cel verbal. Indiferent daca incerci sa fii calm intr-o situatie de criza, copilul tau nu se va deschide si nu se va arata dispus sa comunice cu tine, fiindca iti citeste pe chip nerabdarea, tensiunea, clocotul furiei. O spranceana ridicata atunci cand nu trebuie, colturile buzelor lasate, pupilele dilatate din cauza nervilor, toate acestea te vor da de gol. In asemenea situatii, este mai bine sa iei o pauza si sa revii cand te-ai calmat.
7. Atunci cand iti explica ceva, reformuleaza cu propriile tale cuvinte si spune-i ceea ce ai inteles tu din ceea ce ti-a transmis. Numai asa te vei asigura ca a existat o comunicare buna intre voi si ca ai receptat corect mesajul lui.
8. Pune-i intrebari deschise. Atunci cand iti povesteste ceva, arata-i ca te intereseaza ce iti spune si intreaba-l mai multe. In functie de specificul situatiei, ii poti adresa intrebari despre cum s-a simtit in situatia respectiva, la ce a gandit, cum crede ca ar fi fost bine sa reactioneze etc.
9. Nu completa tu frazele pe care le incepe si nu il intrerupe. Permite-i sa termine ce are de spus, chiar daca esti sigura ca stii ce urmeaza sa spuna sau chiar daca ti-a mai spus aceleasi lucruri si alta data. Procedand astfel, ii arati ca acorzi importanta celor spuse de el si ca iei in considerare ceea ce iti comunica.
10. Arata-i ca iti face placere sa vorbesti cu el. La finalul conversatiei, spune-i ca te bucuri ca a venit sa vorbeasca cu tine si ca poate face aceasta oricand doreste. Chiar daca pare ceva de la sine inteles, spunandu-i acest lucru te asiguri ca pastrezi „canalul”de comunicare deschis.
Tu cat de „ascultator” esti?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Comentează:
-
maria ilincescu
23.05.2011 - 14:08
La baza unei comunicari eficiente sta ascultarea a ceea ce doreste sa ne spuna copilul.Dar , pentru o comunicare buna este necesar ca si copilul sa poata avea initiativa comunicarii.Exista tendinta ca parintele sa desconsidere parerea copilului din cauza lipsei de experienta,, tu esti mic nu stii nimic!".Cand comunicam cu copilul nostru, este bine ca acesta sa se simta ca i se acorda atentie, ca nu are de ce sa ii fie frica fiindca spune ce simte si ce doreste.
-
Ionescu Gabriela
19.05.2011 - 10:44
Iata inca unul dintre aspectele aparent banale, de cele mai multe ori ignorat: cat de bine il asculti pe copil? Cred ca cele mai multe probleme de comunicare apar mai ales pentru ca suntem preocupati sa ne exprimam punctul de vedere si sa il impunem celor din jur, fara a-i asculta cu adevarat. In relatia cu un copil, acest lucru poate avea consecinte dintre cele mai neplacute.
Vezi toate comentariile