Cand unul dintre parinti il rasfata pe copil
“E un copil rasfatat”, “Nu stie sa se comporte”, “Nu stie sa respecte o regula” etc. Acestea sunt o parte din lucrurile care se spun despre copiii obisnuiti sa obtina tot timpul ce isi doresc. Cum se ajunge la aceasta situatie? Uneori ambii parinti il rasfata pe copil, alteori doar unul dintre ei alege sa fie mai indulgent. Afla cum se poate ajunge la un echilibru.In ce situatii ajunge unul din parinti sa-l rasfete pe copil?
1. Cand parintii sunt divortati. Unul dintre parinti, deseori cel care petrece cel mai putin timp cu copilul tinde sa incerce sa compenseze absenta lui din viata copilului cu o serie de privilegii, cadouri si incalcari ale regulilor stabilite de celalalt parinte.
2. Cand unul din parinti nu petrece indeajuns timp cu copilul. De obicei, timpul liber limitat al parintilor ii determina pe acestia sa indeplineasca orice dorinta a copilului, din dorinta de a-l vedea pe acesta “fericit”. Aici apare adesea si sentimentul de vinovatie al parintelui, care simte ca ar trebui sa fie mai mult timp alaturi de copilul sau.
3. Atunci cand aplica pedepse prea dure sau nejustificate ca urmare a furiei. Parintii care nu stiu sa-si regleze accesele de furie, care intampina dificultati in a se educa pe ei insisi cu privire la cum sa reactioneze cu propriile lor sentimente, ajung sa pedepseasca copiii mai frecvent sau mai sever. Dupa ce se calmeaza, isi dau seama ca au gresit si incep sa-si rasfete copilul si sa ii ofere o serie de privilegii pentru a obtine iertarea micutilor.
4. “Daca eu nu am avut, macar copilul meu sa aiba.” Cei mai multi dintre parinti isi amintesc de copilaria lor, de ceea ce si-ar fi dorit sa aiba si considera ca este important ca propriul copil sa nu simta aceleasi lipsuri. La acest aspect se adauga si faptul ca in prezent, exista o gama mai larga de produse pentru copii, asadar exista si mai multe obiecte pe care copiii si le doresc decat in perioada in care parintii au fost copii.
5. Atunci cand unul din parinti sau ambii sunt ultraprotectivi. Aceasta protectie exagerata se traduce de fapt in incercarea parintelui de a-l proteja pe cel mic de nereusite sau de experiente negative. De aceea, de cele mai multe ori, parintele ultraprotectiv il va crede pe cuvant pe copil cand va spune ca nu poate sa faca ceva, va ajunge sa finalizeze activitatile copilului daca acesta se declara prea plictisit pentru a o face si, in general nu il va pune pe copil in situatii care sa ii solicite calitatile sau aptidutinile.
2. Cand unul din parinti nu petrece indeajuns timp cu copilul. De obicei, timpul liber limitat al parintilor ii determina pe acestia sa indeplineasca orice dorinta a copilului, din dorinta de a-l vedea pe acesta “fericit”. Aici apare adesea si sentimentul de vinovatie al parintelui, care simte ca ar trebui sa fie mai mult timp alaturi de copilul sau.
3. Atunci cand aplica pedepse prea dure sau nejustificate ca urmare a furiei. Parintii care nu stiu sa-si regleze accesele de furie, care intampina dificultati in a se educa pe ei insisi cu privire la cum sa reactioneze cu propriile lor sentimente, ajung sa pedepseasca copiii mai frecvent sau mai sever. Dupa ce se calmeaza, isi dau seama ca au gresit si incep sa-si rasfete copilul si sa ii ofere o serie de privilegii pentru a obtine iertarea micutilor.
4. “Daca eu nu am avut, macar copilul meu sa aiba.” Cei mai multi dintre parinti isi amintesc de copilaria lor, de ceea ce si-ar fi dorit sa aiba si considera ca este important ca propriul copil sa nu simta aceleasi lipsuri. La acest aspect se adauga si faptul ca in prezent, exista o gama mai larga de produse pentru copii, asadar exista si mai multe obiecte pe care copiii si le doresc decat in perioada in care parintii au fost copii.
5. Atunci cand unul din parinti sau ambii sunt ultraprotectivi. Aceasta protectie exagerata se traduce de fapt in incercarea parintelui de a-l proteja pe cel mic de nereusite sau de experiente negative. De aceea, de cele mai multe ori, parintele ultraprotectiv il va crede pe cuvant pe copil cand va spune ca nu poate sa faca ceva, va ajunge sa finalizeze activitatile copilului daca acesta se declara prea plictisit pentru a o face si, in general nu il va pune pe copil in situatii care sa ii solicite calitatile sau aptidutinile.
Cum ii rasfatam pe copii?
- prin obiecte sau lucruri: jucarii, dulciuri, alte capricii.
- prin activitati: cand copilului i se permit activitati pe care nu ar trebui sa le faca: sa se uite la televizor mai mult decat este recomandabil, sa manance dulciuri inainte de masa etc .
- asteptari scazute din partea parintelui: de exemplu, acceptarea unui comportament violent sau obraznic pentru ca “e mic, nu stie.”
- prin activitati: cand copilului i se permit activitati pe care nu ar trebui sa le faca: sa se uite la televizor mai mult decat este recomandabil, sa manance dulciuri inainte de masa etc .
- asteptari scazute din partea parintelui: de exemplu, acceptarea unui comportament violent sau obraznic pentru ca “e mic, nu stie.”
Cum comunici cu parintele care il rasfata pe copil?
Este normal ca atunci cand unul dintre parinti il rasfata pe copil, celalalt sa incerce sa fie mai exigent, pentru a “echilibra” cumva situatia. Pe de alta parte, la fel de probabil este ca parintele care il “rasfata” pe copil considera ca trebuie sa compenseze atitudinea prea exigenta a celuilalt parinte. Aceasta atitudine insa duce de multe ori la conflicte intre parinti. Iata cateva recomandari pentru a depasi aceasta situatie.
1. Vorbeste cu partenerul tau despre atitudinile voastre diferite fata de copil. Este bine sa aveti discutia intr-un moment in care sunteti calmi si dispusi sa negociati
. Intreaba-l care sunt aspectele pe care le considera prea exigente in atitudinea ta fata de copil si explica-i care sunt aspectele prin care crezi ca il rasfata pe copil. Gasiti apoi o cale de mijloc intre cele doua. De exemplu, intre a cumpara dulciuri copilului de fiecare data cand cere (optiunea parintelui indulgent) si a nu cumpara dulciuri niciodata, pentru ca nu sunt sanatoase (posibila optiune a parintelui exigent), puteti negocia o cantitate rezonabila de dulciuri pe care sa o acordati copilului.
2. Discuta cu partenerul tau despre regulile pe care le respecta copilul. Asigura-te ca sunteti cu totii de acord asupra lor si asupra consecintelor in cazul in care nu sunt respectate. Pentru a nu lasa nimanui “o portita de scapare”, poti scrie aceste reguli pe o foaie pe care sa o pastrati la vedere.
3. Informati-va in legatura cu alte strategii de comunicare parinte- copil. Participand la un curs de parenting sau citind cateva carti despre educatia copiilor, puteti descoperi idei care sa se potriveasca familiei voastre.
4. Arata-i partenerului tau care sunt consecintele unei indulgente exagerate. Este foarte probabil ca un copil indulgent sa ajunga sa aiba cereri exagerate sau imposibile, cel putin pe moment. Copilul tau nu vrea sa mearga la culcare daca nu il lasi inainte sa joace fotbal (desi afara este noapte, evident)? Cere-i partenerului “indulgent” sa gestioneze situatia. Este posibil ca o asemenea situatie sa il ajute pe partenerul tau sa inteleaga de ce este bine sa impuna o serie de limite cu privire la cerintele copilului.
6. Propune-i partenerului tau ca in loc sa ii ofere copilului tot ce isi doreste imediat, sa ceara copilului sa depuna un efort pentru lucrul respectiv. De exemplu, porneste televizorul pentru desenele preferate ale celui mic, insa lasa-l sa le vizioneze numai dupa ce si-a strans jucariile din camera. De asemenea, amanarea realizarii unei dorinte este o modalitate de a evita “rasfatul”: “Mergem in parc maine, astazi avem alt program.”
6. Invatati impreuna diferenta dintre dragoste si indulgenta. A-i arata copilului ca il iubesti nu inseamna a-i permite sa faca tot ceea ce isi doreste. Dimpotriva, tocmai pentru ca il iubesti, iti doresti sa inteleaga o serie de lucruri care il vor ajuta sa devina un adult implinit. Asadar, explica-i de fiecare data copilului, dar si partenerului tau, daca este nevoie, de ce consideri ca anumite cereri ale copilului nu trebuie indeplinite sau trebuie amanate.
1. Vorbeste cu partenerul tau despre atitudinile voastre diferite fata de copil. Este bine sa aveti discutia intr-un moment in care sunteti calmi si dispusi sa negociati
. Intreaba-l care sunt aspectele pe care le considera prea exigente in atitudinea ta fata de copil si explica-i care sunt aspectele prin care crezi ca il rasfata pe copil. Gasiti apoi o cale de mijloc intre cele doua. De exemplu, intre a cumpara dulciuri copilului de fiecare data cand cere (optiunea parintelui indulgent) si a nu cumpara dulciuri niciodata, pentru ca nu sunt sanatoase (posibila optiune a parintelui exigent), puteti negocia o cantitate rezonabila de dulciuri pe care sa o acordati copilului.2. Discuta cu partenerul tau despre regulile pe care le respecta copilul. Asigura-te ca sunteti cu totii de acord asupra lor si asupra consecintelor in cazul in care nu sunt respectate. Pentru a nu lasa nimanui “o portita de scapare”, poti scrie aceste reguli pe o foaie pe care sa o pastrati la vedere.
3. Informati-va in legatura cu alte strategii de comunicare parinte- copil. Participand la un curs de parenting sau citind cateva carti despre educatia copiilor, puteti descoperi idei care sa se potriveasca familiei voastre.
4. Arata-i partenerului tau care sunt consecintele unei indulgente exagerate. Este foarte probabil ca un copil indulgent sa ajunga sa aiba cereri exagerate sau imposibile, cel putin pe moment. Copilul tau nu vrea sa mearga la culcare daca nu il lasi inainte sa joace fotbal (desi afara este noapte, evident)? Cere-i partenerului “indulgent” sa gestioneze situatia
. Este posibil ca o asemenea situatie sa il ajute pe partenerul tau sa inteleaga de ce este bine sa impuna o serie de limite cu privire la cerintele copilului. 6. Propune-i partenerului tau ca in loc sa ii ofere copilului tot ce isi doreste imediat, sa ceara copilului sa depuna un efort pentru lucrul respectiv. De exemplu, porneste televizorul pentru desenele preferate ale celui mic, insa lasa-l sa le vizioneze numai dupa ce si-a strans jucariile din camera. De asemenea, amanarea realizarii unei dorinte este o modalitate de a evita “rasfatul”: “Mergem in parc maine, astazi avem alt program.”
6. Invatati impreuna diferenta dintre dragoste si indulgenta. A-i arata copilului ca il iubesti nu inseamna a-i permite sa faca tot ceea ce isi doreste. Dimpotriva, tocmai pentru ca il iubesti, iti doresti sa inteleaga o serie de lucruri care il vor ajuta sa devina un adult implinit. Asadar, explica-i de fiecare data copilului, dar si partenerului tau, daca este nevoie, de ce consideri ca anumite cereri ale copilului nu trebuie indeplinite sau trebuie amanate.
Copilul tau este “rasfatat”?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
5 comportamente pe care este bine sa le corectezi imediatCopiii testeaza limitele parintilor si invata despre lume inca de la cele mai mici varste, iar interventia imediata a parintelui ii ajuta sa se formeze din toate punctele de vedere.
-
Sapte replici de evitat in disciplina copiluluiSapte replici pe care este bine sa le eviti cand incerci sa corectezi comportamentul copilului tau.
-
Vinovatia parintilor - cauze frecventeCand devenim parinti, devenim responsabili de binele si siguranta copiilor nostri.
Comentează:3 comentarii
-
lucyaneya
22.08.2012 - 23:49
sint si smecheri,daca nu-mi da mamy,imi da tati..dar al meu macar e recunoscator ,mereu zice ca mama cu tata i-a cumparat sau ma intreaba:mamy cind ai bani imi cumperi ?inainte mai plingea dar de la o vreme nu-l bagam in seama,dadeam drumul la muzica in masina si ii trecea,ii explicam ca nu am bani si atit daca continua il lasam in pace cu toate ca-mi facea capul calendar 1 ora,incercam sa ma concentez la muzica,asa l-am potolit eu:)))nu-i inteleg nici pe cei ce au bani de tigari si copii sufera dupa o inghetata si mai stau si cu gura pe ei:n-am bani,n-am bani!
-
Gabriela Vochescu
18.02.2012 - 07:44
Drame nebanuite se nasc si atunci cand altii afirma nemotivat ca copilul tau este rasfatat iar tu ,ca parinte,confirmi acest lucru fara sa-ti dai seama de consecinte.Ia nastere "lantul slabiciunilor " din niste aparente gresit intelese.
-
Nelia Galatan
15.02.2012 - 13:34
Drame nebanuite se nasc din prea multa iubire si prea mult rasfat! Afectiunea nu trebuie confundata cu ,, i se cuvine totul " sau ,,tu esti centrul universului" Copiii au si drepturi si indatoriri si parintii fa fel...Deprinderile gresit formate sunt aptroape imposibil de corectat .Asadar ,ambii parinti trebuie sa contribuie la instruirea si educarea copilului intr-o armonie perfecta si un mediu propice.Roadele nu vor inceta sa apara!
Vezi toate comentariileMi-am rasfatat copilul pe la varsta de 4 -5 ani cand a avut grave probleme digestive,cand mesele erau atat de stresante din cauza unui regim alimentar care a durat un an si jumatate.Nu regret nimic din comportamntul pe care l-am adoptat atunci fata de copil,chiar daca mesele se transformau de multe ori in joaca.Dar am reusit sa trec peste acea perioada si copilul are acum o dezvoltare fizica armononioasa in ciuda regimului alimentar sever impus de problemele digestive.
Dar copilul a inteles ca daca i se permit anumite lucruri la masa,de ce nu i se permit si in restul timpului?
Dorintele si cererile lui au crescut pe perioada regimului dar s-au mentinut si dupa ce copilul s-a insanatosit.Tensiunea psihica acumulata in ultimul an si bucuria ca s-au sfarsit problemele m-au determinat sa ii ofer copilului fara sa-i cer nimic in schimb.
Cu timpul a invatat ca are dorinte dar si obligatii si responsabilitati.
Acum este in clasa intai si este catalogat drept "rasfatat ".Si nu are dreptul nimeni sa judece un copil sau un parinte nestiind ce anume a dus la un comportament "rasfatat".
Si pentru ca rasfatul este mana in mana cu indisciplina,a fost catalogat si drept indisciplinat.
Exista o mare confuzie intre rasfat-indisciplina-neascultare.Probabil ca aceste comportamente se intrepatrund .
Inca aud de multe ori la adresa copilului "Este rasfatat!","Este indisciplinat!".Dar,incepand de astazi, nu voi mai permite nimanui sa-l "eticheteze".