Cand copilul spune “Nu vreau!”
Copiii obisnuiesc sa adopte diverse atitudini si ulterior comportamente congruente cu ceea ce gandesc. Realizeaza exercitiul de mai jos pentru a vedea daca si copilul tau l-a luat pe “Nu vreau si gata!” in brate. Mai jos ai o serie de afirmatii despre aceasta categorie de copii. Bifeaza fiecare afirmatie care se potriveste si in cazul tau. Daca la final vei obtine mai multe afirmatii bifate decat nebifate inseamna ca ai un copil care adopta frecvent o atitudine de tipul “Nu vreau”:
-
Refuza sa incerce sarcini noi.
-
Incepe noi sarcini insa foarte repede se plictiseste si nu le mai finalizeaza.
-
Este fricos si manifesta reticenta.
-
Accepta sa realizeze numai sarcinile pe care stie ca le poate face (le-a mai facut si inainte).
-
Are mereu o serie de argumente gata pregatite pentru a nu face ceva ce ii ceri.
-
Stie mereu sa gaseasca scuzele potrivite pentru ca nu si-a indeplinit sarcinile.
-
Adopta o atitudine ostila in fata adultilor.
-
Ii place sa te provoace in asa fel incat sa preferi sa faci tu orice lucru si sa nu mai apelezi la ajutorul lui.
-
Cum poti sa te descurci cu un astfel de copil si ce pasi ar trebui sa urmezi pentru a-i modela si schimba comportamentul?
Iata cateva sugestii:
1.Prezinta-i copilului foarte clar asteptarile pe care le ai fata de el. Prezinta-i alegerile pe care le are la dispozitie acum , dar si cele de care ar putea beneficia ulterior. Ramificatiile lui “nu vreau” trebuie sa fie explicate: “Daca tu nu vrei sa faci asta, atunci ma determini pe mine sa iau urmatoarea decizie si sa fac urmatorul lucru” etc.
2.Asigura-te ca atat tu, cat si copilul stiti foarte bine care vor fi consecintele unei atitudini de genul nu vreau.
3.Prezinta-i copilului faptul ca asteptarile pe care le ai sunt rezonabile, suficient de clare si de corecte, dupa care foloseste consecintele asa cum i le-ai prezentat anterior.
4.Stabileste obiective clare si usor masurabile pentru copil.
5.Nu te astepta ca modificarile in comportamentul copilului sa apara dintr-o data. Vorbim de un proces indelungat in care e nevoie de rabdare si persistenta.
6.Incearca sa ramai calm, sa-ti pastrezi obiectivitatea si sa nu te infurii.
7.Pastreaza consistenta si congruenta in comportamentul pe care il ai fata de copil. Daca ai hotarat sa aplici o pedeapsa intr-o anumita situatie, indiferent daca tu vrei sa-l absolvi de aceasta data de vina gandindu-te “Hai ca acum il iert, mai bine sarbatorim avansarea mea la job”pastreaza comportamentul pe care l-ai avut pana acum. Esti vinovat, vei suferi consecintele de fiecare data. Regula se aplica in orice context, oriunde v-ati afla.
8.Tine legatura cu profesorul de la clasa. Este nevoie de o colaborare stransa tocmai pentru a putea identifica adsevaratele cauze ale comportamentului sau: adopta atitudinea “nu vreau” numai acasa, numai la scoala sau indiferent de context?
9.Cauta mereu sa observi chiar si cele mai mici imbunatatiri in comportamentul copilului. Gaseste modalitati prin care sa-i areti ca ai observat asta si ca apreciezi efortul depus de el pentru a se schimba.
10.Foloseste comentarii de genul: “Ar trebui sa fii mandru de ceea ce ai facut si ai reusit”, “Meriti cu adevarat sa fii laudat”, “Meriti intr-adevar recompensa pe care ti-am promis-o”.
Recomandarile tale:
Tu te-ai confruntat cu o astfel de atitudine din partea copilului? Cum ai rezolvat-o? asteptam raspunsurile tale.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cum poti intelege mai bine temperamentul copiluluiO relatie reusita intre parinte-copil se formeaza in timp si cu efort constant, rabdare si deschidere catre tot ce inseamna nou si provocari.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
De ce e important sa il accepti pe copil asa cum esteMulte din neintelegerile dintre parinti si copii isi gasesc originea in dorinta parintilor de a se oglindi in copilul lor, de a-si indeplini propriile nevoi si asteptari prin copil.
Comentează:
-
Rus Luiza
01.03.2010 - 13:06
Da, intr-adevar, copii ne supun unor incercari zi de zi. Pentru baietelul nostru care este la gradinita (3 ani si 8 luni) si nu este fan al cartilor de colorat am adoptat o tehnica care deocamdata..tine! Desi incepe bineinteles cu nu vreau sa colorez, ii precizez de la bun inceput: hai sa coloram impreuna, eu fac o petala tu alta sau inpartim obiectul jumi-juma! ii place cum suna, apoi neaparat trebuie sa stie ca tot ce a facut el va sta pe usa frigiderului sa vada tata cind vine acasa ! sa fie mindru tata ca are baietel mare care stie ...nu sa coloreze ci sa tina creionul in mina !
Vezi toate comentariile