characters characters

Cand copilul meu spune “Nu-mi pasa!”

Propus de: SuntParinte.ro   |   26 martie 2010    |   9644 vizualizări

Varsta: 6 - 11 ani.

Incerci mereu sa-i atragi atentia copilului tau pentru a face totul cat se poate de bine si pentru a nu repeta greselile. Cu toate astea te intampina frecvent de un dur “Nu-mi pasa!”. Cum se comporta copilul care raspunde mereu  cu “Nu-mi pasa”?  


 
 
Iata cateva caracteristici:

  • Spune frecvent ca nu-i pasa, indiferent de persoana si subiectul aflat in discutie;
  • Poate sa aiba atitudini si comportamente prin care exprima ideea de refuz;
  • Nu-si face temele si nici sarcinile de casa;
  • Este mereu neatent;
  • Manifesta un dezgust vizibil pentru activitatile pe care le are de realizat;
  • Adopta atitudinea celui care pur si simplu “a uitat” sa faca ceva atunci cand i se cere.
  • De obicei nu face ceea ce i se cere;
  • Are creata o imagine proasta la scoala, dar si in alte medii.

O astfel de atitudine creeaza disconfort celor din jur. Ea poate fi foarte usor preluata de copiii cu care interactioneaza, mai ales daca vorbim de fratii mai mici. Copilul care adopta atitudinea de “nu-mi pasa” ajunge sa-si enerveze pana la urma atat parintii, cat si cadrele didactice sau colectivul cu care interactioneaza.
 
Pentru a sti cum sa ne comportam cu el ar fi bine sa cunoastem cauzele pentru care se comporta astfel. Iata doua dintre cele mai importante:
  • Razbunarea. Faptul ca a incercat de nenumarate ori sa faca lucrurile bine, dar a avut parte de esecuri il poate determina pur si simplu sa nu mai doreasca sa incerce.

  • Lipsa de incredere. Acest copil poate sa aiba o stima de sine foarte scazuta incat efectiv sa nu-i mai pese de ce anume cred ceilalti despre el.

Putem sa explicam aceasta pozitie a copilului si printr-o atitudine de “a scapa din durere”. Performantele scazute la scoala, problemele cu parintii, lipsa de atentie din partea acestora duce in final la dorinta de a evita sa se mai implice din punct de vedere afectiv, iar a spune “nu-mi pasa” este modalittea lui de a se proteja de eventuale greseli si acuze, suferinte.
 
Cum ar fi bine sa te comporti cu un astfel de copil?
1. Incearca sa nu mentii o atitudine ostila. A spune “nu-mi pasa”, uneori poate  insemna “nu vreau sa mai fiu ranit”.

2. Vorbeste separat cu copilul tau si incearca sa afli ce ar vrea sa faca pentru a-i face placere.

3. Descopera ce anume il preocupa. In fond, despre asta este vorba atunci cand vine vorba de modul in care se comporta. El doar incearca sa semnalizeze asa cum stie, faptul ca ceva nu este bine, ca nu se simte in largul lui, ceva il deranjeaza.

4. Afla care sunt preocuparile si problemele pe care le intampina si poti sa-i vii in ajutor cu niste replici de genul: “Pentru ca mie imi pasa de ce ti se intampla tie, vreau si te voi ajuta fie ca tu vrei asta sau nu”.

5. Explica-i de ce o atitudine de genul “nu-mi pasa” poate sa duca la consecinte neplacute, in special pentru copil.

6. Scoate in evidenta lucrurile bune pe care le face
copilul tau.

7. Cere-i sa indeplineasca sarcini scurte, din punct de vedere al comenzii, dar si ca perioada de realizare.

8. Incearca sa-i oferi o gama larga de posibilitati de unde poate sa aleaga.

Recomandarile tale

Noi am oferit o serie de sugestii privind imbunatatirea comunicarii cu un copil care adopta atitudinea “Nu-mi pasa”. Acum e randul tau sa aduci completari. Asteptam raspunsurile tale.

Comentează:
16 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Fără foto
    Razvan    20.05.2017 - 21:53
    Nu asculta face urat la jocuri pe telefon injura loveste mamasa il jigneste ce este de facut are 11 ani
  • mihai12_sp
    mihai12_sp    10.11.2012 - 11:05
    ”Nu-mi pasa...”. Din pacate, si copilul meu mi-a dat aceasta replica de cateva ori. Din pacate, nu am inteles ce se intampla...Am crezut ca este doar o forma de protest..si cam atat. Am citit cu atentie articolulu si parerile postate de parinti... Multumesc... Cred ca trebuie sa ma ”trezesc” la realitate si sa incerc sa aflu ce se ascunde in spatele acestui ”Nu-mi pasa”, mai ales ca, este copil... Ma refeream la ”Nu-mi pasa”... Acum, va fi mai usor sa-l fac sa dispara din viata noastra! Dar... oare cine la creat pe acest personaj negativ??? Eu, unde eram? Sau poate am ajutat la nasterea sa???...
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    21.10.2012 - 16:59
    @Ionela Stefan: Draga Ionela, este foarte posibil ca fetita ta sa aiba o problema de adaptare generata de inceperea scolii. Este o situatie stresanta pentru ea, deoarece trebuie sa se obisnuiasca cu un altfel de program, cu un grup de colegi noi, cu doamna invatatoare care vine cu reguli si cerinte. Mai ales daca a fost obisnuita in familie sa i se implineasca toate dorintele, cum spui tu, acum, ca ii cereti sa faca anumite lucruri in mod obligatoriu, cum sunt temele, poate genera aceasta opozitie si agresivitate. Fetita ta incearca sa controleze situatia asa cum poate ea. Este nevoie de multa rabdare, comunicare si fermitate in aplicarea regulilor pe care trebuie sa le stabiliti in casa. Fiecare va avea sarcinile sale in familie, ale ei vor fi temele si mersul la scoala. Este important sa o incurajezi atunci cand face temele, sa o lauzi cand le termina, sa discutati impreuna despre ce-i place si ce nu-i place la scoala, cum se simte acolo, cum se intelege cu colegii si cu invatatoarea. Discuta neaparat cu invatatoarea ca sa intelegi ce comportament are fetita ta la scoala si cum o poate ajuta invatatoarea in procesul de adaptare. Solicita si ajutorul consilierului scolar, care are rolul de a va ajuta pentru a depasi dificultatile intalnite. Ar fi intr-adevar de dorit ca toti membrii familiei sa aiba o atitudine coerenta si sa nu va contraziceti in privinta atitudinii fata de copil. Mult succes! Ioana Caciula - psiholog
  • Utilizator Anonim
    Ionela Stefan    20.10.2012 - 10:34
    Buna,am si eu o mare problema cu fetita mea si nu mai stiu cum sa ma comport cu ea,a inceput cls 1 si la inceput tot a fost bine si frumos,insa acum nu vrea sa-si faca temele ,cum are ocazia numai loveste pe cine prinde,vorbeste si zbiara la noi,chiar nu mai stiu cum sa o iau sa o intorc la cum a fost inainte,ii cumpar tot ce vrea ,ii fac toate poftele,si uite unde am ajuns.Noi stam cu socrii,si cred ca o mare vina o au si ei,deoarece de fiecare data cand vorbesc cu ea ei tot se baga,cand o pedepseam totdeauna ii luau apararea....ce doamne sa mai fac?va rog ajutatima pt.ca din cauza ei ajungem la mari conflicte in casa ...
  • Caciula 2 Ioana
    Caciula 2 Ioana    02.11.2010 - 11:11
    Draga Gabriela,
    Cred ca ai putea incerca ce anume se afla dincolo de comportamentul baiatului tau: vorbeste urat, se comporta diferit la scoala, refuza sa isi faca temele. Poate fi vorba pur si simplu despre criza pubertatii care la 13 ani isi face simtita prezenta si de aceea poate fi o perioada de refuz si de modificari de comportament. Dar poate fi vorba si despre dificultati pe care copilul tau le poate traversa - poate fi o nevoie de atentie si afectiune manifestata astfel, sau o situatie pe care nu o poate gestiona: incearca sa afli ce se intampla la scoala, cum traieste el relatiile cu colegii si profesorii, daca ostilitatea fata de teme se manifesta si in alte situatii de viata, si de asemenea daca exista in familia voastra schimbari ce ar putea genera astfel de comportamente. De asemenea, incearca sa il valorizezi pentru calitatile si comportamentele lui pozitive, sa il motivezi pentru lectii prin recompense verbale sau materiale negociate impreuna cu el. Poti apela si la consilierul scolar sau la un psiholog pentru a va ajuta in aceasta situatie.
  • Utilizator Anonim
    barbu gabriela    01.11.2010 - 13:11
    am un baiat de 13 ani si nu mai stiu cum sa ma mai comport cu el.Nu vrea sa faca nici o tema ,se poarta foarte urat la scoala,a inceput sa vorbeasca urat,imi spune nu vreau sa fac,ii spun :hai ca te ajut eu la teme ,macar sa scrii daca nu vrei sa inveti si imi spune din nou '"Nu Vreau".va rog sunt disperata dati-mi cateva sfaturi.
  • Utilizator Anonim
    robert    21.10.2010 - 12:00
    puntez doar cateva:

    * Nu-si face temele si nici sarcinile de casa;

    * Este mereu neatent;

    * Manifesta un dezgust vizibil pentru activitatile pe care le are de realizat;

    * Adopta atitudinea celui care pur si simplu “a uitat” sa faca ceva atunci cand i se cere.

    * De obicei nu face ceea ce i se cere;

    * Are creata o imagine proasta la scoala, dar si in alte medii.

    Noroc ca acest articol nu a fost scris de cei de la Lilly, caci diagnosticul ar fi fost clar ADHD.
  • Utilizator Anonim
    Lore    15.10.2010 - 12:06
    Bun gasit! Eu una, l-as intreba "si daca ti-ar pasa, cum ar fi? ce ar fi diferit?" - asta ii deschide copilului (si nu numai...) o noua perspectiva. Ideea e sa nu asteptati un raspuns imediat din partea lui.Chiar daca pare ca nu v-a auzit, nu inseamna ca ceea ce tocmai i-ati spus nu are ecou in sufletelul lui.
  • Ionescu Gabriela
    Ionescu Gabriela    03.08.2010 - 12:15
    geni, cati ani are copilul tau? cum se descurca la scoala? are prieteni de varsta lui? de multe ori, copiii se prefac nepasatori pentru ca nu au suficienta incredere in ei insisi, nu cred ca vor reusi sa realizeze ceva sau sa fie acceptati de ceilalti. Atunci, atitudinea "nu imi pasa" ii apara de un posibil esec.
  • Utilizator Anonim
    geni    02.08.2010 - 05:53
    am citit articolul "nu-mi pasa". este foarte interesant. si eu am un copil care a adoptat aceasta idee, si cateodata ma ingrijoreaza mult prea tare.sugestiile voastre sunt bine venite.am sa incerc sa tin seama de ele. aseara am venit impreuna dintr-o tabara, si il intrebam daca i-a placut, daca ar vrea ca la anul sa mai mergem o data, dar s-a aratat plictisit, fara interes, desi a fost incantator, cu foarte multe activitati distractive. o majotitate de copii s-au manifestat interesati si doritori sa revina. nu stiu ce sa cred, poate ca cer prea mult de la copilul meu, sau poate ca ceea ce cer nu stiu sa-i prezint intr-o lumina mai placuta. de multe ori refuza sa participe la aceste activitati,si isi gasea alte preocupari. ma intreb cata rabare trebuie sa am ca sa-l fac sa se comporte normal, si daca trebuie sa ma simt jenata in public atunci cand ma pune intr-o postura nedorita.as vrea sa gasesc raspunsuri la temerile pe care le am cu privire la copilul meu, imi doresc sa-l vad fericit, insa nu prea stiu sa-l ajut,si cateodata simt ca ma depaseste situatia.
  • florycel67
    florycel67    04.06.2010 - 08:42
    Emily, mersi.Cred ca orice mamica ar fi procedat la fel.In fond, daca ai un copil fericit si sanatos nu mai ai nevoie de nimic.Va doresc multe bucurii tuturor mamicilor!!!
  • Gabi Alama
    Gabi Alama    02.06.2010 - 10:37
    Am "urmarit" povestea ta pe site, floricel si ma bucur ca s-a rezolvat cu bine. felicitari pentru cum ai gestionat situatia:)
  • florycel67
    florycel67    02.06.2010 - 10:10
    Da, ii place orice film romance si telenovelele.Cand merge la bunica ei se uita impreuna la anumite telenovele si mi le povesteste ulterior desi eu nu vizionez niciodata asemenea filme.Apropos de filmele indiene, da, ii plac dar cred ca numai pentru ca sunt de familie si cu multe aspecte emotionale,nu are legatura cu actorii care joaca.Oricum, sunt aproape sigura ca a trecut peste ,,nu-mi pasa" pentru ca s-a pus pe treaba si are rezultate bune la scoala.Nu o mai bantuie trecutul si ma felicit ca am insistat sa discute si cu psihologul scolii.A fost pentru ea o gura de aer proaspat ,mai ales ca sfaturile d-nei au coincis cu ale mele in mare parte.
  • Gabico_sp
    Gabico_sp    14.05.2010 - 08:55
    Felicitări, pentru că ai avut curaj să înfiezi un copil, felicitări pentru modul deschis de gândire. Fetiţa va mai avea accese de furie pentru că trecerea de la copilărie la adolescenţă oricum implică schimbări pshice...
    O întrebare: îi plac filmele indiene? Urmăriţi împreună unul şi urmăreşte-i reacţiile....
  • diana mariana
    diana mariana    28.04.2010 - 18:46
    Buna, parerea mea este ca ar trebui sa incerci sa i modifici parerea legata de etnia rroma. In ciuda lucrurilor si a stereotipurilor deja create la nivel cultural, rromi sunt si ei oameni de treaba, care au o istorie in spate,unii pot fi foarte draguti, altii isi pastreaza traditia de lingurari etc. Probabul ca ar fi util sa incerci sa i prezinti si astfel de cazuri ca sa nu ramana doar cu impresia ca sunt cei care savarsesc comportamente infractionale etc. Ai putea sa i citesti povesti despre rromi, sa va uitati la documentare despre stilul lor de viata, despre ocupatiile lor, sa cautati cantece si dansuri traditionale. Ideea e ca nu trebuie sa priveasca cu ura trecutul ei, ci sa vada ca exista si lucruri foarte interesante in cadrul acestei etnii. Sper sa va ajute aceste mici sugestii. Mult spor si felicitari pentru deschidere. Cred ca multi au multe de invatat de la voi:)
  • florycel67
    florycel67    28.04.2010 - 09:48
    Este un articol care a venit direct in intampinarea mea.Eu ma confrunt cu o problema similara in legatura cu fetita mea de 9 ani, eleva in clasa a doua.Spre fericirea mea, eu stiu cu ce problema se confrunta si din ce cauza a adoptat atitudinea ,,nu-mi pasa", am incercat sa o rezolv si am si reusit partial dar tot mai am de lucrat la asta impreuna cu sotul meu.Pentru inceput trebuie sa spun ca fetita noastra este a noastra de cand avea un an si jumatate pentru ca am adoptat-o in 2002.Pentru ca nu am dorit sa-i ascundem asta, i-am spus cam cand avea 4 ani, totul decurgand dintr-o serie de intrebari pe care ni le-a pus legate de cum am nascut-o si alte chestii legate de nastere.Din respect si dragoste pentru fetita noastra, i-am povestit situatia si a inteles-o conform varstei de 4 ani.Totul a fost ok, insa mai tarziu m-a tot intrebat daca nu cumva femeia care a nascut-o nu va veni sa o caute sau sa o ia de acasa , ceea ce m-a facut sa-i dezvalui ce scrie de fapt in raportul de la nasterea ei, cum ca a nascut-o o domnisoara de etnie roma care era cuplata cu un roman, deci i-am spus sa fie sigura ca nu o va cauta niciodata si sa scape de stresul acesta.Mi-am dat seama prea tarziu ca pentru copilul meu a fost un soc teribil pentru ca fetita mea nu are nici o caracteristica fizica a etniei,mai mult seamana foarte bine cu noi fizic si comportamental.Asta s-a intamplat vara trecuta si de atunci are o atitudine dezinteresata fata de scoala si nu pune suflet in ceea ce face.Mai mult, nu se concentreaza la ore, este dezordonata si neascultatoare.Precizez ca am discutat impreuna pe tema asta si am incercat sa o fac sa uite trecutul care o urmareste si i-am explicat ca daca va lasa aceasta chestiune sa o domine, ii va distruge viata si nu va realiza nimic.Am incercat sa o conving sa priveasca doar in fata si spre viitor pentru ca nu are importanta de unde provii atata vreme cat ai o familie care te iubeste mai mult decat orice pe lumea asta,care ar da totul pentru tine, ai o educatie aleasa si esti privit in societate ca un copil cuminte si bine educat.Cred ca a inteles tot, dar in continuare mi-a marturisit ca este furioasa si frustrata ca nu am nascut-o eu.Suntem o familie fericita cu resurse materiale bune si traim armonios in conditiile economice actuale. Acum este mai bine, are momente cand face totul bine si rezultatele scolare sunt bune,cu toate astea eu vad ca tot nu o paraseste gandul ca a nascut-o o ,,tiganca" si are o furie pe care o sesizez uneori.Sper ca timpul sa rezolve situatia si sa treaca peste asta ca sa-si poata vedea de viata, de invatatura ca sa ajunga un adult responsabil si stapana pe viata ei.Bineinteles ca noi vom fi langa ea sa o ajutam sa depaseasca aceasta problema care a declansat comportamentul ,,nu-mi pasa".
Vezi toate comentariile

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe