characters characters

Vacanta cu cortul in tabara Atlantykron

Vacanta in familie
Propus de: Mihaela Zaharia   |   21 august 2012    |   4088 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani.

Vacanta cu cortulAnul acesta am mers prima data in vacanta cu cortul. Bineinteles si cu copiii. Ba chiar si cu cainele. Pentru ca am fost invitati intr-o tabara de tineret pe o insula din mijlocul Dunarii 9 zile. Nu aveam nici macar cort, asa ca pregatirile le-am inceput cu achizitionarea unui cort. Care pana la urma au devenit doua, preferand sa avem cate 2 corturi cu cate 2 locuri potrivite si pentru mersul pe munte (cu rucsacul in spate – inca un tip de vacanta in premiera de programat in vitor).


Fireste, lista a fost mai lunga si a fost facuta din timp: saci de dormit, izopren, lanterne, pernute gonflabile, bratari, spray, roll-on si servetele anti-tantari, creme de protectie solara si de dupa soare, multe medicamente, apa, gustari care rezista la soare (gen biscuiti, cereale, minibrezel, alune, compot la cutie) si desigur, mancare pentru caine.

Din fericire, corturile noastre au fost trimise inainte, asa ca atunci cand am ajuns noi ele erau deja instalate intr-un loc umbros. Prima seara, prima problema: salteaua gonflabila era sparta (nu o verificasem acasa) asa ca am pus-o ca un cearsaf si am dormit aproape direct pe izopren. Copiii n-au avut nici o problema, dar spatele meu da. Cateva zile pana s-a obisnuit. Dar am inceput sa fac o alta lista: cu ce ne trebuie data viitoare.

Vacanta cu cortulDesi au fost ceva diferente fata de rutina de acasa, copiii s-au acomodat repede. Dusul se facea in corturi-glont cum le spuneam eu cu apa nu prea calda luata direct din Dunare printr-un furtun. Baia dinainte de somn a devenit sters cu servetele umede pe picioare inainte de a si te retrage in cort. Sacul de dormit (cumparat pentru 5 grade) a devenit repede plapuma pentru ca era prea cald de dormit cu totul in el. Lustra a devenit o lanterna agatata de tavanul cortului, celelalte lanterne fiind la capul lor (fiecare a avut cate una, din nefericire ale copiilor au fost foarte slabe, asa ca am mai pus pe lista lanterne mai puternice cu baterii de rezerva). Paharele de apa au devenit sticlutele de 0,5 pe care le aveau toata noaptea langa ei. Spalatul de dimineata era la rau, cu sapunul si prosopul dupa ei. Spalatul pe dinti se facea cu apa turnata din sticluta. Mersul la baie mie mi s-a parut cel mai dificil pentru ei fiindca toaletele erau din acelea ecologice ca in parcuri, cu tot ce implica ele. Insa ei s-au obisnuit chiar si cu asta. Din fericire, tantari nu am avut!

Masa o serveam la cantina-restaurant sub un cort mare pe niste mese de lemn lungi. Dimineata insa le aduceam laptele la cort si il serveau cu cereale pe masa de plastic al vecinului de cort. Continuat lista: o masa de plastic si scaunele. Plus lapte uht de care vecinii aveau si care a rezistat bine la caldura fiindca la restaurant nu se gasea chiar intotdeauna. La pranz aveam si meniu fix (fiindca ne luasem noi bonuri inainte) si la alegere la fata locului, asa incat copiii au avut ce manca pe gustul lor, chiar daca au dus dorul pestelui si fructelor.

Vacanta cu cortulProgramul? Hmm, programul a fost marea aventura. Pentru ca nu era nimic impus, in afara orelor de masa, dar si ele relative (mai mult dictate de ceasul lor biologic) pentru ca existau toate felurile de mancare toata ziua. Marele castig al copiilor din aceasta vacanta nu a fost atat adaptarea la conditiile diferite de trai si apropierea de natura, ci ... libertatea! Copiii au fost liberi toata ziua! Si nu doar ai nostri, cat si cei ai celorlalti traineri veniti pe insula (publicul tinta nu erau copiii, ci tinerii intre 19 – 26 de ani). In schimb, aveau la dispozitie multe activitati cu care sa isi umple timpul. Au avut workshopuri de arta, si-au facut masti din lut, tablouri din ate (string-art), au avut codite impletite cu ata colorata (chiar si baietii), au jucat sah, au construit forme din magneti, s-au jucat cu roboti, au privit luna si stelele prin telescop, ba chiar au participat si la un curs de astronomie, au desenat, au facut filmulete de „videofeedback”, au participat la grupul de cercetasi, au facut poze, au filmat, au jucat badminton, au inotat, au facut plaja, au dansat, au fugarit broaste, s-au jucat unii cu altii, s-au dat in hamace, au stat pe langa pescari si mai ales au interactionat cu multi din cei 350 de oameni romani si straini prezenti pe insula.

Iar seara participau pe paturici puse pe iarba in primul rand, la spectacolele de pe scena ce includeau prezentari, interviuri cu personalitati, legaturi video directe cu NASA (legate de amartizarea roverului Curiosity), melodii cantate de formatia taberei, multe dintre ele implicand discutii in limba engleza, timp de doua ore. Dupa care incepea filmul de seara, la care mai rezistau si copii mai mari, astfel incat si fiica-mea s-a culcat doua seri la rand la ora 1, in conditiile in care niciodata nu am reusit sa o tinem treaza pana la 12 la vreun Revelion petrecut in interior ( a rezistat doar o data pentru ca eram afara, in mijlocul orasului).

Concluzia? Mi-am intarit inca o data ideea cum ca un copil liber e un copil fericit. Iar asta nu inseamna ca nu mananca, nu doarme si face prostii. Din contra. Insa totul este autoreglat de catre ei asa ca nu trebuia sa le aducem noi aminte ca trebuie sa manance, ca trebuie sa doarma, ca trebuie sa se spele. Uneori se duceau singuri la dusurile-cort dupa ce ieseau de la workshopul de arta murdari de acuarele si veneau uzi la cort sa ii sterg cu prosopul. Singura exceptie a fost sa le amintim si sa-i ajutam sa se spele pe dinti cu apa la sticluta. Dar exista si aici o varianta imbunatatita: bidonul de 5 sau 10 litri cu robinet. Data viitoare. Pentru ca abia asteptam sa mergem iar cu cortul. Tot aici si de ce nu, poate chiar si ... pe malul marii, alta experienta in premiera!

Psih. Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, acum eleva in clasa I si de 5 ani jumate pentru baietelul meu, viitor elev in clasa zero.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.  

Comentează:

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul         *Camp obligatoriu

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe