Teoria alegerii in relatia parinte-copil

William Glasser sustine ca oamenii sunt condusi de cinci nevoi fundamentale:

• Nevoia de supravietuire
• Nevoia de iubire si apartenenta
• Nevoia de putere
• Nevoia de libertate
• Nevoia de buna dispozitie (sau distractie).

Pentru fiecare dintre noi, aceste nevoi au intensitati diferite. Comportamentele oamenilor, fie pozitive, fie negative, sunt explicate ca fiind motivate de aceste nevoi.

Lucrurile care ne ajuta sa ne satisfacem aceste nevoi compun imaginea unei lumi „de calitate”. Aceasta include persoanele, lucrurile, activitatile care sunt importante pentru noi. Pentru un adult obisnuit, aceasta ar insemna sa aiba o masina, o casa, un partener de viata iubitor, un copil si un animal de companie. Pentru un copil, poate fi vorba de a avea parinti iubitori, de a se juca cu jucariile sale si de a simti siguranta. Persoanele care isi implinesc nevoile fundamentale prin comportamente nesanatoase (consum de alcool sau droguri, violenta fata de alte persoane etc.) isi creeaza o imagine nesanatoasa a lumii de calitate.

Tot Glasser a dezvoltat cu succes o metoda de consiliere flexibila si ajustabila pentru orice parinte si copil. Aceasta poarta numele de „terapia realitatii”. Ideea de baza este ca toate problemele pe care le avem apar din cauza dificultatilor noastre de a ne conecta cu ceilalti. Unul din cele mai importante lucruri este acela de a avea incredere unul in celalalt. Astfel, Glasser recomanda urmatoarele:

• Concentreaza-te asupra prezentului. Evita sa discuti despre trecut foarte mult, pentru ca nu te ajuta prea mult in rezolvarea problemelor actuale. Toate problemele pe care oamenii le au sunt pentru ca in prezent nu au relatii satisfacatoare.
• Descopera care sunt persoanele fata de care copilul tau nu a reusit sa stabileasca o conexiune autentica. Poti fi tu, poate fi alt membru al familiei, un cadru didactic sau alti copii.
• Ajuta-ti copilul sa isi formeze noi conexiuni cu cei din jur. Relatiile apropiate ale copilului tau cu alte persoane nu reprezinta o amenintare la adresa relatiei tale cu el, ci sunt resurse care il pot ajuta sa evolueze.
• Orice ar fi, evita critica, plangerile si invinovatirile.
• Concentreaza-te pe comportament si gandire fiindca doar acestea le poti controla in mod direct. Ajuta-ti copilul sa schimbe ceea ce simte la nivel interior si la nivel fiziologic prin schimbarea gandirii si actiunilor sale.
• Incurajeaza-ti copilul sa foloseasca autoreflectia si autoevaluarea. Invata-l sa isi puna intrebari despre propriul comportament si sa isi evalueze propriul progres atunci cand invata sau cand incearca sa adopte strategii noi in relatiile cu cei din jur.
• Invata-l pe copilul tau ca asumarea responsabilitatii inseamna a avea putere si libertate. Scuzele si pretextele nu ne ajuta decat sa continuam sa ne simtim neajutorati si ne impiedica sa ne conectam cu cei din jur.

Atunci cand nevoile fundamentale nu sunt satisfacute, copilul, dar si adultul isi traieste viata in dezechilibru. In ceea ce ii priveste pe cei mici, copiii sunt condusi mai mult de emotii si instincte, decat adultii. Ei nu pot sa rationalizeze si sa isi explice comportamentele, indiferent daca sunt bune sau nu. De cele mai multe ori ei actioneaza pentru a-si exprima furia, frica, frustrarea si neincrederea.  Astfel, parintii ar trebui sa caute motivele care stau la baza comportamentelor copilului. „E important sa afli ce anume inseamna calitatea vietii la copilul tau pentru a-l ajuta sa isi satisfaca nevoile si pentru a-i arata modalitati sanatoase prin care sa isi exprime nevoile. Spre exemplu, un copil ar putea deveni agresiv cu fratele mai mic fiindca doreste sa isi exprime puterea. Parintele ar trebui sa caute modalitati alternative prin care acest copil sa isi satisfaca aceasta nevoie. A-l inscrie intr-un club sportiv poate fi una din solutii. Astfel, va avea siguranta si un mediu mult mai structurat in care sa isi poata exprima nevoia de putere”, adauga dr. Glasser.

Teoria alegerii este o resursa pentru parinte pe care o poate folosi astfel incat sa poata da mai multa calitate vietii copilului sau. Iata care sunt principiile acestei teorii:

• Singurul comportament pe care il putem controla este al nostru.
• Tot ceea ce putem da unei alte persoane este informatie. Nu ii putem face pe cei din jur sa gandeasca, sa simta sau sa reactioneze asa cum vrem noi. Putem sa oferim sfaturi, sugestii, recomandari sau pareri, insa alegerea comportamentului lor le apartine.
• Fiecare comportament presupune patru aspecte: emotiile, gandurile, actiunea si reactiile fiziologice. De exemplu, atunci cand tipi la copilul tau (actiunea), esti furios (emotiile), crezi ca trebuie sa il inveti minte pe copilul tau (gandurile), ritmul tau cardiac creste si au loc o multime de alte schimbari fiziologice.
• Putem sa ne controlam gandurile si actiunile, influentand astfel indirect emotiile si fiziologia.
• Toate problemele de natura psihologica pe care le avem se datoreaza problemelor pe care le avem in relationarea cu cei din jur.
• Problemele dintr-o relatie pe care o avem fac parte din viata noastra prezenta.
• Ceea ce s-a intamplat in trecutul nostru ne-a ajutat sa devenim ceea ce suntem astazi, dar putem sa ne satisfacem propriile nevoi de acum doar daca planuim sa ni le satisfacem in prezent si in viitor.
• Putem sa ne satisfacem nevoile doar daca depunem eforturi pentru a avea viata pe care ne-o dorim.
• Tot ceea ce putem face este sa actionam.
  
  

Fiecare parinte s-a confruntat cu situatia in care a cerut copilului sa faca ceva, iar acesta a refuzat. E usor sa ii spui celui mic: „Mananca legumele.” sau „Fa curatenie in camera.”, insa de multe ori rezultatul este o sarcina neindeplinita, furie si frustrare de ambele parti. Daca insa am da copilului mai mult control si posibilitatea de a alege, lucrurile ar putea sa se schimbe: „Faci curat in camera acum sau dupa ce mancam?”. Copiii raspund mult mai bine atunci cand li se ofera posibilitatea de a alege. Daca copilului ii este permis sa faca ceva ce nu are voie si va fi oprit de fiecare data in mod fortat de parinte, nu va invata niciodata sa se autocontroleze. Copilul va invata ca exista mereu cineva care va interveni la timp pentru a-l ajuta si a-l salva de asumarea responsabilitatii.

Lasandu-l sa aleaga, copilul va invata sa accepte responsabilitatea pentru propriile sale actiuni. Tu formulezi optiunile, insa copilul este cel care alege. Desigur ca nu e nevoie sa folosesti tot timpul teoria alegerii, insa in momentele cheie iti va imbunatati cu mult relatia dintre tine si copil si il va ajuta sa isi dezvolte stima de sine.

Viata implica luarea de decizii. Multi copii cresc incapabili de a lua decizii inteligente pentru simplul fapt ca nu au experienta in a face asta, parintii si profesorii fiind cei care au ales in locul copilului. Incearca sa oferi in schimb, mai multe posibilitati de a alege si vei avea parte de surprize placute.

*Sursa foto: Phillip Put, https://www.flickr.com/photos/34547181@N00/10444850745/