Sindromul copilului alintat
Accesele de furie :
- sunt specifice copiilor alintati si apar ca urmare a dificultatii cu care se confrunta parintii in impunerea limitelor.
- pot fi cauzate si de diverse probleme din familie pe care copilul le resimte: neintelegerile dintre parinti, violenta fizica etc.
- in cazul divortului, copilul poate deveni agresiv, somnul si invatarea ii pot fi afectate, apare teama de a fi separat de parintele de langa el. Deseori, in asemenea situatii, parintele nu reuseste sa impuna limite copilului, aparand frecvente conflicte intre cei doi.
Cum reduci conflictul dintre tine si copil ?
Este recomandabil sa nu oferi copilului tau alternative atunci cand ele nu exista. Daca stii ca o anumita actiune nu este negociabila, nu este indicat sa ceri parerea copilului in legatura cu ea. Spune-i ce se va intampla si treci la fapte.
In schimb, ofera-i posibilitatea de a alege atunci cand exista mai multe variante. Astfel, copilul va simti ca are un anumit grad de control, fara ca autoritatea ta sa fie afectata.
Copilul alintat la gradinita.
Povestea lui Mihai continua si la gradinita: este capricios, fie in relatie cu ceilalti copii, fie fata de ceea ce ii cere educatoarea. Trece cu usurinta de la tandrete sufocanta pentru partenerul de joc la brutalitate. Isi impune preferintele in mod tiranic. Se opune incercarilor de a fi incadrat in grup si refuza sa urmeze indicatiile educatoarei. Colegii sai nu inteleg trecerile sale bruste de la generozitate si buna dispozitie la antipatie si respingere generala. In unele cazuri, cand nu obtine ceea ce vrea, Mihai isi exprima furia aruncand lucruri, tipand, lovind.
Programul gradinitei impune forme de activitate care, pentru perioade determinate de timp (de la 15 pana la 30 de minute), presupun un ritm dirijat si rezolvarea unor cerinte formulate de educatoare. Un astfel de efort este, daca nu imposibil, cel putin foarte dificil pentru copilul alintat. Acesta are tendinta de a iesi din ritmul celorlalti si ii este greu sa se supuna normelor acceptate, de ordine si disciplina in colectivitate. Inca din prima zi de gradinita, copilul alintat constata ca totul este potrivnic ritmului sau de activitate. Acest lucru ii declanseaza o nevoie imperioasa de protectie afectiva, exprimata prin repetarea la nesfarsit a expresiei « vreau acasa ». Va uza de toate nuantarile afective de care este capabil: furie, lacrimi, implorare blanda.
Ce spun specialistii despre un copil ca Mihai ? In spatele agresivitatii lui se ascunde de fapt nesiguranta afectiva. Pentru a-l invata sa nu mai reactioneze violent, este important sa faci tot posibilul ca el sa simta afectiunea ta.
Asteapta sa se incheie accesul de furie al copilului : spune-i ca veti vorbi despre problema respectiva cand se va calma. Pastreaza-ti la randul tau calmul si vorbeste-i bland, dar ferm in momentele de criza. Exprima-ti iubirea pentru copilul tau intr-un mod delicat, prin gesturi blande, pe tonuri joase.
Ai grija sa petreci cat mai mult timp posibil cu el. Acorda-ti zilnic un interval de timp pe care sa il petreci impreuna cu el. In weekend, incearca sa organizezi activitati impreuna cu el.
Spune-i copilului povesti, povestiri scurte cu morala, pe care le inchei cu discutii pe tema consecintelor comportamentale gresite ale personajelor. Compara atitudinea baiatului sau fetitei tale cu cele ale personajelor din povesti. Este impresionant efectul asocierii copilului alintat cu un personaj alintat.
Apreciaza si recompenseaza orice schimbare in bine a copilului tau, oricat de mica ar parea.
Nu uita ca este nevoie de perseverenta si tact. Modificarile in bine vor aparea treptat. Chiar daca din cand in cand se va opune, in cele din urma copilul va accepta protectia si autoritatea ta.
Ai un copil alintat ? Cum s-a adaptat la gradinita ? Cum reusesti sa comunici eficient cu el ? Asteptam opiniile si sugestiile tale.
Ghiorghioni Eleonora,
Educatoare la Gradinita Dumbrava minunata, Hunedoara
A absolvit Cursurile Universitatii de Vest Timisoara- Stiintele educatiei.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cand parintii ofera copiilor prea multa puterePrea multa libertate si prea multa putere data copiilor este reteta perfecta pentru a avea un copil care crede ca totul i se cuvine.
-
De ce neglijarea emotionala in copilarie poate duce la depresie la maturitateNeglijarea emotionala in copilarie poate avea consecinte puternice asupra dezvoltarii emotionale a unei persoane si poate duce chiar la depresie in perioada de adult.
-
Experientele pozitive din copilarie. De ce sunt importanteExperientele pe care o persoana le are in copilarie pot fi pozitive sau negative, iar nivelul de stress pe care il traim in aceste momente, difera de la persoana la persoana. Desi pana in prezent specialistii s-au concentrat mai mult asupra experientelor negative, cele pozitive pot avea un impact la fel de puternic.
Comentează:4 comentarii
-
Caciula 2 Ioana
25.04.2013 - 17:41
@iulia: In primul rand, cred ca ati putea stabili impreuna "regulile familiei", pe care sa le respecte toata lumea si care sa fie afisate in casa intr-un loc vizibil. Aceste reguli ar trebui sa contina si reguli pentru bunici - sa-i lase pe parinti sa fie parinti si sa nu intervina in educatia copiilor. Daca nu se poate sa faceti aceste reguli, ar fi important sa discutati despre metodele educative din familie - si sa le spuneti bunicilor si sotului ceea ce simtiti si sa le propuneti sa schimbati aceste metode, care evident nu dau rezultate, si care pot avea consecinte negative si mai tarziu (in adaptarea copilului la scoala, de exemplu). Este important de asemenea sa analizati raporturile de putere in familie - cuplul dvs. de parinti in raport cu cel al bunicilor - socrii dvs. Care sunt granitele in familia dvs. si cum se face ca autoritatea socrilor se impune?
-
iulia
22.04.2013 - 10:28
Buna ziua!Am un baieitel David,de 2 ani si jumate.De curand a venit pe lume surioara lui.David a reactionat bine la venirea ei acasa.Problema n-ar fi aceasta,ci faptul ca baiatul e foarte alintat,atat d ecatre tat,cat si de catre bunicii paterni,care stau cu noi.Toti cedeaza foarte usor in favoarea lui,iar eu nu mai am nici o putere de a controla copilul si de-a ma ocupa d e el asa cum am ocupam inainteDe multe ori daca nu obtine ce doreste s e arunca pe jos si tipa incontinuu.Ce ,ma sfatuiti?In primul rand ce ar trebui sa fac cu restul familiei care fiecare are metoda lui si nu respecta metodelel spuse d emine?
-
Delia Lungu
06.01.2010 - 15:51
Ni se pare o idee foarte buna inventarea unui personaj de la care copilul sa invete sa evite comportamente nedorite sau sa invete comportamente pozitive. Asteptam sa ne spuna si alti parinti daca au incercat aceasta metoda. Daca nu, ce alte idei ati pus in aplicare pentru a influenta comportamentul copilului vostru? Pornim de la ideea ca nu exista idei bune sau rele, ci idei care dau rezultate sau nu, in functie de fiecare caz particular. De aceea, cu cat avem mai multe solutii, cu atat mai bine:)
-
Cristina Butnaru
06.01.2010 - 07:38
Pentru noi, adaptarea la gradinita n-a fost o perioada lina, dar, din fericire, a fost scurta. N-as putea sa spun ca avem un copil alintat. Mai precis, nu se incadreaza in tiparul descris in articol, desi ii acordam toata atentia si uneori mai cedam micilor sau marilor mofturi. Este insa dificil sa nu alinti un copil unic si asta devine o problema aproape generala, caci ei sunt generatia copiilor unici. Putini copii au frati/surori, putini parinti decid sa aiba al doilea copil in zilele noastre. Revenind la primele saptamani de gradinita: cred ca a fost mai degraba anxietatea de separare decat ,,sindromul" copilului alintat, caci a trecut printr-o perioada de agresivitate, de autoizolare. Insa tactul doamnelor educatoare a contat foarte mult, iar noi am reusit sa-l convingem ca nu-l abandonam. Dupa prima vacanta fortata (a fost bolnav si a lipsit o saptamana), copilul a fost incantat sa se reintoarca la gradinita si asa este si in prezent. Cum insa perioada de la 4 la 5 ani a fost destul de dificila (energii nelimitate, criza de personalitate, negocierile dificile, incercarile de impunere a autonomiei in orice si oriunde), am recurs la metoda povestioarelor cu morala. Am inventat un baietel de aceeasi varsta, pe nume Sebastian, care face tot felul de pozne si apoi suporta consecintele. Evident, nicidecum consecinte dure precum bataia sau pedepsele aspre. De cele mai multe ori, l-am lasat pe propriul copil sa extraga morala. Cateva luni bune, strategia a functionat. Aproape ca puteam scrie o carte despre nazdravaniile lui Sebastian. :))) De cate ori copilul facea o boacana sau era pe punctul de a o face, trimiterea la Sebastian il linistea. apoi, am constatat ca ma confrunt cu reversul medaliei. Mai precis, baietelul nu mai evita, ci copia comportamentele din povesti. Si atunci... in preajma Craciunului, l-am cumintit pe Sebastian. Personajul nostru a crescut si a inteles ca trebuie sa fie ascultator si sa faca fapte bune, chiar daca mai are si scapari. Daca face o greseala (de exemplu strica omul de zapada la care au muncit prietenii lui), il repara singur, dupa ce isi da seama ca a gresit. Prietenii il iarta si il accepta in dansul omului de zapada. Deocamdata, ,,razboiul" s-a domolit, dar sa vedem ce va fi in continuare.
Vezi toate comentariile