Cum imi ajut copilul in cazul abuzului emotional?
Raspunsuri(31)
-
-
Violenta verbala insa nu este tot timpul considerata un abuz, mai ales pentru ca nu este usor de identificat. Totusi, atat intre copii, cat si intre adulti, este destul de frecventa. Cum se manifesta violenta verbala Fie ca apare in familie, fie ca apare la scoala sau in grupul de prieteni, violenta verbala se manifesta prin: 1. Amenintari sau intimidari pentru a obtine unele beneficii sau pentru a-si demonstra superioritatea. Acestea sunt destul de frecvente intre copii, dar si in relatia adulti-copii, atunci cand adultul nu reuseste sa isi impuna autoritatea si sa convinga copilul sa urmeze un anumit comportament. 2. Critica neconstructiva, folosirea sarcasmului sau a insultelor atunci cand sunt exprimate pareri referitoare la rezultatele obtinute de victima.“Nu ai facut nimic bine, nu esti in stare de nimic!” este un mesaj care poate fi incadrat in ceea ce numim “violenta verbala”. 3. Poreclele care jignesc si care fac referire la infatisarea fizica, la clasa sociala sau la apartenenta etnica. Toate acestea, folosite de fata cu alte persoane, dar si in conversatiile private, sunt modalitati de a umili si a micsora stima de sine a copilului. 4. Tipetele sau cuvintele spuse pe un ton rastit. Pentru multi oameni, un ton ridicat pare o urmare fireasca a frustrarii sau a furiei. Cand apare frecvent in relatia cu un copil, poate avea efecte foarte puternice asupra echilibrului emotional al copilului. 5. Invinuirile si reprosurile repetate. Apare frecvent tendinta de a acuza victima pentru comportamentul pe care il are agresorul. De exemplu, ”Daca m-ai asculta, nu m-as comporta asa cu tine, dar o meriti.”. 6. Manipularea emotionala. Atunci cand victima incearca sa iasa din relatia cu persoana care o agreseaza verbal - sa intrerupa prietenia, sa il ignore sau sa iasa din grupul respectiv -, agresorul poate face apel la diverse modalitati de manipulare a victimei. “A fost doar o gluma.”, “Stii ca asa vorbesc eu, nu era nimic serios.” etc. sunt mesaje prin care o persoana victima a violentei verbale poate fi convinsa sa ramana in continuare in relatia respectiva. 7. Neincrederea in deciziile victimei si descurajarea continua:“Nu vei reusi niciodata acest lucru, poti sa incerci oricat vrei!”, “Sigur vei esua la fel ca data trecuta cand ai incercat acest lucru” etc. Desi cuvintele in sine pot sa nu fie considerate neaparat “agresive” sau “jignitoare”, iar tonul pe care sunt spuse nu denota agresivitate, ele au acelasi efect ca formele mai evidente de violenta verbala. Aceste mesaje repetate afecteaza in timp echilibrul emotional al unui copil, dar si al unui adult. 8. Glume si/sau farse repetate, realizate atunci cand aceasta se afla intr-un mediu social larg. In grupurile de copii, apar frecvent asemenea situatii in care, de obicei, copilul cel mai vulnerabil sau cel mai timid din grup este ironizat si supus farselor care au ca scop umilirea lui. 9. Diminuarea meritelor persoanei. „Mare lucru, ai luat 10 la matematica, ai avut si tu noroc!” Cand o asemenea atitudine apare in mod frecvent, putem vorbi de violenta verbala. Asemenea mesaje repetate au ca rezultat scaderea stimei de sine, a increderii in sine si, in timp, duce la izolarea sociala a copilului. 10. Transmiterea ideii ca victima nu valoreaza nimic fara agresor. „Fara mine nu ai reusi nimic/ Daca nu as fi fost eu, nu ai fi ajuns aici.” sunt mesaje care au ca scop crearea unei relatii de dependenta intre victima si agresor. Astfel, agresorul isi exprima superioritatea si isi satisface nevoia de putere. Acest tip de relatie poate sa apara intre colegi de clasa, dar si intre sot si sotie sau intre frati. Victima deseori gaseste scuze celui ce o manipuleaza, cauta explicatii pentru comportamentul pe care il are si le gaseste, intotdeauna cu referire la propria persoana. De exemplu, ”Tipa la mine pentru ca eu nu reusesc sa ma concentrez si sa inteleg din prima ceea ce-mi spune”, ”Am meritat palma primita, fiindca nu am facut ceea ce a zis.” etc. De asemenea, un copil care a fost victima a violentei verbale poate prelua cu usurinta aceasta modalitate de exprimare in relatie cu alti copii sau cu alte persoane adulte, atunci cand va creste. Cum il ajuti pe copil sa faca fata violentei verbale? Este recomandabil sa il inveti pe copil urmatoarele lucruri: Abuzul nu e niciodata din vina victimei. Nimeni nu merita sa i se vorbeasca urat sau sa fie jignit, oricat de mult ar fi gresit. Nu e indicat sa raspunzi inapoi cu aceeasi moneda. A raspunde violent inseamna doar a contribui la raspandirea violentei si a-l incuraja pe agresor. Evitarea acestuia si apelul la un adult de incredere reprezinta cea mai buna solutie. Violenta verbala poate fi urmata destul de usor de cea fizica. Este bine ca fiul sau fiica ta sa se indeparteze de persoana care foloseste violenta verbala si sa o evite pe viitor. Explica-i faptul ca orice persoana poate deveni un agresor sau o victima a violentei verbale. De aceea, este important sa poata identifica in mod corect semnele violentei verbale si sa fie atent din cand in cand la felul in care atat el, cat si ceilalti vorbesc. www.suntparinte.ro/comportament-si-educa...e-ei-asupra-copiilorViolenta verbala insa nu este tot timpul considerata un abuz, mai ales pentru ca nu este usor de identificat. Totusi, atat intre copii, cat si intre adulti, este destul de frecventa. Cum se manifesta violenta verbala Fie ca apare in familie, fie ca apare la scoala sau in grupul de prieteni, violenta verbala se manifesta prin: 1. Amenintari sau intimidari pentru a obtine unele beneficii sau pentru a-si demonstra superioritatea. Acestea sunt destul de frecvente intre copii, dar si in relatia adulti-copii, atunci cand adultul nu reuseste sa isi impuna autoritatea si sa convinga copilul sa urmeze un anumit comportament. 2. Critica neconstructiva, folosirea sarcasmului sau a insultelor atunci cand sunt exprimate pareri referitoare la rezultatele obtinute de victima.“Nu ai facut nimic bine, nu esti in stare de nimic!” este un mesaj care poate fi incadrat in ceea ce numim “violenta verbala”. 3. Poreclele care jignesc si care fac referire la infatisarea fizica, la clasa sociala sau la apartenenta etnica. Toate acestea, folosite de fata cu alte persoane, dar si in conversatiile private, sunt modalitati de a umili si a micsora stima de sine a copilului. 4. Tipetele sau cuvintele spuse pe un ton rastit. Pentru multi oameni, un ton ridicat pare o urmare fireasca a frustrarii sau a furiei. Cand apare frecvent in relatia cu un copil, poate avea efecte foarte puternice asupra echilibrului emotional al copilului. 5. Invinuirile si reprosurile repetate. Apare frecvent tendinta de a acuza victima pentru comportamentul pe care il are agresorul. De exemplu, ”Daca m-ai asculta, nu m-as comporta asa cu tine, dar o meriti.”. 6. Manipularea emotionala. Atunci cand victima incearca sa iasa din relatia cu persoana care o agreseaza verbal - sa intrerupa prietenia, sa il ignore sau sa iasa din grupul respectiv -, agresorul poate face apel la diverse modalitati de manipulare a victimei. “A fost doar o gluma.”, “Stii ca asa vorbesc eu, nu era nimic serios.” etc. sunt mesaje prin care o persoana victima a violentei verbale poate fi convinsa sa ramana in continuare in relatia respectiva. 7. Neincrederea in deciziile victimei si descurajarea continua:“Nu vei reusi niciodata acest lucru, poti sa incerci oricat vrei!”, “Sigur vei esua la fel ca data trecuta cand ai incercat acest lucru” etc. Desi cuvintele in sine pot sa nu fie considerate neaparat “agresive” sau “jignitoare”, iar tonul pe care sunt spuse nu denota agresivitate, ele au acelasi efect ca formele mai evidente de violenta verbala. Aceste mesaje repetate afecteaza in timp echilibrul emotional al unui copil, dar si al unui adult. 8. Glume si/sau farse repetate, realizate atunci cand aceasta se afla intr-un mediu social larg. In grupurile de copii, apar frecvent asemenea situatii in care, de obicei, copilul cel mai vulnerabil sau cel mai timid din grup este ironizat si supus farselor care au ca scop umilirea lui. 9. Diminuarea meritelor persoanei. „Mare lucru, ai luat 10 la matematica, ai avut si tu noroc!” Cand o asemenea atitudine apare in mod frecvent, putem vorbi de violenta verbala. Asemenea mesaje repetate au ca rezultat scaderea stimei de sine, a increderii in sine si, in timp, duce la izolarea sociala a copilului. 10. Transmiterea ideii ca victima nu valoreaza nimic fara agresor. „Fara mine nu ai reusi nimic/ Daca nu as fi fost eu, nu ai fi ajuns aici.” sunt mesaje care au ca scop crearea unei relatii de dependenta intre victima si agresor. Astfel, agresorul isi exprima superioritatea si isi satisface nevoia de putere. Acest tip de relatie poate sa apara intre colegi de clasa, dar si intre sot si sotie sau intre frati. Victima deseori gaseste scuze celui ce o manipuleaza, cauta explicatii pentru comportamentul pe care il are si le gaseste, intotdeauna cu referire la propria persoana. De exemplu, ”Tipa la mine pentru ca eu nu reusesc sa ma concentrez si sa inteleg din prima ceea ce-mi spune”, ”Am meritat palma primita, fiindca nu am facut ceea ce a zis.” etc. De asemenea, un copil care a fost victima a violentei verbale poate prelua cu usurinta aceasta modalitate de exprimare in relatie cu alti copii sau cu alte persoane adulte, atunci cand va creste. Cum il ajuti pe copil sa faca fata violentei verbale? Este recomandabil sa il inveti pe copil urmatoarele lucruri: Abuzul nu e niciodata din vina victimei. Nimeni nu merita sa i se vorbeasca urat sau sa fie jignit, oricat de mult ar fi gresit. Nu e indicat sa raspunzi inapoi cu aceeasi moneda. A raspunde violent inseamna doar a contribui la raspandirea violentei si a-l incuraja pe agresor. Evitarea acestuia si apelul la un adult de incredere reprezinta cea mai buna solutie. Violenta verbala poate fi urmata destul de usor de cea fizica. Este bine ca fiul sau fiica ta sa se indeparteze de persoana care foloseste violenta verbala si sa o evite pe viitor. Explica-i faptul ca orice persoana poate deveni un agresor sau o victima a violentei verbale. De aceea, este important sa poata identifica in mod corect semnele violentei verbale si sa fie atent din cand in cand la felul in care atat el, cat si ceilalti vorbesc. www.suntparinte.ro/comportament-si-educa...e-ei-asupra-copiilorViolenta verbala insa nu este tot timpul considerata un abuz, mai ales pentru ca nu este usor de identificat. Totusi, atat intre copii, cat si intre adulti, este destul de frecventa. Cum se manifesta violenta verbala Fie ca apare in familie, fie ca apare la scoala sau in grupul de prieteni, violenta verbala se manifesta prin: 1. Amenintari sau intimidari pentru a obtine unele beneficii sau pentru a-si demonstra superioritatea. Acestea sunt destul de frecvente intre copii, dar si in relatia adulti-copii, atunci cand adultul nu reuseste sa isi impuna autoritatea si sa convinga copilul sa urmeze un anumit comportament. 2. Critica neconstructiva, folosirea sarcasmului sau a insultelor atunci cand sunt exprimate pareri referitoare la rezultatele obtinute de victima.“Nu ai facut nimic bine, nu esti in stare de nimic!” este un mesaj care poate fi incadrat in ceea ce numim “violenta verbala”. 3. Poreclele care jignesc si care fac referire la infatisarea fizica, la clasa sociala sau la apartenenta etnica. Toate acestea, folosite de fata cu alte persoane, dar si in conversatiile private, sunt modalitati de a umili si a micsora stima de sine a copilului. 4. Tipetele sau cuvintele spuse pe un ton rastit. Pentru multi oameni, un ton ridicat pare o urmare fireasca a frustrarii sau a furiei. Cand apare frecvent in relatia cu un copil, poate avea efecte foarte puternice asupra echilibrului emotional al copilului. 5. Invinuirile si reprosurile repetate. Apare frecvent tendinta de a acuza victima pentru comportamentul pe care il are agresorul. De exemplu, ”Daca m-ai asculta, nu m-as comporta asa cu tine, dar o meriti.”. 6. Manipularea emotionala. Atunci cand victima incearca sa iasa din relatia cu persoana care o agreseaza verbal - sa intrerupa prietenia, sa il ignore sau sa iasa din grupul respectiv -, agresorul poate face apel la diverse modalitati de manipulare a victimei. “A fost doar o gluma.”, “Stii ca asa vorbesc eu, nu era nimic serios.” etc. sunt mesaje prin care o persoana victima a violentei verbale poate fi convinsa sa ramana in continuare in relatia respectiva. 7. Neincrederea in deciziile victimei si descurajarea continua:“Nu vei reusi niciodata acest lucru, poti sa incerci oricat vrei!”, “Sigur vei esua la fel ca data trecuta cand ai incercat acest lucru” etc. Desi cuvintele in sine pot sa nu fie considerate neaparat “agresive” sau “jignitoare”, iar tonul pe care sunt spuse nu denota agresivitate, ele au acelasi efect ca formele mai evidente de violenta verbala. Aceste mesaje repetate afecteaza in timp echilibrul emotional al unui copil, dar si al unui adult. 8. Glume si/sau farse repetate, realizate atunci cand aceasta se afla intr-un mediu social larg. In grupurile de copii, apar frecvent asemenea situatii in care, de obicei, copilul cel mai vulnerabil sau cel mai timid din grup este ironizat si supus farselor care au ca scop umilirea lui. 9. Diminuarea meritelor persoanei. „Mare lucru, ai luat 10 la matematica, ai avut si tu noroc!” Cand o asemenea atitudine apare in mod frecvent, putem vorbi de violenta verbala. Asemenea mesaje repetate au ca rezultat scaderea stimei de sine, a increderii in sine si, in timp, duce la izolarea sociala a copilului. 10. Transmiterea ideii ca victima nu valoreaza nimic fara agresor. „Fara mine nu ai reusi nimic/ Daca nu as fi fost eu, nu ai fi ajuns aici.” sunt mesaje care au ca scop crearea unei relatii de dependenta intre victima si agresor. Astfel, agresorul isi exprima superioritatea si isi satisface nevoia de putere. Acest tip de relatie poate sa apara intre colegi de clasa, dar si intre sot si sotie sau intre frati. Victima deseori gaseste scuze celui ce o manipuleaza, cauta explicatii pentru comportamentul pe care il are si le gaseste, intotdeauna cu referire la propria persoana. De exemplu, ”Tipa la mine pentru ca eu nu reusesc sa ma concentrez si sa inteleg din prima ceea ce-mi spune”, ”Am meritat palma primita, fiindca nu am facut ceea ce a zis.” etc. De asemenea, un copil care a fost victima a violentei verbale poate prelua cu usurinta aceasta modalitate de exprimare in relatie cu alti copii sau cu alte persoane adulte, atunci cand va creste. Cum il ajuti pe copil sa faca fata violentei verbale? Este recomandabil sa il inveti pe copil urmatoarele lucruri: Abuzul nu e niciodata din vina victimei. Nimeni nu merita sa i se vorbeasca urat sau sa fie jignit, oricat de mult ar fi gresit. Nu e indicat sa raspunzi inapoi cu aceeasi moneda. A raspunde violent inseamna doar a contribui la raspandirea violentei si a-l incuraja pe agresor. Evitarea acestuia si apelul la un adult de incredere reprezinta cea mai buna solutie. Violenta verbala poate fi urmata destul de usor de cea fizica. Este bine ca fiul sau fiica ta sa se indeparteze de persoana care foloseste violenta verbala si sa o evite pe viitor. Explica-i faptul ca orice persoana poate deveni un agresor sau o victima a violentei verbale. De aceea, este important sa poata identifica in mod corect semnele violentei verbale si sa fie atent din cand in cand la felul in care atat el, cat si ceilalti vorbesc. www.suntparinte.ro/comportament-si-educa...e-ei-asupra-copiilor
-
La ora unui adevarat dascal inveti "disciplina" dar mai ales simti ca.... Daca iei un strop de ploaie In palma ai sa vezi Ca nu-i atat de greu sa speri. Fur-o raza de lumina, Incearca-n ea sa crezi Si ridica-ti fruntea spre cer. Ia un strop de fericire Dintr-un colt de cer, Ochii oglindeste-i in el. Ia un fluture din soare, Puneti-l in par, Langa o cununa de mar. Daca ai ghici Tot ce-ti pot dori, Eu ti-as prinde-n par Cununa de sori, Stopita cu flori. Incearca sa zambesti Far'sa te-amagesti Si sa iti doresti Un lucru usor Fiindca-i trecator.La ora unui adevarat dascal inveti "disciplina" dar mai ales simti ca.... Daca iei un strop de ploaie In palma ai sa vezi Ca nu-i atat de greu sa speri. Fur-o raza de lumina, Incearca-n ea sa crezi Si ridica-ti fruntea spre cer. Ia un strop de fericire Dintr-un colt de cer, Ochii oglindeste-i in el. Ia un fluture din soare, Puneti-l in par, Langa o cununa de mar. Daca ai ghici Tot ce-ti pot dori, Eu ti-as prinde-n par Cununa de sori, Stopita cu flori. Incearca sa zambesti Far'sa te-amagesti Si sa iti doresti Un lucru usor Fiindca-i trecator.La ora unui adevarat dascal inveti "disciplina" dar mai ales simti ca.... Daca iei un strop de ploaie In palma ai sa vezi Ca nu-i atat de greu sa speri. Fur-o raza de lumina, Incearca-n ea sa crezi Si ridica-ti fruntea spre cer. Ia un strop de fericire Dintr-un colt de cer, Ochii oglindeste-i in el. Ia un fluture din soare, Puneti-l in par, Langa o cununa de mar. Daca ai ghici Tot ce-ti pot dori, Eu ti-as prinde-n par Cununa de sori, Stopita cu flori. Incearca sa zambesti Far'sa te-amagesti Si sa iti doresti Un lucru usor Fiindca-i trecator.
-
"Am inceput sa discut cu profesorii si in minister despre posibilitatea ca la anumite discipline sa nu se dea note", a spus Pricopie in contextul in care unii profesori considera ca notele sunt “un instrument de impunere a autoritatii”. “Profesorii mi-au spus ca isi pierd astfel autoritatea, dar eu cred ca un copil trebuie sa vina la scoala din placere”, a explicat Pricopie, care nu a precizat despre ce materii este vorba, in cazul in care ideea sa va fi aplicata. www.9am.ro/stiri/Social/241454/ministrul..._campaign=9AM%20News
-
ABUZUL EMOŢIONAL SUFERIT ÎN COPILĂRIE ŞI EFECTELE SALE Conform statisticilor aproximativ 90 % dintre persoane au fost abuzate emoţional în perioada copilăriei, însă multe dintre acestea nu conştientizează, neagă ci mai rău - abuzează la rândul lor de proprii copii sau de alţii ( şi mai grav dacă sunt profesori abuzează de elevi), considerând că tratamentul lor din copilărie a fost "firesc şi normal ". Abuzul emoţional reprezintă tot o forma de agresiune, însă legea nu o poate pedepsi. Abuzul emoţional reprezintă orice comportament ce are ca scop controlarea, subjugarea, supunerea unei alte fiinţe prin frică, intimidare, umilire, blamare şi cultivarea sentimentului de vinovăţie, coerciţie, manipulare, invalidare etc. Consecinţele abuzului emoţional sunt multiple, variate, multe extrem de grave, ce lasă urme pentru tot restul vieţii, afectând dezvoltarea copilului pe multiple planuri – afectiv, intelectual şi chiar fizic. Şi mai mult decât atât îi va afecta viitorului adult viaţa socială şi profesională, relaţiile şi sănătatea fizică şi mentală, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de tipul de abuz emoţional, frecvenţa şi intensitatea cu care i-a fost aplicat. Abuzul emoţional are asupra victimei efectul unei adevărate "spălări" a creierului; copilul ajunge să-şi piardă încredere în sine, respectul de sine, sentimentul propriei valori, să se îndoiască de percepţiile sale, de judecata sa, de capacităţile şi abilităţile sale, să depindă în întregime de agresor, chiar dacă îi este frică de acesta. Oricare ar fi abuzul emoţional la care este supus copilul, acesta va creşte cu o imagine de sine distorsionată, convins că nu are nici o valoare, că nu e în stare de nimic, că nu e la fel de bun ca ceilalţi, că este un om inferior, care nu merită nimic bun în viaţă. Va creşte în frică, angoasă, umilinţă, mânie, furie. Se va interioriza. Va abuza pe alţii la rândul său în exact acelaşi fel în care şi el a fost abuzat, şi, adesea, se va agresa pe sine însuşi condamnâdu-se, luând asupra lui greşelile celorlalţi, acceptând umilinţe din partea celor din jurul său, relaţii nepotrivite, înjositoare, refuzând să spere, să viseze, să îndrăznească să se afirme, minimalizându-şi meritele, exagerându-şi greşelile. Asemenea bonsailor ale căror ramuri răsucite îi împiedică să se dezvolte normal, aşa şi copiii abuzaţi emoţional cresc distorsionat, transformându-se în adulţi cu probleme. Cine doreşte să facă aşa ceva cu buna ştiinţă propriului său copil? Desigur, nici un părinte conştiincios numai că un părinte conştiincios este, în primul rând, un părinte informat, care refuză să plece de la premiza că nu există educaţie mai bună decât cea pe care a primit-o el în familie. Pentru că e foarte posibil ca el, la rândul său, să fie tot un copil-bonsai.ABUZUL EMOŢIONAL SUFERIT ÎN COPILĂRIE ŞI EFECTELE SALE Conform statisticilor aproximativ 90 % dintre persoane au fost abuzate emoţional în perioada copilăriei, însă multe dintre acestea nu conştientizează, neagă ci mai rău - abuzează la rândul lor de proprii copii sau de alţii ( şi mai grav dacă sunt profesori abuzează de elevi), considerând că tratamentul lor din copilărie a fost "firesc şi normal ". Abuzul emoţional reprezintă tot o forma de agresiune, însă legea nu o poate pedepsi. Abuzul emoţional reprezintă orice comportament ce are ca scop controlarea, subjugarea, supunerea unei alte fiinţe prin frică, intimidare, umilire, blamare şi cultivarea sentimentului de vinovăţie, coerciţie, manipulare, invalidare etc. Consecinţele abuzului emoţional sunt multiple, variate, multe extrem de grave, ce lasă urme pentru tot restul vieţii, afectând dezvoltarea copilului pe multiple planuri – afectiv, intelectual şi chiar fizic. Şi mai mult decât atât îi va afecta viitorului adult viaţa socială şi profesională, relaţiile şi sănătatea fizică şi mentală, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de tipul de abuz emoţional, frecvenţa şi intensitatea cu care i-a fost aplicat. Abuzul emoţional are asupra victimei efectul unei adevărate "spălări" a creierului; copilul ajunge să-şi piardă încredere în sine, respectul de sine, sentimentul propriei valori, să se îndoiască de percepţiile sale, de judecata sa, de capacităţile şi abilităţile sale, să depindă în întregime de agresor, chiar dacă îi este frică de acesta. Oricare ar fi abuzul emoţional la care este supus copilul, acesta va creşte cu o imagine de sine distorsionată, convins că nu are nici o valoare, că nu e în stare de nimic, că nu e la fel de bun ca ceilalţi, că este un om inferior, care nu merită nimic bun în viaţă. Va creşte în frică, angoasă, umilinţă, mânie, furie. Se va interioriza. Va abuza pe alţii la rândul său în exact acelaşi fel în care şi el a fost abuzat, şi, adesea, se va agresa pe sine însuşi condamnâdu-se, luând asupra lui greşelile celorlalţi, acceptând umilinţe din partea celor din jurul său, relaţii nepotrivite, înjositoare, refuzând să spere, să viseze, să îndrăznească să se afirme, minimalizându-şi meritele, exagerându-şi greşelile. Asemenea bonsailor ale căror ramuri răsucite îi împiedică să se dezvolte normal, aşa şi copiii abuzaţi emoţional cresc distorsionat, transformându-se în adulţi cu probleme. Cine doreşte să facă aşa ceva cu buna ştiinţă propriului său copil? Desigur, nici un părinte conştiincios numai că un părinte conştiincios este, în primul rând, un părinte informat, care refuză să plece de la premiza că nu există educaţie mai bună decât cea pe care a primit-o el în familie. Pentru că e foarte posibil ca el, la rândul său, să fie tot un copil-bonsai.ABUZUL EMOŢIONAL SUFERIT ÎN COPILĂRIE ŞI EFECTELE SALE Conform statisticilor aproximativ 90 % dintre persoane au fost abuzate emoţional în perioada copilăriei, însă multe dintre acestea nu conştientizează, neagă ci mai rău - abuzează la rândul lor de proprii copii sau de alţii ( şi mai grav dacă sunt profesori abuzează de elevi), considerând că tratamentul lor din copilărie a fost "firesc şi normal ". Abuzul emoţional reprezintă tot o forma de agresiune, însă legea nu o poate pedepsi. Abuzul emoţional reprezintă orice comportament ce are ca scop controlarea, subjugarea, supunerea unei alte fiinţe prin frică, intimidare, umilire, blamare şi cultivarea sentimentului de vinovăţie, coerciţie, manipulare, invalidare etc. Consecinţele abuzului emoţional sunt multiple, variate, multe extrem de grave, ce lasă urme pentru tot restul vieţii, afectând dezvoltarea copilului pe multiple planuri – afectiv, intelectual şi chiar fizic. Şi mai mult decât atât îi va afecta viitorului adult viaţa socială şi profesională, relaţiile şi sănătatea fizică şi mentală, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de tipul de abuz emoţional, frecvenţa şi intensitatea cu care i-a fost aplicat. Abuzul emoţional are asupra victimei efectul unei adevărate "spălări" a creierului; copilul ajunge să-şi piardă încredere în sine, respectul de sine, sentimentul propriei valori, să se îndoiască de percepţiile sale, de judecata sa, de capacităţile şi abilităţile sale, să depindă în întregime de agresor, chiar dacă îi este frică de acesta. Oricare ar fi abuzul emoţional la care este supus copilul, acesta va creşte cu o imagine de sine distorsionată, convins că nu are nici o valoare, că nu e în stare de nimic, că nu e la fel de bun ca ceilalţi, că este un om inferior, care nu merită nimic bun în viaţă. Va creşte în frică, angoasă, umilinţă, mânie, furie. Se va interioriza. Va abuza pe alţii la rândul său în exact acelaşi fel în care şi el a fost abuzat, şi, adesea, se va agresa pe sine însuşi condamnâdu-se, luând asupra lui greşelile celorlalţi, acceptând umilinţe din partea celor din jurul său, relaţii nepotrivite, înjositoare, refuzând să spere, să viseze, să îndrăznească să se afirme, minimalizându-şi meritele, exagerându-şi greşelile. Asemenea bonsailor ale căror ramuri răsucite îi împiedică să se dezvolte normal, aşa şi copiii abuzaţi emoţional cresc distorsionat, transformându-se în adulţi cu probleme. Cine doreşte să facă aşa ceva cu buna ştiinţă propriului său copil? Desigur, nici un părinte conştiincios numai că un părinte conştiincios este, în primul rând, un părinte informat, care refuză să plece de la premiza că nu există educaţie mai bună decât cea pe care a primit-o el în familie. Pentru că e foarte posibil ca el, la rândul său, să fie tot un copil-bonsai.
-
O, biet suflet de copil! Oare aceia care nu lasa garda jos, nu au o mica trezire din betia mandriei si a iluziei puterii ca sa poata medita la versurile "Ce-ai omorat, omorat ramane!"? Imi revine in minte expresia "parintii frustrati au copii frustrati" si dureros ma duce gandul la ingrozitoarele (si condamnatele!) concepte ca viața ar reprezenta numai "supraviețuirea adaptabililor", ca "omenirea ar fi alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor...", iar „rasei ariene i-ar reveni sarcina de a menține puritatea rasei și de a subordona rasele inferioare". Ingrozitor! Oare "nimic nou sub soare..."? Se pare ca da, din pacate...
-
Efectele abuzului emoţional Abuzul emoţional este considerată cea mai dureroasă formă de violenţă şi cel mai dăunător mod de distrugere a stimei de sine, acesta creează răni care se vindeca, de cele mai multe ori mult mai greu decât cele ale violenţei fizice. Prin abuz emoţional, insultele, insinuări, critici şi acuzaţii este distrusă încet stima de sine a victimei înainte ca ea să fie capabilă să analize situaţia în mod raţional. Începe să considere că ceva nu este în ordine cu ea însăşi sau chiar îi este teamă că îşi pierde raţiunea şi se învinovăţeşte pentru abuz. În literatura de specialitate cele mai întâlnite efecte ale abuzului emoţional sunt: negarea, depersonalizarea, depresia, lipsa motivaţiei, confuzia, stima de sine scăzută, dificultăţi în concentrare şi în luarea deciziilor,sentimentul eşecului şi al inutilităţii, lipsa speranţelor, autoînvinovăţirea şi autodistrugerea (Loring, M. , Emotional Abuse, 1994). Abuzul emoţional afectează victima astfel încât aceasta îşi pierde încrederea în ea însăşi, sentimentul propriei valori dispare, la fel şi încrederea în propriile percepţii şi raţionamente. Indiferent dacă vorbim despre o mustrare continuă, subapreciere, intimidare sau de un abuz camuflat sub formă de ajutor în învăţare, rezultatul este acelaşi, victima se depersonalizează. După ce abuzul începe o perioada de timp,în actul educaţional( la şcoală) elevul abuzat neagă ( din teamă şi frică) seriozitatea problemei atât faţă de ea cât şi faţă de ceilalţi colegi pentru a-şi proteja imaginea. Aceştia se centrează pe aspectele pozitive, deoarece îşi doresc să creadă că, colegii, profesorii şi prietenii lor îi stimează şi că totul va merge bine,deşi resimt pierderea aprecierii sau a stimei. Practicarea constantă a, abuzului emoţional intensifică pierderea stimei de sine, deoarece această dominare distruge identitatea elevului abuzat, iar cu cât victima se adaptează mai mult agresorului, identitatea ei se pierde în faţa tuturor. Majoritatea elevilor abuzaţi emoţional ajung sa se auto învinovăţească pentru toate problemele la învăţătură şi chiar să recunoască ca ei nu învaţă şi să considere că ceva nu este în ordine cu ei, să se dispreţuiască, să creadă că nu pot fi capabili de învăţătură că sunt incapabili oricât ar încerca, fapt care îi transformă în frustraţi , persoane introvertite sau persoane foarte egoiste şi chiar rebele.Efectele abuzului emoţional Abuzul emoţional este considerată cea mai dureroasă formă de violenţă şi cel mai dăunător mod de distrugere a stimei de sine, acesta creează răni care se vindeca, de cele mai multe ori mult mai greu decât cele ale violenţei fizice. Prin abuz emoţional, insultele, insinuări, critici şi acuzaţii este distrusă încet stima de sine a victimei înainte ca ea să fie capabilă să analize situaţia în mod raţional. Începe să considere că ceva nu este în ordine cu ea însăşi sau chiar îi este teamă că îşi pierde raţiunea şi se învinovăţeşte pentru abuz. În literatura de specialitate cele mai întâlnite efecte ale abuzului emoţional sunt: negarea, depersonalizarea, depresia, lipsa motivaţiei, confuzia, stima de sine scăzută, dificultăţi în concentrare şi în luarea deciziilor,sentimentul eşecului şi al inutilităţii, lipsa speranţelor, autoînvinovăţirea şi autodistrugerea (Loring, M. , Emotional Abuse, 1994). Abuzul emoţional afectează victima astfel încât aceasta îşi pierde încrederea în ea însăşi, sentimentul propriei valori dispare, la fel şi încrederea în propriile percepţii şi raţionamente. Indiferent dacă vorbim despre o mustrare continuă, subapreciere, intimidare sau de un abuz camuflat sub formă de ajutor în învăţare, rezultatul este acelaşi, victima se depersonalizează. După ce abuzul începe o perioada de timp,în actul educaţional( la şcoală) elevul abuzat neagă ( din teamă şi frică) seriozitatea problemei atât faţă de ea cât şi faţă de ceilalţi colegi pentru a-şi proteja imaginea. Aceştia se centrează pe aspectele pozitive, deoarece îşi doresc să creadă că, colegii, profesorii şi prietenii lor îi stimează şi că totul va merge bine,deşi resimt pierderea aprecierii sau a stimei. Practicarea constantă a, abuzului emoţional intensifică pierderea stimei de sine, deoarece această dominare distruge identitatea elevului abuzat, iar cu cât victima se adaptează mai mult agresorului, identitatea ei se pierde în faţa tuturor. Majoritatea elevilor abuzaţi emoţional ajung sa se auto învinovăţească pentru toate problemele la învăţătură şi chiar să recunoască ca ei nu învaţă şi să considere că ceva nu este în ordine cu ei, să se dispreţuiască, să creadă că nu pot fi capabili de învăţătură că sunt incapabili oricât ar încerca, fapt care îi transformă în frustraţi , persoane introvertite sau persoane foarte egoiste şi chiar rebele.Efectele abuzului emoţional Abuzul emoţional este considerată cea mai dureroasă formă de violenţă şi cel mai dăunător mod de distrugere a stimei de sine, acesta creează răni care se vindeca, de cele mai multe ori mult mai greu decât cele ale violenţei fizice. Prin abuz emoţional, insultele, insinuări, critici şi acuzaţii este distrusă încet stima de sine a victimei înainte ca ea să fie capabilă să analize situaţia în mod raţional. Începe să considere că ceva nu este în ordine cu ea însăşi sau chiar îi este teamă că îşi pierde raţiunea şi se învinovăţeşte pentru abuz. În literatura de specialitate cele mai întâlnite efecte ale abuzului emoţional sunt: negarea, depersonalizarea, depresia, lipsa motivaţiei, confuzia, stima de sine scăzută, dificultăţi în concentrare şi în luarea deciziilor,sentimentul eşecului şi al inutilităţii, lipsa speranţelor, autoînvinovăţirea şi autodistrugerea (Loring, M. , Emotional Abuse, 1994). Abuzul emoţional afectează victima astfel încât aceasta îşi pierde încrederea în ea însăşi, sentimentul propriei valori dispare, la fel şi încrederea în propriile percepţii şi raţionamente. Indiferent dacă vorbim despre o mustrare continuă, subapreciere, intimidare sau de un abuz camuflat sub formă de ajutor în învăţare, rezultatul este acelaşi, victima se depersonalizează. După ce abuzul începe o perioada de timp,în actul educaţional( la şcoală) elevul abuzat neagă ( din teamă şi frică) seriozitatea problemei atât faţă de ea cât şi faţă de ceilalţi colegi pentru a-şi proteja imaginea. Aceştia se centrează pe aspectele pozitive, deoarece îşi doresc să creadă că, colegii, profesorii şi prietenii lor îi stimează şi că totul va merge bine,deşi resimt pierderea aprecierii sau a stimei. Practicarea constantă a, abuzului emoţional intensifică pierderea stimei de sine, deoarece această dominare distruge identitatea elevului abuzat, iar cu cât victima se adaptează mai mult agresorului, identitatea ei se pierde în faţa tuturor. Majoritatea elevilor abuzaţi emoţional ajung sa se auto învinovăţească pentru toate problemele la învăţătură şi chiar să recunoască ca ei nu învaţă şi să considere că ceva nu este în ordine cu ei, să se dispreţuiască, să creadă că nu pot fi capabili de învăţătură că sunt incapabili oricât ar încerca, fapt care îi transformă în frustraţi , persoane introvertite sau persoane foarte egoiste şi chiar rebele.
-
Este jalnic pentru ca am ajuns sa ne putem plange de abuz doar pe forum! Cu greu am reusit sa aflu ce s-a intamplat la ora de fizica din 13.03 deoarece, din cauza intimidarilor, copilul meu refuza sa mai comunice referitor la acest subiect. Ca parinte ii respect atitudinea dar este o uriasa frustrare pentru mine. Oare ar trebui sa-i dau dreptate doamnei profesoare Doica, care mi-a spus, in biroul doamnei director, ca parinti frustrati au copii frustrati? Iata ca abuzul de la ora de fizica se rasfrange si asupra mea, a relatiei cu copilul. Aceasta este indoiala in care s-a dorit sa ajungem cu totii? Sa credem ca suntem vinovati si de ce nu suntem si sa suportam orice porcarie ni se face? Da, la ora de fizica din 13.03.2013, la care se facea referire mai sus, a fost „distractie” de zile mari. Abuzul a fost fara precedent. Elevilor li spus sa se ridice in picioare daca vor sa rezolve probleme la fizica apoi a inceput un tir al intrebarilor din teorie si, daca nu au raspuns imediat, pe rand au fost amenintati ca vor primi nota 1 la o a doua greseala. Li s-a propus sa mearga la asa-zise consultatii, dupa cursuri, dar li s-a specificat ca daca nu stiu teoria la consultatii vor primi nota 1 la orele de fizica de la clasa. Li s-a spus ca din cauza ca a scazut nivelul cunostintelor la fizica, la toate clasele, profesoara va lua masuri aspre etc. (Au fost multe abuzuri in acea ora de fizica dar nu le mai mentionez aici fiindca voi face o sesizare scrisa, amanuntita, catre conducerea scolii). Chiar ar merita sa merg la toate orele doamnei profesoare, asa cum am fost invitata de dansa, dar nu vreau sa deranjez copiii, si asa timorati, si chiar nu mai cred in invitatiile-capcana ale doamnei profesoare! Doar doamna profesoara Doica isi permite sa deranjele orele altor profesori si sa puna copiii sa scrie pe foi de hartie daca o vor sau nu la clasa. Oare doamna Doica vrea sa demonstreze ca detine suprematia in scoala? „Distractia” a fost cu atat mai horror cu cat, in saptamanile anterioare, copiilor li sa dat un ultimatum ca pana la ora 13, intr-una dintre zile, sa spuna cine a scris pe forum un anumit comentariu si daca nu recunoaste cine a scris se va lua legatura cu politia. Asta da distractie! Eu, ca parinte care ar trebui sa pastrez relatia cu scoala, nu am voie sa-l intreb ce se intampla la ora de fizica dar copilul, sub presiune, trebuie neaparat sa „ciripeasca” de ce se intampla in afara orelor! Tot „distractiv” este ca doamna Doica s-a plans pentru ca a facut tensiune din cauza celor aparute pe site-ul suntparinte.ro si a mentionat ca vor fi dati in judecata cei care au scris acolo. Da, spital de urgenta, judecatorie, politie etc ... Ce "distractie" pentru copii ...!Este jalnic pentru ca am ajuns sa ne putem plange de abuz doar pe forum! Cu greu am reusit sa aflu ce s-a intamplat la ora de fizica din 13.03 deoarece, din cauza intimidarilor, copilul meu refuza sa mai comunice referitor la acest subiect. Ca parinte ii respect atitudinea dar este o uriasa frustrare pentru mine. Oare ar trebui sa-i dau dreptate doamnei profesoare Doica, care mi-a spus, in biroul doamnei director, ca parinti frustrati au copii frustrati? Iata ca abuzul de la ora de fizica se rasfrange si asupra mea, a relatiei cu copilul. Aceasta este indoiala in care s-a dorit sa ajungem cu totii? Sa credem ca suntem vinovati si de ce nu suntem si sa suportam orice porcarie ni se face? Da, la ora de fizica din 13.03.2013, la care se facea referire mai sus, a fost „distractie” de zile mari. Abuzul a fost fara precedent. Elevilor li spus sa se ridice in picioare daca vor sa rezolve probleme la fizica apoi a inceput un tir al intrebarilor din teorie si, daca nu au raspuns imediat, pe rand au fost amenintati ca vor primi nota 1 la o a doua greseala. Li s-a propus sa mearga la asa-zise consultatii, dupa cursuri, dar li s-a specificat ca daca nu stiu teoria la consultatii vor primi nota 1 la orele de fizica de la clasa. Li s-a spus ca din cauza ca a scazut nivelul cunostintelor la fizica, la toate clasele, profesoara va lua masuri aspre etc. (Au fost multe abuzuri in acea ora de fizica dar nu le mai mentionez aici fiindca voi face o sesizare scrisa, amanuntita, catre conducerea scolii). Chiar ar merita sa merg la toate orele doamnei profesoare, asa cum am fost invitata de dansa, dar nu vreau sa deranjez copiii, si asa timorati, si chiar nu mai cred in invitatiile-capcana ale doamnei profesoare! Doar doamna profesoara Doica isi permite sa deranjele orele altor profesori si sa puna copiii sa scrie pe foi de hartie daca o vor sau nu la clasa. Oare doamna Doica vrea sa demonstreze ca detine suprematia in scoala? „Distractia” a fost cu atat mai horror cu cat, in saptamanile anterioare, copiilor li sa dat un ultimatum ca pana la ora 13, intr-una dintre zile, sa spuna cine a scris pe forum un anumit comentariu si daca nu recunoaste cine a scris se va lua legatura cu politia. Asta da distractie! Eu, ca parinte care ar trebui sa pastrez relatia cu scoala, nu am voie sa-l intreb ce se intampla la ora de fizica dar copilul, sub presiune, trebuie neaparat sa „ciripeasca” de ce se intampla in afara orelor! Tot „distractiv” este ca doamna Doica s-a plans pentru ca a facut tensiune din cauza celor aparute pe site-ul suntparinte.ro si a mentionat ca vor fi dati in judecata cei care au scris acolo. Da, spital de urgenta, judecatorie, politie etc ... Ce "distractie" pentru copii ...!Este jalnic pentru ca am ajuns sa ne putem plange de abuz doar pe forum! Cu greu am reusit sa aflu ce s-a intamplat la ora de fizica din 13.03 deoarece, din cauza intimidarilor, copilul meu refuza sa mai comunice referitor la acest subiect. Ca parinte ii respect atitudinea dar este o uriasa frustrare pentru mine. Oare ar trebui sa-i dau dreptate doamnei profesoare Doica, care mi-a spus, in biroul doamnei director, ca parinti frustrati au copii frustrati? Iata ca abuzul de la ora de fizica se rasfrange si asupra mea, a relatiei cu copilul. Aceasta este indoiala in care s-a dorit sa ajungem cu totii? Sa credem ca suntem vinovati si de ce nu suntem si sa suportam orice porcarie ni se face? Da, la ora de fizica din 13.03.2013, la care se facea referire mai sus, a fost „distractie” de zile mari. Abuzul a fost fara precedent. Elevilor li spus sa se ridice in picioare daca vor sa rezolve probleme la fizica apoi a inceput un tir al intrebarilor din teorie si, daca nu au raspuns imediat, pe rand au fost amenintati ca vor primi nota 1 la o a doua greseala. Li s-a propus sa mearga la asa-zise consultatii, dupa cursuri, dar li s-a specificat ca daca nu stiu teoria la consultatii vor primi nota 1 la orele de fizica de la clasa. Li s-a spus ca din cauza ca a scazut nivelul cunostintelor la fizica, la toate clasele, profesoara va lua masuri aspre etc. (Au fost multe abuzuri in acea ora de fizica dar nu le mai mentionez aici fiindca voi face o sesizare scrisa, amanuntita, catre conducerea scolii). Chiar ar merita sa merg la toate orele doamnei profesoare, asa cum am fost invitata de dansa, dar nu vreau sa deranjez copiii, si asa timorati, si chiar nu mai cred in invitatiile-capcana ale doamnei profesoare! Doar doamna profesoara Doica isi permite sa deranjele orele altor profesori si sa puna copiii sa scrie pe foi de hartie daca o vor sau nu la clasa. Oare doamna Doica vrea sa demonstreze ca detine suprematia in scoala? „Distractia” a fost cu atat mai horror cu cat, in saptamanile anterioare, copiilor li sa dat un ultimatum ca pana la ora 13, intr-una dintre zile, sa spuna cine a scris pe forum un anumit comentariu si daca nu recunoaste cine a scris se va lua legatura cu politia. Asta da distractie! Eu, ca parinte care ar trebui sa pastrez relatia cu scoala, nu am voie sa-l intreb ce se intampla la ora de fizica dar copilul, sub presiune, trebuie neaparat sa „ciripeasca” de ce se intampla in afara orelor! Tot „distractiv” este ca doamna Doica s-a plans pentru ca a facut tensiune din cauza celor aparute pe site-ul suntparinte.ro si a mentionat ca vor fi dati in judecata cei care au scris acolo. Da, spital de urgenta, judecatorie, politie etc ... Ce "distractie" pentru copii ...!
-
Abuzul Emoţional sau despre Răul Acceptat din Viaţa Noastră “Nimeni, sub nicio circumstanţă, nu merită să se simtă neglijat, insultat, umilit, batjocorit, ironizat, controlat, forţat, intimidat, rănit, lovit, împins, apucat, sau atins într-un mod nedorit.” (Dr Steven Stosny) Ce este abuzul emoţional? Abuzul emoţional este cea mai comună formă de abuz şi cu toate acestea este cea despre care se vorbeşte cel mai puţin. Unul dintre motive este faptul că oamenii tind să accepte această formă de abuz, deoarece ei cred că anumite forme de comunicare, care de fapt sunt abuzive, sunt modalităţi normale şi acceptabile de relaţionare. Multe persoane nici nu-şi dau seama că au fost – sau că sunt – abuzaţi emoţional. În plus, abuzul emoţional nu are un impact sever sau dramatic, dar cu toate acestea afectează fiinţa umană pe nenumărate paliere. Cum putem caracteriza abuzul emoţional? Abuzul emoţional este caracterizat de o serie de incidente sau de un model comportamental care are loc în timp. Abuzul emoţional reprezintă mai mult decât insultele verbale (cea mai uzuală definiţie a abuzului). Abuzul emoţional este constituit dintr-o serie de incidente repetate, intenţionate sau neintenţionate, care insultă, ameninţă, degradează, umilesc şi/sau controlează comportamentul altei persoane. Poate să includă una sau mai multe dintre următoarele forme de abuz: insulte, critică, dorinţe sau expectanţe formulate întro manieră agresivă, ameninţări, respingere, neglijenţă, învinovăţire, manipulare sau control emoţional, izolare, pedeapsă, terorizare, ignorare, şicanare sau cicăleală. Forme ale abuzului emoţional sunt hărţuirea psihică sau participarea ca martor la abuzul altora. Abuzul emoţional poate să aibă loc oriunde: acasă, la şcoală, în relaţii sau la serviciu. Abuzul emoţional la femei şi la bărbaţi si mai cu seama la elevi Nu sunt studii care să ateste care dintre cele două sexe tind să se folosească mai mult de abuzul emoţional, însă se pare că fetele/femeile tind să folosească mai mult abuzul emoţional pentru a obţine control sau putere, în timp ce băieţii/bărbaţii tind să utilizeze intimidarea fizică, agresiunea şi violenţa. Efectele abuzului emoţional Nu numai că nu se prea vorbeşte despre abuzul emoţional, dar efectele lui sunt minimizate. Realitatea este că multe dintre persoanele care au trecut prin abuz fizic şi sexual spun că abuzul emoţional datorat celorlalte forme de abuz a fost mult mai devastator şi că a avut efecte pe termen lung. Abuzul emoţional taie în însăşi esenţa unei persoane, atacându-i fiinţa cu totul. Abuzul emoţional, dacă are loc frecvent, este de obicei internalizat de către victimă şi acest lucru are ca şi repercursiune faptul că acea persoană se va simţi temătoare, insignifiantă, fără valoare, nedemnă de încredere, nevoiaşă din punct de vedere emoţional, fără dreptul de a fi iubită şi se va simţi ca şi cum ar fi făcut ceva rău şi merită să fie pedepsită şi să se simtă vinovată. Persoanele care au trecut prin abuz emoţional în viaţa lor au de multe ori dificultăţi în a înţelege de ce se simt aşa de rău. Abuzul nu pare să fi avut un impact major şi de multe ori oamenii care-i înconjoară vor minimiza experienţa spunându-le că nu este ceva grav. Dar un climat în care nu se ţine cont de sentimentele unei persoane, unde cineva este supus constant la critică, se ţipă la el sau este ignorat, are un efect profund care atacă imaginea, încrederea şi stima de sine a acelei persoane. Cum identificăm abuzul emoţional? O manieră în care poţi să faci asta este să te detaşezi de situaţie şi să examinezi climatul per-ansamblu din casa ta sau de la serviciu respectiv de la scoala. ATENTIE PARINTI!!! Ai încredere în instinctele şi sentimentele tale faţă de oameni. Evident că în marea majoritate a cazurilor abuzul emoţional poate fi recunoscut uşor şi este se manifestă după cum a fost descris mai sus. Uneori se poate ca o persoană doar să se uite la tine şi tu să simţi că te desconsideră. În alte cazuri cuvintele cuiva sunt ok, dar tonul pe care vorbeşte este atacator. Abuzul emoţional poate fi insidios şi foarte subtil, aşa că ai încredere în ceea ce simţi, instinctul tău îţi spune de cine să te fereşti. Recunoaşterea abuzului Deoarece este dificil să numeşti abuzul emoţional ca fiind abuz, poate fi şi mai dificil să te vindeci de repercursiunile lui. Primul pas este să denumeşti experienţa prin care ai trecut ca fiind abuz. Ai încredere în felul în care te simţi. Mulţi oameni reuşesc să identifice abuzul odată ce ştiu după ce anume trebuie să caute. Primul semn al abuzului emoţional este acela că comportamentul lor se modifică: înainte erau deschişi, încrezători în sine şi relaxaţi apoi au devenit nervoşi, anxioşi şi temători în prezenţa unei persoane care abuzează emoţional. Însă, doar pentru că simţi acele sentimente nu înseamnă că eşti abuzat emoţional, poate că se întâmplă altceva. Dar, acele sentimente combinate cu un comportament abuziv reprezintă o dovadă convingătoare că eşti abuzat. Încearcă să descrii altor oameni felul în care se comportă persoana abuzatoare. Fii onest, şi ascultă feedback-ul pe care-l primeşti. Nu uita faptul că abuzul emoţional este de multe ori minimizat. Atentie dragi elevi!!!! Depăşirea dinamicii abuzului Abuzul emoţional crează o dinamică în care victima ajunge să creadă că ea este de vină şi că trebuie să muncească din greu ca să depăşească problema ( sa invete mai mult cu toate ca profesoara preda foarte prost si inspectorul o acopera cu ignoranta , superficialitate si....) sau (ca de exemplu, să-şi îmbunătăţească relaţia). Acest lucru nu funcţionează niciodată deoarece problema nu este victima; comportamentul abuziv este problema. Nimic din ceea ce faci nu schimbă asta. Indiferent cât de frumos sau cât de atent eşti, nimic din ceea ce faci nu va schimba comportamentul unei persoane care abuzează emoţional. De fapt, mulţi oameni devin şi mai agresivi când tu încerci să te porţi şi mai frumos, deoarece ei simt că tu crezi că este vina ta şi asta le confirmă şi propriile lor credinţe! Poate fi foarte greu să nu cazi în capcana de a-ţi asuma rolul de „fată bună” sau „băiat bun” când cineva abuzează emoţional de tine, dar este important să eviţi asta. Crezi că eşti abuzat emoţional în prezent? Dacă ştii că eşti abuzat emoţional în prezent, ai nevoie să găseşti căi de a te proteja emoţional, prin a reduce sau a stopa contactul cu persoana abuzatoare, prin a-ţi găsi aliaţi, să vorbeşti despre ceea ce se întâmplă şi să cauţi opţiuni pentru a nu te mai lăsa abuzat în continuare. Una dintre variante este să faci psihoterapie sau să cauţi un grup de suport. Dar ce sa faci cand şcoala si ISJ incurajază la maxim coportamentul abuziv al profesorului? Garantat nici psihoterapia nu mai are efect. Pentru ca tot ce face psihoterapeutul strica in urmatoarea ora profesorul cu al sau comportament. Ai fost abuzat emoţional în trecut? Identificarea abuzului ca fiind abuz este un pas important în vindecarea ta. Aceasta înseamnă să recunoşti că ceea ce ţi s-a întâmplat a fost greşit, dureros şi că nu a fost vina ta. Plasarea responsabilităţii asupra abuzatorului este cheia în vindecarea de orice formă de abuz. Din păcate, în cultura din care facem parte, abuzul emoţional asupra copilului se numeşte “educaţie” , abuzul emoţional în familie între soţ şi soţie face parte din cutuma relaţională, modalitatea în care se comportă prietenii între ei este “cool”… Combaterea negativismului Indiferent ce ţi s-a spus şi indiferent cum ai fost tratat, să fii convins de faptul că eşti demn de iubire şi de respect atât la şcoală cât si acasă. Cu cât mai mult crezi asta, cu atât scad şansele ca tu să accepţi un comportament abuziv sau lipsit de respect îndreptat către persoana ta sau către alţii. Nu ar trebui să acceptaţi abuzul emoţional din partea nimănui – indiferent care este scuza sau poziţia socială şi vârsta sau profesia a personei abuzatoare! Meritaţi să fiţi trataţi bine. Am postat aceasta in speranta ca poate citeste si doamna profesoara Doica. Si se gandeste la comportamentul sau de toate zilele si mai ales din ziua de 13.03.2013Abuzul Emoţional sau despre Răul Acceptat din Viaţa Noastră “Nimeni, sub nicio circumstanţă, nu merită să se simtă neglijat, insultat, umilit, batjocorit, ironizat, controlat, forţat, intimidat, rănit, lovit, împins, apucat, sau atins într-un mod nedorit.” (Dr Steven Stosny) Ce este abuzul emoţional? Abuzul emoţional este cea mai comună formă de abuz şi cu toate acestea este cea despre care se vorbeşte cel mai puţin. Unul dintre motive este faptul că oamenii tind să accepte această formă de abuz, deoarece ei cred că anumite forme de comunicare, care de fapt sunt abuzive, sunt modalităţi normale şi acceptabile de relaţionare. Multe persoane nici nu-şi dau seama că au fost – sau că sunt – abuzaţi emoţional. În plus, abuzul emoţional nu are un impact sever sau dramatic, dar cu toate acestea afectează fiinţa umană pe nenumărate paliere. Cum putem caracteriza abuzul emoţional? Abuzul emoţional este caracterizat de o serie de incidente sau de un model comportamental care are loc în timp. Abuzul emoţional reprezintă mai mult decât insultele verbale (cea mai uzuală definiţie a abuzului). Abuzul emoţional este constituit dintr-o serie de incidente repetate, intenţionate sau neintenţionate, care insultă, ameninţă, degradează, umilesc şi/sau controlează comportamentul altei persoane. Poate să includă una sau mai multe dintre următoarele forme de abuz: insulte, critică, dorinţe sau expectanţe formulate întro manieră agresivă, ameninţări, respingere, neglijenţă, învinovăţire, manipulare sau control emoţional, izolare, pedeapsă, terorizare, ignorare, şicanare sau cicăleală. Forme ale abuzului emoţional sunt hărţuirea psihică sau participarea ca martor la abuzul altora. Abuzul emoţional poate să aibă loc oriunde: acasă, la şcoală, în relaţii sau la serviciu. Abuzul emoţional la femei şi la bărbaţi si mai cu seama la elevi Nu sunt studii care să ateste care dintre cele două sexe tind să se folosească mai mult de abuzul emoţional, însă se pare că fetele/femeile tind să folosească mai mult abuzul emoţional pentru a obţine control sau putere, în timp ce băieţii/bărbaţii tind să utilizeze intimidarea fizică, agresiunea şi violenţa. Efectele abuzului emoţional Nu numai că nu se prea vorbeşte despre abuzul emoţional, dar efectele lui sunt minimizate. Realitatea este că multe dintre persoanele care au trecut prin abuz fizic şi sexual spun că abuzul emoţional datorat celorlalte forme de abuz a fost mult mai devastator şi că a avut efecte pe termen lung. Abuzul emoţional taie în însăşi esenţa unei persoane, atacându-i fiinţa cu totul. Abuzul emoţional, dacă are loc frecvent, este de obicei internalizat de către victimă şi acest lucru are ca şi repercursiune faptul că acea persoană se va simţi temătoare, insignifiantă, fără valoare, nedemnă de încredere, nevoiaşă din punct de vedere emoţional, fără dreptul de a fi iubită şi se va simţi ca şi cum ar fi făcut ceva rău şi merită să fie pedepsită şi să se simtă vinovată. Persoanele care au trecut prin abuz emoţional în viaţa lor au de multe ori dificultăţi în a înţelege de ce se simt aşa de rău. Abuzul nu pare să fi avut un impact major şi de multe ori oamenii care-i înconjoară vor minimiza experienţa spunându-le că nu este ceva grav. Dar un climat în care nu se ţine cont de sentimentele unei persoane, unde cineva este supus constant la critică, se ţipă la el sau este ignorat, are un efect profund care atacă imaginea, încrederea şi stima de sine a acelei persoane. Cum identificăm abuzul emoţional? O manieră în care poţi să faci asta este să te detaşezi de situaţie şi să examinezi climatul per-ansamblu din casa ta sau de la serviciu respectiv de la scoala. ATENTIE PARINTI!!! Ai încredere în instinctele şi sentimentele tale faţă de oameni. Evident că în marea majoritate a cazurilor abuzul emoţional poate fi recunoscut uşor şi este se manifestă după cum a fost descris mai sus. Uneori se poate ca o persoană doar să se uite la tine şi tu să simţi că te desconsideră. În alte cazuri cuvintele cuiva sunt ok, dar tonul pe care vorbeşte este atacator. Abuzul emoţional poate fi insidios şi foarte subtil, aşa că ai încredere în ceea ce simţi, instinctul tău îţi spune de cine să te fereşti. Recunoaşterea abuzului Deoarece este dificil să numeşti abuzul emoţional ca fiind abuz, poate fi şi mai dificil să te vindeci de repercursiunile lui. Primul pas este să denumeşti experienţa prin care ai trecut ca fiind abuz. Ai încredere în felul în care te simţi. Mulţi oameni reuşesc să identifice abuzul odată ce ştiu după ce anume trebuie să caute. Primul semn al abuzului emoţional este acela că comportamentul lor se modifică: înainte erau deschişi, încrezători în sine şi relaxaţi apoi au devenit nervoşi, anxioşi şi temători în prezenţa unei persoane care abuzează emoţional. Însă, doar pentru că simţi acele sentimente nu înseamnă că eşti abuzat emoţional, poate că se întâmplă altceva. Dar, acele sentimente combinate cu un comportament abuziv reprezintă o dovadă convingătoare că eşti abuzat. Încearcă să descrii altor oameni felul în care se comportă persoana abuzatoare. Fii onest, şi ascultă feedback-ul pe care-l primeşti. Nu uita faptul că abuzul emoţional este de multe ori minimizat. Atentie dragi elevi!!!! Depăşirea dinamicii abuzului Abuzul emoţional crează o dinamică în care victima ajunge să creadă că ea este de vină şi că trebuie să muncească din greu ca să depăşească problema ( sa invete mai mult cu toate ca profesoara preda foarte prost si inspectorul o acopera cu ignoranta , superficialitate si....) sau (ca de exemplu, să-şi îmbunătăţească relaţia). Acest lucru nu funcţionează niciodată deoarece problema nu este victima; comportamentul abuziv este problema. Nimic din ceea ce faci nu schimbă asta. Indiferent cât de frumos sau cât de atent eşti, nimic din ceea ce faci nu va schimba comportamentul unei persoane care abuzează emoţional. De fapt, mulţi oameni devin şi mai agresivi când tu încerci să te porţi şi mai frumos, deoarece ei simt că tu crezi că este vina ta şi asta le confirmă şi propriile lor credinţe! Poate fi foarte greu să nu cazi în capcana de a-ţi asuma rolul de „fată bună” sau „băiat bun” când cineva abuzează emoţional de tine, dar este important să eviţi asta. Crezi că eşti abuzat emoţional în prezent? Dacă ştii că eşti abuzat emoţional în prezent, ai nevoie să găseşti căi de a te proteja emoţional, prin a reduce sau a stopa contactul cu persoana abuzatoare, prin a-ţi găsi aliaţi, să vorbeşti despre ceea ce se întâmplă şi să cauţi opţiuni pentru a nu te mai lăsa abuzat în continuare. Una dintre variante este să faci psihoterapie sau să cauţi un grup de suport. Dar ce sa faci cand şcoala si ISJ incurajază la maxim coportamentul abuziv al profesorului? Garantat nici psihoterapia nu mai are efect. Pentru ca tot ce face psihoterapeutul strica in urmatoarea ora profesorul cu al sau comportament. Ai fost abuzat emoţional în trecut? Identificarea abuzului ca fiind abuz este un pas important în vindecarea ta. Aceasta înseamnă să recunoşti că ceea ce ţi s-a întâmplat a fost greşit, dureros şi că nu a fost vina ta. Plasarea responsabilităţii asupra abuzatorului este cheia în vindecarea de orice formă de abuz. Din păcate, în cultura din care facem parte, abuzul emoţional asupra copilului se numeşte “educaţie” , abuzul emoţional în familie între soţ şi soţie face parte din cutuma relaţională, modalitatea în care se comportă prietenii între ei este “cool”… Combaterea negativismului Indiferent ce ţi s-a spus şi indiferent cum ai fost tratat, să fii convins de faptul că eşti demn de iubire şi de respect atât la şcoală cât si acasă. Cu cât mai mult crezi asta, cu atât scad şansele ca tu să accepţi un comportament abuziv sau lipsit de respect îndreptat către persoana ta sau către alţii. Nu ar trebui să acceptaţi abuzul emoţional din partea nimănui – indiferent care este scuza sau poziţia socială şi vârsta sau profesia a personei abuzatoare! Meritaţi să fiţi trataţi bine. Am postat aceasta in speranta ca poate citeste si doamna profesoara Doica. Si se gandeste la comportamentul sau de toate zilele si mai ales din ziua de 13.03.2013Abuzul Emoţional sau despre Răul Acceptat din Viaţa Noastră “Nimeni, sub nicio circumstanţă, nu merită să se simtă neglijat, insultat, umilit, batjocorit, ironizat, controlat, forţat, intimidat, rănit, lovit, împins, apucat, sau atins într-un mod nedorit.” (Dr Steven Stosny) Ce este abuzul emoţional? Abuzul emoţional este cea mai comună formă de abuz şi cu toate acestea este cea despre care se vorbeşte cel mai puţin. Unul dintre motive este faptul că oamenii tind să accepte această formă de abuz, deoarece ei cred că anumite forme de comunicare, care de fapt sunt abuzive, sunt modalităţi normale şi acceptabile de relaţionare. Multe persoane nici nu-şi dau seama că au fost – sau că sunt – abuzaţi emoţional. În plus, abuzul emoţional nu are un impact sever sau dramatic, dar cu toate acestea afectează fiinţa umană pe nenumărate paliere. Cum putem caracteriza abuzul emoţional? Abuzul emoţional este caracterizat de o serie de incidente sau de un model comportamental care are loc în timp. Abuzul emoţional reprezintă mai mult decât insultele verbale (cea mai uzuală definiţie a abuzului). Abuzul emoţional este constituit dintr-o serie de incidente repetate, intenţionate sau neintenţionate, care insultă, ameninţă, degradează, umilesc şi/sau controlează comportamentul altei persoane. Poate să includă una sau mai multe dintre următoarele forme de abuz: insulte, critică, dorinţe sau expectanţe formulate întro manieră agresivă, ameninţări, respingere, neglijenţă, învinovăţire, manipulare sau control emoţional, izolare, pedeapsă, terorizare, ignorare, şicanare sau cicăleală. Forme ale abuzului emoţional sunt hărţuirea psihică sau participarea ca martor la abuzul altora. Abuzul emoţional poate să aibă loc oriunde: acasă, la şcoală, în relaţii sau la serviciu. Abuzul emoţional la femei şi la bărbaţi si mai cu seama la elevi Nu sunt studii care să ateste care dintre cele două sexe tind să se folosească mai mult de abuzul emoţional, însă se pare că fetele/femeile tind să folosească mai mult abuzul emoţional pentru a obţine control sau putere, în timp ce băieţii/bărbaţii tind să utilizeze intimidarea fizică, agresiunea şi violenţa. Efectele abuzului emoţional Nu numai că nu se prea vorbeşte despre abuzul emoţional, dar efectele lui sunt minimizate. Realitatea este că multe dintre persoanele care au trecut prin abuz fizic şi sexual spun că abuzul emoţional datorat celorlalte forme de abuz a fost mult mai devastator şi că a avut efecte pe termen lung. Abuzul emoţional taie în însăşi esenţa unei persoane, atacându-i fiinţa cu totul. Abuzul emoţional, dacă are loc frecvent, este de obicei internalizat de către victimă şi acest lucru are ca şi repercursiune faptul că acea persoană se va simţi temătoare, insignifiantă, fără valoare, nedemnă de încredere, nevoiaşă din punct de vedere emoţional, fără dreptul de a fi iubită şi se va simţi ca şi cum ar fi făcut ceva rău şi merită să fie pedepsită şi să se simtă vinovată. Persoanele care au trecut prin abuz emoţional în viaţa lor au de multe ori dificultăţi în a înţelege de ce se simt aşa de rău. Abuzul nu pare să fi avut un impact major şi de multe ori oamenii care-i înconjoară vor minimiza experienţa spunându-le că nu este ceva grav. Dar un climat în care nu se ţine cont de sentimentele unei persoane, unde cineva este supus constant la critică, se ţipă la el sau este ignorat, are un efect profund care atacă imaginea, încrederea şi stima de sine a acelei persoane. Cum identificăm abuzul emoţional? O manieră în care poţi să faci asta este să te detaşezi de situaţie şi să examinezi climatul per-ansamblu din casa ta sau de la serviciu respectiv de la scoala. ATENTIE PARINTI!!! Ai încredere în instinctele şi sentimentele tale faţă de oameni. Evident că în marea majoritate a cazurilor abuzul emoţional poate fi recunoscut uşor şi este se manifestă după cum a fost descris mai sus. Uneori se poate ca o persoană doar să se uite la tine şi tu să simţi că te desconsideră. În alte cazuri cuvintele cuiva sunt ok, dar tonul pe care vorbeşte este atacator. Abuzul emoţional poate fi insidios şi foarte subtil, aşa că ai încredere în ceea ce simţi, instinctul tău îţi spune de cine să te fereşti. Recunoaşterea abuzului Deoarece este dificil să numeşti abuzul emoţional ca fiind abuz, poate fi şi mai dificil să te vindeci de repercursiunile lui. Primul pas este să denumeşti experienţa prin care ai trecut ca fiind abuz. Ai încredere în felul în care te simţi. Mulţi oameni reuşesc să identifice abuzul odată ce ştiu după ce anume trebuie să caute. Primul semn al abuzului emoţional este acela că comportamentul lor se modifică: înainte erau deschişi, încrezători în sine şi relaxaţi apoi au devenit nervoşi, anxioşi şi temători în prezenţa unei persoane care abuzează emoţional. Însă, doar pentru că simţi acele sentimente nu înseamnă că eşti abuzat emoţional, poate că se întâmplă altceva. Dar, acele sentimente combinate cu un comportament abuziv reprezintă o dovadă convingătoare că eşti abuzat. Încearcă să descrii altor oameni felul în care se comportă persoana abuzatoare. Fii onest, şi ascultă feedback-ul pe care-l primeşti. Nu uita faptul că abuzul emoţional este de multe ori minimizat. Atentie dragi elevi!!!! Depăşirea dinamicii abuzului Abuzul emoţional crează o dinamică în care victima ajunge să creadă că ea este de vină şi că trebuie să muncească din greu ca să depăşească problema ( sa invete mai mult cu toate ca profesoara preda foarte prost si inspectorul o acopera cu ignoranta , superficialitate si....) sau (ca de exemplu, să-şi îmbunătăţească relaţia). Acest lucru nu funcţionează niciodată deoarece problema nu este victima; comportamentul abuziv este problema. Nimic din ceea ce faci nu schimbă asta. Indiferent cât de frumos sau cât de atent eşti, nimic din ceea ce faci nu va schimba comportamentul unei persoane care abuzează emoţional. De fapt, mulţi oameni devin şi mai agresivi când tu încerci să te porţi şi mai frumos, deoarece ei simt că tu crezi că este vina ta şi asta le confirmă şi propriile lor credinţe! Poate fi foarte greu să nu cazi în capcana de a-ţi asuma rolul de „fată bună” sau „băiat bun” când cineva abuzează emoţional de tine, dar este important să eviţi asta. Crezi că eşti abuzat emoţional în prezent? Dacă ştii că eşti abuzat emoţional în prezent, ai nevoie să găseşti căi de a te proteja emoţional, prin a reduce sau a stopa contactul cu persoana abuzatoare, prin a-ţi găsi aliaţi, să vorbeşti despre ceea ce se întâmplă şi să cauţi opţiuni pentru a nu te mai lăsa abuzat în continuare. Una dintre variante este să faci psihoterapie sau să cauţi un grup de suport. Dar ce sa faci cand şcoala si ISJ incurajază la maxim coportamentul abuziv al profesorului? Garantat nici psihoterapia nu mai are efect. Pentru ca tot ce face psihoterapeutul strica in urmatoarea ora profesorul cu al sau comportament. Ai fost abuzat emoţional în trecut? Identificarea abuzului ca fiind abuz este un pas important în vindecarea ta. Aceasta înseamnă să recunoşti că ceea ce ţi s-a întâmplat a fost greşit, dureros şi că nu a fost vina ta. Plasarea responsabilităţii asupra abuzatorului este cheia în vindecarea de orice formă de abuz. Din păcate, în cultura din care facem parte, abuzul emoţional asupra copilului se numeşte “educaţie” , abuzul emoţional în familie între soţ şi soţie face parte din cutuma relaţională, modalitatea în care se comportă prietenii între ei este “cool”… Combaterea negativismului Indiferent ce ţi s-a spus şi indiferent cum ai fost tratat, să fii convins de faptul că eşti demn de iubire şi de respect atât la şcoală cât si acasă. Cu cât mai mult crezi asta, cu atât scad şansele ca tu să accepţi un comportament abuziv sau lipsit de respect îndreptat către persoana ta sau către alţii. Nu ar trebui să acceptaţi abuzul emoţional din partea nimănui – indiferent care este scuza sau poziţia socială şi vârsta sau profesia a personei abuzatoare! Meritaţi să fiţi trataţi bine. Am postat aceasta in speranta ca poate citeste si doamna profesoara Doica. Si se gandeste la comportamentul sau de toate zilele si mai ales din ziua de 13.03.2013
-
Si eu fac parte din aceasta clasa, doar de anul acesta am venit dintr-o alta clasa unde faceam cu o alta doamna profesoara. Pe care o uram de multe ori ca ne preda prea mult cate 2sau 3 pagini la cate o ora . Dar acele pagini imi lua cam jumate de ora sa le invat. Ce se intampla acum cu noi si cu mine mai ales nici nu stiu.Eu de la o ora la alta nu mai inteleg nimic oricat asi incerca sa am atentie la ore. Cu toate ca doamna profesoara Doica preda doar o jumate de pagina sau foarte rar o pagina. Dar totul foarte incurcat la ora am impresia ca inteleg cand ajung acasa nu mai stiu nimic.Ma straduiesc cate o ora sau doua si cu cartea dar tot degeaba. Imi pare atat de rau ca nu am avut curajul sa spun ca nu inteleg nimic la fizica .Imi este frica dar nu stiu dece mereu am o teama si am impresia ca nu stiu nimic. Da la lucrari de multe ori primim si ce nu este predat desi doamna spune sa citim din carte si gasim totul in carte dar nici din carte nu intelegem mare lucru si nu avem curajul sa o intrebam mai ales eu. La lucrari am asa emotii incat cred ca nu stiu nimic mai ales atunci cand ne da si din materie nepredata, intru in panica si nu mai stiu nici ce a predat. Cu toate ca acasa invat. Am vorbit si cu mama dar ea nici nu vrea sa auda, spune ca eu nu am interes sa invat dar din suflet spun ca ma straduiesc. Nu exista ora de fizica in care sa nu o regret pe fosta profesoara de fizica.