Prieteni imaginari
Am avut o perioada de luni bune in care vesnica intrebare a lui Ionut era „De ce noi suntem trei si nu suntem patru?” Suntem inconjurati de familii mari, cu copii multi, prietenii lui au frati mai mici sau mai mari si totusi, noi suntem doar trei si nu patru. I-am explicat pe cat am putut mai bine, ca asta-i o chestiune pe care o putem discuta, dar decizia apartine parintilor, a acceptat raspunsul si pentru o vreme, intrebarea s-a ratacit si a fost uitata.Am ajuns intr-una din saptamanile trecute la restaurant, toti trei si Ionut s-a dus glont la o masa cu patru locuri. Tacamuri, farfurii, tot pentru patru persoane. In momentul in care ne-am asezat, chelnerita a venit sa ia de pe masa farfuria care era-n plus. Ionut a pus mana pe ea si i-a spus doamnei, foarte senin:
- Nu, avem nevoie de ea. E pentru prietenul meu.
Femeia s-a uitat la noi, noi la Ionut.
- Ce prieten? il intreaba ta-su.
- Prietenul meu invizibil.
Am lasat discutia fara continuare. Ionut si-a impartit mancarea, i-a turnat si apa iar cand a venit momentul sa plecam, s-a asigurat ca „prietenul invizibil ne insoteste”. De atunci, suntem patru si nu trei. Prietenul asta pe care-l cheama, evident, tot Ionut, vine cu noi peste tot. Noi nu-l vedem, pentru ca e invizibil, dar stim ca exista si asta e tot ce conteaza. Ionut cel invizibil iubeste spanacul si ciocolata amaruie, isi bea tot laptele si nu vrea sa se uite deloc la televizor. Lui Ionut cel invizibil ii plac hainele lui Ionut cel real si doarme cu o singura perna si cu un cesulet de plus pe care i l-a imprumutat Ionut cel adevarat.
- Nu poti spune treaba asta, ma avertizeaza copilul. Nu poti spune ca eu sunt adevarat si el nu e. Se va supara. Poti spune ca e Ionut cel invizibil si adevarat dar voi nu-l vedeti. Pentru ca… e invizibil. Dar e adevarat asa ca mine.
Ati inteles ideea. De cand suntem patru si nu trei, trebuie sa am mare grija prin casa. Sa nu-l calc, sa nu ma impiedic de el, sa pun la masa patru farfurii, patru pahare, patru seturi de tacamuri. Ii pregatim patul in fiecare seara si tot in fiecare seara o carte de noapte buna e aleasa de Ionut al meu si alta de Ionut cel invizibil. Evident, lui Ionut cel invizibil ii plac mult povestile lungi. Dar lui nu ii este frica de intuneric. Mi s-a parut mereu distractiva ideea asta a prietenului pe care noi, astia mari, nu-l vedem. Pentru ca doar noi oamenii mari nu-l vedem. E dovedita treaba asta!
Ieri, ajung sa-mi iau copilul de la gradinita. Vad o gasca de copilasi, fete si baieti, alergand de mama focului in spatele lui Ion al meu. Educatoarea ma intampina cu gura pana la urechi.
- Stiti ce fac? ma intreaba ea. Se iau la intrecere cu prietenul invizibil al lui Ionut… Dar noi, noi nu-l vedem. Doar ei il vad…
Asa ca, de-acum incolo, e oficial: pana cand o vrea el, vom fi patru si nu doar trei…
*Sursa foto: chrisroll, FreeDigitalPhotos.net
Citeste, pe aceeasi tema:
Prietenii imaginari. Mituri frecvente
Din experienta unui parinte: Prietenii imaginari
Alexandra Pintea Varnava, mama lui Ionut (5 ani 1/2), jumătatea proiectului Mame de Poveste jurnalista si PR-ista care a dat cariera pe dragoste nebuna.
Traiesc in Grecia de mai bine de 6 ani, scriu - pe blog (http://www.ouzoland.com), povesti pentru copii ("Povestiri pentru micutii pofticiosi" a fost deja publicata) si mai nou, aici, pe SuntParinte.ro
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Prietenii imaginari. Mituri frecvente 1Pentru mult timp, prietenii imaginari ai copiilor au fost considerati un semn al unei probleme pe care copilul incearca sa o rezolve folosind imaginati.
-
Din experienta unui parinte: Prietenii imaginariIn afara de faptul ca pentru copii sunt un mod placut de a petrece timpul liber, desenele animate au si un important rol educativ. Urmarind personajele lor preferate, copiii invata comportamente sociale si modele de relationare, despre valorile morale si isi dezvolta umorul si imaginatia. Pe de alta parte, efectele negative ale urmaririi prelungite a desenelor animate nepotrivite varstei copiilor nu sunt nici ele de neglijat: agresivitatea crescuta, oboseala sau tendinta de a imita comportamente
-
Prietenii imaginari la prescolari 2Ti s-a intamplat sa-ti surprinzi copilul jucandu-se la masa si vorbind cu cineva aflat de partea cealalta? Sau poate l-ai auzit vorbind in camera lui atunci cand se afla singur inauntru? Nu este nevoie sa intri in panica. Este un fenomen normal pentru prescolari, iar raspunsul la intrebarile tale este urmatorul: prietenii imaginari. Poate ti se pare ciudat si crezi ca asa ceva se intampla numai copiilor cu probleme. Daca il intrebi cu cine vorbeste, ii va fi probabil greu sa-ti descrie prietenul
Adauga tu primul comentariu: