Pedepsele pentru adolescenti
“La ce ora ti-am spus sa vii acasa? E trecut de mult de mijlocul noptii. Nu am vorbit clar? Treci in camera ta! Nu vei mai iesi din casa pana la adanci batraneti!”spune un tata revoltat ca fiica s-a intors acasa tarziu de la o petrecere si a incalcat intelegerea de a se intoarce la miezul noptii. Situatiile cu care se confrunta parintii de adolescenti sunt diverse si multiple. Ceea ce functioneaza cu un adolescent nu este sigur ca va functiona si cu altul.
Pedepse pe care le auzim din partea parintilor sunt:
• “Esti pedepsit pe viata”
• “Cat traiesc n-ai sa mai iesi in oras pe timp de weekend”
• “O luna de zile nu mai primesti niciun ban de buzunar”
• “Cu mine ai terminat-o; sa nu te mai aud ca-mi adresezi vreo vorba.”
• “S-au dus vremurile bune; de-acum s-a terminat cu hainele de firma, cu banii de buzunar si cu statul la calculator. Sa te vad cu cartea in mana si atat.”
Aceste pedepse nu sunt puse niciodata in aplicare. Sau daca sunt, ele nu au durata preconizata. Si ar fi chiar absurd. Cine poate sa fie suparat pe copilul lui o viata intreaga? Cine poate sa seteze o pedeapsa pentru o viata? Nimeni. Reactia aceasta a parintilor vine din frica de a pierde controlul asupra comportamentului copilului.
Cum stabilesti consecintele unui comportament gresit al adolescentului?
Iata cateva situatii in care poti sa il ajuti pe copil sa inteleaga si sa experimenteze urmarile actiunilor sale nepotrivite:
1. Setarea unui interval orar limitat in care poate sa foloseasca calculatorul pentru a nu-si neglija temele in favoarea timpului petrecut in fata calculatorului.
2. Confiscarea hainelor atunci cand le lasa imprastiate prin casa fara a le pune la loc.
3. Limitarea folosirii telefonului mobil sau refuzul de a plati factura atunci cand aceasta depaseste suma stabilita de comun acord.
4. Atunci cand strica un obiect din casa pentru ca era prea furios ii poti cere sa il repare sau sa suporte cheltuielile pentru inlocuirea lui din banii de buzunar.
5. Daca isi cheltuieste banii de buzunar mai devreme decat ati stabilit, poti alege sa nu ii suplimentezi suma pe saptamana respectiva.
6. Atunci cand a realizat o actiune pe care i-ai interzis-o si a mintit in legatura cu acest lucru, cere-i sa iti recastige increderea. Poti aplica aceasta strategie fara a-i da indicatii despre cum poate face acest lucru, pentru a intelege cat de greu se poate reface relatia dintre doua persoane atunci cand intre ele intervine minciuna.
Important:
“Consecintele” trebuie sa aiba legatura cu comportamentul sau situatia respectiva si sa aiba o durata rezonabila..
Stabiliti impreuna care sunt regulile pe care trebuie sa le respecte adolescentul tau si care vor fi consecintele neplacute cu care trebuie sa se confrunte daca le incalca.
In ceea ce te priveste, care e cea mai eficienta pedeapsa pe care ai aplicat-o adolescentului tau?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarie
Hiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
-
Cauzele pentru care copiii adulti nu reusesc sa devina independenti
”Nu stiu care este scopul meu in viata.” sau ”Nu am realizat nimic pana acum.” sunt cuvinte frecvent spuse de copiii adulti care nu au reusit sa devina independenti si sa se descurce in lumea adultilor.
-
Nevoia de spatiu personal la adolescenti
Inca din preadolescenta, copiii incep sa isi apere intimitatea si spatiul personal fata de incercarile parintilor de a afla sau cerceta toate detaliile despre experientele, gandurile sau emotiile propriilor copii.
Comentează:5 comentarii
Noi, adultii, vorbim de pedepse aplicate unor tineri, unor copii, care nu se pot apara in fata noastra, deci, sint mai slabi.
Pedepsindu-i le aratam, de fapt, ce grozavi sintem noi, ca parinti.
Dar oare noi, adultii, sintem pedepsiti pentru faptele noastre gresite? Nu cumva gasim mereu si mereu explicatii, fara sa ne asumam nici o raspundere si, implicit, nici o consecinta?
Da! Cerintele parintilor fata de copii trebuie sa fie rezonabile (de exemplu, daca o petrecere incepe la ora 21 si-i ceri copilului sa vina acasa la ora 0, este clar ca tu, ca parinte, ai comis o greseala, deoarece petrecea aceea, la ora 12, va fi in toi, iar unii invitati poate nici n-au apucat sa ajunga. Asa ii iei bucuria de a se distra si de a fi in mijlocul petrecerii cu colegii sai).