Mihai Ganj: „Orice proces de educatie adevarat cultiva curiozitatea”

Pentru dumneavoastra, „a fi tata inseamna...”. Continuati, va rog.

A fi tata inseamna a fi disponibil pentru copiii pe care mi i-a dat Dumnezeu in grija, inseamna a le acorda timp pentru a-i asculta in nevoile si dorintele lor, pentru a-i recunoaste in unicitatea lor, pentru a-i valoriza in talentele lor si pentru a-i insoti in descoperirea lumii in care s-au nascut. A fi tata mai inseamna pentru mine sa fiu de asemenea ferm si de neclintit (dar bland si cu intelegere) fata de copiii mei in respectarea unor reguli de alimentatie corecta, de odihna, de asigurare a propriei sanatati si siguranta. Imi place sa ma joc cu ei si sa ma copilaresc alaturi de ei...

Care considerati ca sunt valorile care nu pot lipsi din educatia unui copil. Cum arata acest ADN al valorilor?

Dragostea, adevarul si smerenia ma calauzesc in tot ceea ce fac. Cred ca si in educatie acestea sunt valori structurante primordiale, din care se nasc un set de valori ce ar merita sa aiba intaietate in orice proces de educatie: respectul (fata de sine, fata de ceilalti, fata de lume in general), responsabilitatea, recunostinta, sinceritatea si ajutorul acordat aproapelui. Cred de asemenea ca orice proces de educatie adevarat cultiva curiozitatea, pasiunea de a cerceta si dragostea de a invata a tuturor celor implicati in procesul de educatie.

Ziua are 24 de ore, fara exceptie… pentru toata lumea. Cum gestionati timpul, astfel incat si familia, si cariera sa fie in echilibru?

Recunosc,  mentinerea acestui echilibru a fost in trecut si, intr-o anumita masura, mai este si in continuare una din cele mai mari provocari din viata mea. Impresia mea este ca in trecut am muncit enorm: am inceput sa lucrez alaturi de sotia mea din anul 2 de facultate si mai bine de 10 ani am lucrat mult, de multe ori pana la epuizare. In timp am invatat care sunt mecanismele din interiorul meu care ma faceau sa fac asta si am schimbat incet-incet stilul de a lucra, am invatat mult management, am invatat sa construiesc echipe de oameni din ce in ce mai perfomante, mai motivate si mai capabile sa se descurce singure. Am invatat de asemenea mult de la sotia mea care a avut intodeauna capacitatea sa isi termine activitatile de la serviciu la timp si, odata ajunsa acasa, sa se dedice trup si suflet copiilor. A fost un model pentru mine, am urmarit-o cu atentie si am inceput sa integrez din felul ei de a fi. Acum stiu ca se poate ajunge la un astfel de echilibru si atunci cand suntem in el simt ca ne putem bucura cu adevarat de viata. Eu cred ca in mentinerea acestui echilibru am mai fost ajutat si de o invatatura primita de la unul din cei mai dragi profesori din carierea mea, care spune ca timpul este un prieten al omului: el te poate ajuta daca ii ceri sprijinul. Daca ne oferim tot timpul din lume si stim sa ii si multumim, atunci vom avea timp pentru de toate : pentru familie si pentru cariera, pentru actiune si pentru relaxare, pentru tine insuti si pentru ceilalti. Nu e usor, dar se poate.

Ce ati vrea sa se spuna despre dumneavoastra ca tata? Cum ati vrea sa fiti descris chiar de catre proprii copii?

In niciun caz ca sunt un tata perfect… Am observat ca atunci cand mi-am propus sa fiu un tata perfect am esuat in modul cel mai lamentabil. Cred ca orice fiinta umana are si parti vulnerabile, are si slabiciuni pe care merita sa si le recunoasca, deci si eu ca tata recunosc ca am momente de lipsa de energie, cand sunt obosit, cand am nevoie de odihna, cand sunt mai putin disponibil pentru anumite activitati pe care ei si le propun. Ar fi minunat ca Ilinca si Petru sa poata sa spuna despre mine ca de cele mai multe ori stiu cum sa ma joc cu ei si ca ii pot asculta si intelege, mi-ar placea sa spuna ca stiu sa ii invat lucruri utile dar ca stiu sa invat si eu de la ei, recunoscundu-mi in acelasi timp scaparile sau erorile pe care le pot face ca parinte.

De curand, s-a incheiat o noua editie a Balului Britanic din Bucuresti. Povestiti-ne mai mult despre ceea ce-si propune, an de an, Balul Britanic.

Acum cativa ani ma plimbam pe langa Buckingham Palace din Londra si ma gandeam: cum am putea face un pod, o legatura intre valorile intruchipate de Regina Marii Britanii si copiii din Romania? Aceasta intrebare a fost samburele din care s-a nascut acum 3 ani Balul Britanic din Bucuresti.

In fiecare an, de ziua Reginei Marii Britanii, International House si divizia sa de engleza pentru copii, English Kids Academy, organizeaza Balul Britanic in Bucuresti. Evenimentul este sustinut de Ambasada Britanica, este realizat cu sprijinul Primariei Generale si al Inspectoratului Scolar al Municipiului Bucuresti si are un dublu scop: sa celebreze rezultatele deosebite ale copiilor la limba engleza si sa stranga fonduri pentru cauze caritabile. Facem acest lucru intrucat la English Kids Academy copiii invata mai mult decat limba engleza: invata valori umane fundamentale cum ar fi: solidaritatea intre oameni, respectul fata de aproapele nostru, fata de mediul inconjurator, fata de planeta pe care traim si, mai ales, grija si atentia fata de cei mai putin favorizati de soarta. Pentru a va ilustra atmosfera Balului Britanic puteti accesa link-ul de mai jos unde veti vedea ce s-a intamplat la editia de anul acesta:

http://www.youtube.com/watch?v=e-awA2KaZxo&list=UUxXIf0FqTBbdCFgCrzAI-9Q

Anul acesta toti cei prezenti la Balul Britanic 2014 - aproximativ 700 de copii si parinti – au avut parte de o onoare foarte rara: au primit un mesaj din partea Majestatii Sale, Reginei Marii Britanii, cu ocazia sarbatoririi oficiale a zilei sale de nastere (am atasat scrisoarea acestui mesaj).

Ce alte proiecte educationale semnati?

In tara noastra mai sunt responsabil ca Master Francizor pentru FasTracKids, programul educational originar din Denver, USA, unul din cele mai apreciate programe din lume in dezvoltarea abilitatilor fundamentale de viata la copiii de pana la 8 ani. Programul dezvolta abilitatile de comunicare, lucru in echipa, leadership, rezolvare de probleme, creativitate si incredere in sine. Este un program pe care l-am adus in tara noastra in anul 2006 si de atunci pana azi a cunoscut o crestere sustinuta: sunt 22 de centre in acest moment in cele mai importante orase din tara, ceea ce inseamna a doua retea ca marime intre cele 400 de centre FasTracKids din lume (pe primul loc se afla Mexic cu 27 de centre).

Se spune ca parintii invata de la copiii lor multe lucruri. Dumneavoastra ce ati invatat de la juniorii familiei?

De la Ilinca (6 ani) invat permanent inocenta, puritatea, gratia, armonia si dansul (Ilinca este pasionata de dans si de balet: aproape in fiecare seara ne ofera un spectacol pregatit de ea…). De la Petru (14 ani) reinvat ce inseamna sa fii un preadolescent gata sa devina adolescent, cu toate marile descoperiri si provocari specifice acestei perioade: indragostirea, primele relatii, prietenia si importanta ei, punerea sub semnul intrebarii a oricaror reguli. Intrucat lui Petru ii plac mult constructiile si designul, in mod constant ii cer parerea pe aspecte ce tin de aranjarea lucrurilor in casa si de organizare a gradinei din jurul casei (unde mai plantam o floare sau un copac, unde mai punem o statueta sau o sursa de lumina etc.). Da, intr-adevar lucrurile pe care le putem invata de la copiii nostri sunt atat de numeroase, si ele se diversifica pe masura ce varsta lor se schimba. Merita sa fim deschisi continuu la a sesiza ce putem si noi, parintii si adultii, sa invatam de la ei.

O familie « puternica » este o familie care are ritualuri, momente de celebrare, care-si da sansa sa se bucure de viata la maxim. Ne puteti povesti o traditie a familiei Ganj?

Nu suntem o familie puternica. Sunt de parere ca cine crede ca e puternic nu stie de fapt cat de slab este, de asemenea. Suntem o familie normala careia, da, ii place sa se bucure de viata si care de fapt tocmai asta face: invata sa se bucure tot mai plenar de viata. Unul din momentele noastre favorite se petrece seara, cand ritualul fara de care copiii aproape ca nu pot trece la somn este masajul de dinaintea culcarii. Eu incep prin a-l masa pe fiul nostru, Alina, sotia mea, incepe prin a-i spune povestea de seara fiicei noastre si apoi a o masa si a spune rugaciunile de seara . La un moment dat facem schimbul intre noi, eu merg la Ilinca si ii ofer masajul meu, Alina merge la Petru si ii ofera masajul ei. Si acest lucru se intampla din vremuri „imemoriale”: nici nu mai stiu cand am inceput cu fiecare copil in parte acest „ritual”.

Un alt lucru la care am tinut si tin foarte mult este sa ii citesc fiului meu seara (fiica mea prefera sa auda povesti doar de la mama ei...). Au fost aproximativ 6 ani neintrerupti (de cand avea 6 ani pana la 12 ani) cand i-am citit aproape in fiecare seara lui Petru. I-am citit carti lungi, sute de pagini, carti pe care le terminam in mai bine de un an de zile. Imi aduc aminte cu foarte multa placere de aceste lecturi impreuna si cred ca pe termen lung Petru va ramane cu un drag de a citi ca urmare a acestei traditii. Recomand din suflet o astfel de activitate facuta de parinti pentru copiii lor. Stiu ca roadele ei sunt imense: de la bogatia de cuvinte pe care copilul si-o insuseste la emotia aventurii, impartasita impreuna, de la modelele de caractere intalnite la timpul de cea mai buna calitate oferit copilului, petrecut de obicei la pieptul parintelui.