Mihaela Căciuleanu, moderator TVR: “Pe copiii mei i-am tratat de la egal la egal, de la bun inceput”

1.

Emisiunea CINE VOI FI este un talk-show care isi propune sa aduca in spatiul public probleme si sa ofere solutii utile, practice parintilor care au copii de varsta scolara, dar si copiilor si adolescentilor insisi.

Sigur, toata lumea vorbeste depre nevoia de schimbare, reformare suna chiar mai important!, a sistemului de invatamant, care – intre altele fie spus – se schimba si se tot reformeaza de 25 de ani incoace.

Noi – fara sa fim inchisi la solutii de imbunatatire a sistemului, ne propunem sa dam cateva solutii parintilor: de adaptare la sistem, de intelegere si valorizare a sistemului de invatamant actual, cu bunele si cu relele lui.

Insa nu ne inscriem in siajul eternelor discutii de dragul discutiilor.

Incercam mai curand sa raspundem unor intrebari concrete: cum alegem scoala potrivita pentru copilul nostru?, cum e potrivit sa (re)actionam cand copilul nostru vine agresat de la scoala sau cand el insusi este chiar agresorul?, ce resorturi activeaza fenomenul meditatiilor si cum putem evita meditatiile in particular?, cat ne costa invatamantul gratuit si cum facem sa diminuam aceste costuri? … Si asa mai departe, pentru ca lista problemelor este foarte lunga, o stim prea bine mai toti.

O discutie matinala, fara patima si fara incrancenare, care pune in centrul ei beneficiarul sistemului de invatamant (elevul insusi sau elevul prin parintele/tutorele sau).

Sigur, nu avem pretentia sa rezolvam toate problemele cu care se confrunta elevii sau parintii, nici nu ne propunem sa schimbam peste noapte invatamantul romanesc in punctele lui slabe, dar propunem variante de abordare si de actiune pentru probleme cu care parintii isi bat capul zi de zi, in diversele cicluri de studiu ale copilului lui.

2. Puneti suflet in ceea ce realizati, vreti ca lucrurile sa iasa foarte bine. Insa timpul poate fi de cele mai multe ori un inamic. Ce trucuri de gestionare a timpului aveti pentru a le face fata cu brio?

Trucuri nu am. Pur si simplu ma ocup de toate pe rand. Este singura sansa sa fiu si jurnalist si mama… Dar daca stiti un truc care poate fi aplicat ca sa obtin mai mult timp liber, va rog sa mi-l spuneti…

3.Sunteti mama. Cum v-ati dori sa fie educatia din Romania? Cum va imaginati scoala viitorului?

Ce-i drept, cred in continuare ca cine vrea sa invete, invata oriunde. Cred insa si in sansa de a intalni mentorul, dascalul care sa iti insufle sensuri, teluri, modele pentru viata.

Dar daca e sa gandesc un model ideal, e drept ca mi-as dori ca procesul de invatare sa fie mai atractiv, sa foloseasca mai aplicat si mai eficient (este destul loc) facilitatile existente (device-uri, internet etc).

Mi-as dori ca relatia profesor elev sa fie mai echilibrata, sa fie cladita pe respect reciproc inca din primele zile de scoala. E simplu sa imprimi teama copiilor…Mai dificil, mai consumator de energie si de timp este sa inspiri respect, ca dascal. Admir profesorii care isi respecta elevii din prima zi. I-am admirat intotdeauna. Am avut asemenea profesori in Rm. Valcea, la fostul Liceu de matematica-fizica Nicolae Balcescu (actualmente Colegiul National Alexandru Lahovari), si le datorez ceea ce sunt.

4. Care este cartea care v-a dat un plus de energie, sens si curaj?

Una dintre cartile care mi-au dat sens si curaj inca din adolescenta este romanul “Sorell si fiul”. Personajul lui Warwick Deeping, Stephen Sorrel este un capitan in retragere pus in situatia de a infrunta saracia din cauza prefacerilor sociale de dupa primul razboi mondial. Gentleman, cu maini fine si comportament aristocratic, Sorell isi creste singur fiul fiind obligat sa lucreze ca ingrijitor la un han, indurand umilinte si traind din bacsisuri. Salvarea lui Sorell vine din  partea unui anume domn Roland (mana destinului), care il angajeaza la hotelul lui. Dar reusita se datoreaza in fapt modestiei, perseverentei, respectului pentru munca, increderii in dreptatea destinului pe care Sorell nu le abandoneaza niciodata.

Aceste valori consecvent cultivate de capitanul Sorell salveaza si destinul tatalui dar si soarta lui, care are sansa de a invata, de a castiga o bursa la colegiul Trinity si de a urma apoi o cariera stralucita de chirurg.

5. Ce parere aveti despre  noul (pentru unii) si deja actualul (pentru altii) fenomen de parenting? Dvs. cum ati invatat sa fiti o mama mai buna, pe zi ce trece?

Cred ca este util sa invatam sa ne crestem si sa ne educam copiii… exista in decursul dezvoltarii copilului momente in care parintii se pot simti pur si simplu depasiti…asa face viata uneori… da, este util sa poti apela la metode, la solutii pe care altii le-au verificat.

Imi amintesc zambind ca am putut echilbra temerile si coplesitoarea responsabilitate dupa nasterea primului copil – atat de complicata -  cu ajutorul unei carti: Cum sa NU fii o mama perfecta, scrisa de jurnalista din UK, Libby Purves. Asa mi-a fost mai usor, am ajuns sa traiesc mai devreme bucuria deplina de a fi devenit mama. Pot spune ca in buna masura, datorita acestei scrieri dezinvolte si realiste, debordand de umor, am inceput echilibrat si curajos sa devin o mama mai buna in fiecare zi (cel putin asa imi spun cei doi baieti ai mei, Calin 19 ani si Matei 17 ani).

Cum am devenit o mama mai buna? Am respectat cateva reguli pe care le stiu de la mama mea: sa ii explici copilului unde a gresit si sa aplici o pedeapsa proportionala cu fapta si cu  consecintele ei,  sa nu dai niciodata o pedeapsa pe care nu o poti duce pana la capat, sa iti tii promisiunile fata de copilul tau, sa nu te grabesti sa te superi pe greselile copilului tau: ele vin din dorinta de cunoastere.

Recunosc ca m-au ajutat sa fiu o mama buna si Calin si Matei, pentru ca ei sunt niste copii minunati. 

6. Cand v-ati simtit cea mai fericita si implinita ca mama?

La sfarsitul anului scolar trecut fiul meu cel mic - Matei - a terminat cu media 10.00 clasa a X-a, iar fiul meu cel mare – Calin -  a terminat sef de promotie acelasi liceu din Bucuresti, ”Miguel de Cervantes”. Marturisesc ca am asistat foarte emotionata la cuvantul de absolvire al lui Calin. Am fost atat de fericita dupa ceremonia de absolvire, ca  am avut nevoie de un moment de respiro in masina, inainte sa plec spre treburile zilei.

7. Credem ca si parintii invata de la copiii lor. Ne puteti povesti o experienta personala care sa poata ilustra acest lucru?

Pe copiii mei i-am tratat de la egal la egal de la bun inceput. (pastrand masura varstei, desigur) In sensul in care am constientizat ca, oricat de mici ar fi, copiii inteleg foarte mult si invata prin mimetism orice. Totul e sa gasesti limbajul adecvat etapei de dezvoltare. Inca de la varste foarte fragede am inceput sa ma consult cu ei pe diverse probleme, intrebandu-i cum ar proceda intr-o situatie sau alta si apoi le-am spus cum doresc eu sa procedez.… bineinteles ca am incercat sa nu ii amestec prea curand  in probleme pe care le-am considerat prea complicate pentru ei. Cat m-am priceput, am incercat sa pastrez masura varstei si a etapelor de dezvoltare prin care treceau.

Acum ne sfatuim de-a binelea in toate!

Si apoi, sa va povestesc despre solutiile pe care le primesc de la ei cand ma incurc in utilizarea calculatorului sau a vreunui device?

Sa va povestesc despre retetele noi pe care le incearca, preluate de pe net?....

Ar fi atatea de spus!