Managementul furiei pentru parinti
”Sunt parintele lui si trebuie sa ma asculte!”
”Il invat eu minte!”
”Om fac din el, sa vezi numai ce o sa ma asculte!”
”Acum ori niciodata il pun la punct. Ma tine el minte pentru asta!”
Iti suna cunoscute replicile de mai sus? Probabil ai rostit cel putin una dintre ele sau ai auzit macar un parinte vorbind astfel. Ceea ce ele ascund sunt emotii negative: furia, nerabdarea, lipsa de toleranta la frustrare, dorinta de a pune la punct, de a manifesta controlul, de a modela pe cei din jur.
De ce apare furia in relatia parinte-copil?
Furia este una dintre emotiile cele mai frecvent intalnite in randul parintilor deoarece:
- lipsa de timp provoaca fisuri in relatia de comunicare cu copilul, iar deseori mesajul care se doreste transmis este gresit inteles.
- stresul si programul de zi cu zi de la serviciu reduc energia si rabdarea parintilor pentru a-i asculta, a-i observa pe copii si a le raspunde asa cum au nevoie acestia.
- parintii au asteptari prea mari de la copii. In cazul in care tu iti doresti sa ai un copil cu 10 pe linie, un copil care sa nu cauzeze probleme sau neintelegeri in cadrul scolii sau in grupul de prieteni, iar copilul prin comportamentele sale iti demonstreaza exact contrariul, sansele ca furia ta sa apara sunt extreme de mari. Un alt lucru pe care il poti face este sa te pozitionezi altfel fata de scoala. A invata poate fi o placere si nu o corvoada. In plus, gandeste-te in perspectiva, nu doar la situatiile zilnice. Crezi ca o nota luata acum de catre copilul tau sa va reflecta in meseria lui viitoare? La inceput va fi mai dificil sa realizeazi un echilibru intre asteptarile prezente si proiectiile pentru viitor, insa, cu exercitiu vei reusi!
-
abundenta de cerinte scolare. Cerinte din ce in ce mai multe, iar timp din ce in ce mai putin. De aici si nervii care pot uneori sa apara. Avalansa de misiuni zilnice il face pe parinte sa jongleze intre actiuni, locuri si persoane. Aici solutia consta in a gasi acele produse educationale de calitate care pot sa transfome invatarea in joaca. De exemplu, ScoalaIntuitext.ro il va ajuta pe micul tau explorator sa inteleaga notiunile din programa scolara si cu ajutorul animatiilor explicative, jocurilor educationale sau experimentelor interactive de laborator copilul tau isi va putea rezolva temele mai usor.
- critica exagerata din partea parintilor poate transmite copiilor mesajul ca nu sunt buni la nimic. In acest caz este foarte probabil ca cei mici sa manifeste o serie de comportamente de revolta, ceea ce va amplifica atat furia parintilor, cat si a copiilor.
Ce poti sa faci ca parinte pentru a controla furia?
1. Priveste furia ca pe o emotie acceptabila. Cu alte cuvinte, nu trebuie sa incerci “sa nu te enervezi”, ci sa incerci sa traiesti aceasta emotie si sa o exprimi intr-o maniera care nu ii raneste pe cei din jur.
2. Incearca sa descoperi semnele prin care se manifesta furia: inrosirea obrajilor, senzatie de uscare gurii, tremur la nivelul membrelor, incoerenta in limbaj, dificultate de a mai gasi cuvintele etc. Atunci cand simti ca ti se intampla toate acestea intr-o discutie cu copilul sau cu partenerul tau de viata, este semnul ca trebuie sa iei o pauza de la discutie.
3. Este bine sa iei decizia de a lua o pauza cand furia abia incepe sa se instaleze; mai tarziu s-ar putea sa iti fie mult mai greu sa iesi din situatie, pierzand controlul rational asupra a ceea ce spui si faci.
4. O data ce ai anuntat ca o sa iei o pauza, iesi din camera in care a avut loc discutia, cauta un loc linistit in care sa fii singur(a) si in care poti face o activitate care sa te calmeze. Pentru unii oameni, a merge la o plimbare afara sau a face curatenie in camera functioneaza ca modalitati de consumare a energiei fizice care insoteste furia. Cand simti ca te-ai linistit, intoarce-te si reia discutia. Sansele de a izbucni un nou conflict sunt minime, daca ti-ai luat tot timpul de care ai avut nevoie pentru a te linisti.
5. Invata sa gandesti si sa te pozitionezi din cand in cand in afara situatiei. Aminteste-ti de metafora trenului. Altfel privesti situatia atunci cand te afli in tren si intr-o cu totul alta maniera atunci cand te afli in elicopter si privesti trenul de la departare. Este vorba de nevoia de a te detasa de situatie, pentru a o privi in mod corect. In mijlocul discutiei cu copilul sau cu partenerul de viata, opreste-te si imagineaza-ti ca observi discutia din exterior. Cum se poarta copilul tau: este suparat, speriat, dezamagit sau furios? Dar tu?
6. Acorda-ti timp pentru a afla care sunt aspectele propriei persoane de care nu esti multumit(a). Dificultatea de a controla furia reprezinta de multe ori un semn al frustrarii interioare legate de propria persoana, nu neaparat de cea din fata ta. “Dar copilul m-a enervat!” ai putea raspunde. De fapt, copilul doar a realizat un comportament. Reactia emotionala, de furie sau enervare iti apartine in totalitate. Ca dovada, gandeste-te la faptul ca nu toti oamenii se enerveaza din aceleasi motive si ca alte persoane poate ar fi reactionat altfel daca s-ar fi confruntat cu acelasi tip de comportament al copilului cu care te confrunti si tu. Daca accepti sa iti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii, vei reusi sa castigi un minim control asupra lor si vei face primul pas catre a descoperi ce te nemultumeste cu adevarat.
7. Fa-ti un obicei din a te concentra asupra solutiilor. Copilul tau lipseste frecvent de la scoala si ia note mici? A tipa la el si a-l pedepsi sunt strategii care nu dau rezultate? Reactiile de furie nu exprima decat faptul ca inca nu ai gasit solutia la aceasta problema si ca trebuie sa cauti altceva. Multi parinti cu probleme in gestionarea furiei raman blocati in aceeasi reactie care nu rezolva situatia: copilul face ceva gresit, parintele se enerveaza. Daca iti folosesti energia pentru a gasi o solutie (ex.consiliere, comunicarea cu profesorii, imbunatatirea relatiei cu copilul), conflictele se vor diminua in timp si vei evita ca furia sa preia controlul asupra comportamentului tau. Poti sa iti formezi acest “obicei de gandire” pornind de la lucrurile marunte.
8. Cauta sprijin in partenerul de viata ori la rudele cele mai apropiate care iti pot fi de ajutor in identificarea de solutii si in oferirea unui sfat bun.
Vrei sa afli daca tu esti un parinte furios? Raspunde la intrebarile de mai jos, cat de sincer se poate:
Daca ai raspuns cu ”da” la majoritatea intrebarilor, este posibil sa ai tendinta de a lasa furia sa te domine atunci cand esti in situatii pe care le consideri inacceptabile.
Care sunt situatiile in care te enervezi in relatia cu copilul tau?
2. Incearca sa descoperi semnele prin care se manifesta furia: inrosirea obrajilor, senzatie de uscare gurii, tremur la nivelul membrelor, incoerenta in limbaj, dificultate de a mai gasi cuvintele etc. Atunci cand simti ca ti se intampla toate acestea intr-o discutie cu copilul sau cu partenerul tau de viata, este semnul ca trebuie sa iei o pauza de la discutie.
3. Este bine sa iei decizia de a lua o pauza cand furia abia incepe sa se instaleze; mai tarziu s-ar putea sa iti fie mult mai greu sa iesi din situatie, pierzand controlul rational asupra a ceea ce spui si faci.
4. O data ce ai anuntat ca o sa iei o pauza, iesi din camera in care a avut loc discutia, cauta un loc linistit in care sa fii singur(a) si in care poti face o activitate care sa te calmeze. Pentru unii oameni, a merge la o plimbare afara sau a face curatenie in camera functioneaza ca modalitati de consumare a energiei fizice care insoteste furia. Cand simti ca te-ai linistit, intoarce-te si reia discutia. Sansele de a izbucni un nou conflict sunt minime, daca ti-ai luat tot timpul de care ai avut nevoie pentru a te linisti.
5. Invata sa gandesti si sa te pozitionezi din cand in cand in afara situatiei. Aminteste-ti de metafora trenului. Altfel privesti situatia atunci cand te afli in tren si intr-o cu totul alta maniera atunci cand te afli in elicopter si privesti trenul de la departare. Este vorba de nevoia de a te detasa de situatie, pentru a o privi in mod corect. In mijlocul discutiei cu copilul sau cu partenerul de viata, opreste-te si imagineaza-ti ca observi discutia din exterior. Cum se poarta copilul tau: este suparat, speriat, dezamagit sau furios? Dar tu?
6. Acorda-ti timp pentru a afla care sunt aspectele propriei persoane de care nu esti multumit(a). Dificultatea de a controla furia reprezinta de multe ori un semn al frustrarii interioare legate de propria persoana, nu neaparat de cea din fata ta. “Dar copilul m-a enervat!” ai putea raspunde. De fapt, copilul doar a realizat un comportament. Reactia emotionala, de furie sau enervare iti apartine in totalitate. Ca dovada, gandeste-te la faptul ca nu toti oamenii se enerveaza din aceleasi motive si ca alte persoane poate ar fi reactionat altfel daca s-ar fi confruntat cu acelasi tip de comportament al copilului cu care te confrunti si tu. Daca accepti sa iti asumi responsabilitatea pentru propriile emotii, vei reusi sa castigi un minim control asupra lor si vei face primul pas catre a descoperi ce te nemultumeste cu adevarat.
7. Fa-ti un obicei din a te concentra asupra solutiilor. Copilul tau lipseste frecvent de la scoala si ia note mici? A tipa la el si a-l pedepsi sunt strategii care nu dau rezultate? Reactiile de furie nu exprima decat faptul ca inca nu ai gasit solutia la aceasta problema si ca trebuie sa cauti altceva. Multi parinti cu probleme in gestionarea furiei raman blocati in aceeasi reactie care nu rezolva situatia: copilul face ceva gresit, parintele se enerveaza. Daca iti folosesti energia pentru a gasi o solutie (ex.consiliere, comunicarea cu profesorii, imbunatatirea relatiei cu copilul), conflictele se vor diminua in timp si vei evita ca furia sa preia controlul asupra comportamentului tau. Poti sa iti formezi acest “obicei de gandire” pornind de la lucrurile marunte.
8. Cauta sprijin in partenerul de viata ori la rudele cele mai apropiate care iti pot fi de ajutor in identificarea de solutii si in oferirea unui sfat bun.
Vrei sa afli daca tu esti un parinte furios? Raspunde la intrebarile de mai jos, cat de sincer se poate:
- Te simti frustrat destul de des din cauza copilului tau?
- Crezi ca fiul sau fiica ta, uneori face totul intentionat, doar pentru a te enerva si a te deranja?
- Ti se intampla sa tipi, sa spargi sau sa ridici vocea atunci cand copilul tau face ceva ce nu ar trebui?
- Iti impingi, lovesti sau pisti copilul daca te enervezi?
- Folosesti amenintarile pentru a te face ascultat ori pentru a instaura pacea in familia ta?
- Copilului tau ii e frica de tine?
Daca ai raspuns cu ”da” la majoritatea intrebarilor, este posibil sa ai tendinta de a lasa furia sa te domine atunci cand esti in situatii pe care le consideri inacceptabile.
Care sunt situatiile in care te enervezi in relatia cu copilul tau?
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
-
Critica excesiva a copilului si comportamentele de autosabotajCritica excesiva din partea parintilor poate avea multiple efecte negative asupra dezvoltarii bunastarii emotionale a copiilor.
-
Diferenta dintre a vorbi cu adolescentul si a-i tine prediciAi avut vreodata impresia ca adolescentul tau abia asteapta sa termini ce ai de spus ca sa poata pleca de langa tine? Sau ca vorbesti de unul singur?
Comentează:12 comentarii
-
COTIRLAN LUMINITA
18.09.2012 - 00:01
Furia...si s-a deschis ”Cutia Pandorei”, si stihiile au navalit peste oameni... Toti ne suparam, uneori ne infuriem dar, depinde pana unde lasi aceasta plaga sa te afecteze... Esti manios pe copil...din diferite motive(daca vrei, le gasesti oricum...). Cat mi-as fi dorit ca , copilul meu sa ia numai note de zece, unsprezece... Cat mi-as dori sa fie mai putin timid sau...poate mai putin tupeist(ca nu ma mai inteleg cu el...)”... Este vorba de a te detasa de situatie...”. Da, cred ca, atunci cand esti suparat este mai bine sa iei o pauza de ”RESPIRATI” si sa te gandesti daca TU, in calitate de om mare si ...responsabil ai gresit sau...gresesti, ajutand la escaladarea unor conflicte. Eu ii doresc tot binele din lume copilui meu,si nu numai. Dar, oare eu gresesc??? Unde anume??? Ce declanseaza aceste stari conflictuale??? In nici un caz, copilul... Poate ca, faptul ca, in iuresul vietii, am uitat ce este mai important: SA-MI ASCULT CU ADEVARAT COPILUL SI SA-L IUBESC, PENTRU CA...ESTE UNIC SI IREPETABIL...
-
drepturile barbatului
16.12.2011 - 16:41
Stiai ca in Romania :
-
voda
22.11.2011 - 07:48
Minunat,imi place f mult,educativ
-
Delia Lungu
12.10.2011 - 08:14
Luminita, detaliile despre seminarul din 23 octombrie au fost deja postate pe site. Le gasesti la sectiunea Stiri: http://www.suntparinte.ro/stiri/5038-asociatia-romana-de-psihanaliza-a-legaturilor-de-grup-si-familie-enrique-pichon-riviere-va-invita-la-seminarul-cu-tema-qgrupurile-de-copiiq
-
Luminita
12.10.2011 - 07:57
Buna ziua.
-
Anca Munteanu
02.10.2011 - 15:05
lafontaine - Este una dintre marile dificultati intampinate de cei care lucreaza cu gruprui de copii. Vom scrie niste articole despre acest subiect si pe 23 octombrie va avea loc un seminar la care puteti participa. Vom posta anuntul cat de curand. Multumim pentru comentariu si sugestie!
Vezi toate comentariile- speranta de viata a barbatilor romani este 68.2 ani cu 6,8 ani mai mica fata de 75 ani a femeilor ?
- varsta de pensionare a femeilor este mai mica ca cea a barbatilor , in ciuda faptului ca un barbat traieste cu 6.8 ani mai putin ca o femeie ?
- 50% din casatorii sfarsesc prin divort iar in cazurile famiilor cu copii, 90% cazuri femeia ia copii iar barbatul trebuie sa plateasca pensie alimentara ?
- un numar egal de barbati sunt victime ale violentei domestice, dar femeile vinovate nu sunt pedepsite de lege ?
- exista numeroase asociatii care ajuta femeile victime ale violentei in familie dar nici o asociatie nu ajuta barbatii in aceeasi situatie ?
- nu exista legi care sa opreasca dicriminarea barbatilor in mass media in timp ce sunt legi impotriva discriminarii femeilor sau a etniilor ?
- sunt mai multi barbati someri decat femei in somaj ?
- muncile grele obositoare si periculoase sunt facute in o majoritate covarsitoare de catre barbati ?
- nu avem o asociatie care sa militeze pentru drepturile barbatului ?
- in mass media nu este prezentat modelul barbatului care munceste ?
Astept cu nerabdare sa postati pe site detaliile despre seminarul din 23 octombrie a.c.la care imi doresc sa particip.
Cu respect,
Luminita