Nu vreau sa raman la gradinita! Anxietatea de separare
“Mama m-a adus in acest loc pe care nu-l cunosc. Mi-a spus ca o sa-mi placa, o sa fie amuzant, dar nu sunt prea sigur de asta. Mama mi-a spus ca doamna de acolo este educatoarea mea. Cum o fi ea? Va fi draguta cu mine? Se va ocupa de mine? Cine sunt toti acesti copii pe care nu-i cunosc? N-am mai vazut niciodata atatia copii la un loc! Le va placea de mine? Mi-e frica! De fapt, nu sunt sigur ca imi place locul asta. Mama! Nu ma lasa aici! Mi-e asa de frica incat imi vine sa plang !” (Andrei, 3 ani)
Toate aceste reactii se ascund sub umbrela anxietatii de separare. Aceasta reprezinta teama resimtita de copil in momentul in care parintele paraseste mediul in care se afla copilul si se manifesta prin plans, tipete si neliniste. Anxietatea de separare este strans legata de tipul de atasament care s-a format intre tine si copilul tau. Hai sa vedem impreuna ce inseamna in primul rand atasamentul si apoi vorbim despre cauzele aparitiei anxietatii de separare.
Iata un material video despre acest subect, in care poti afla parerea psihologului Anca Munteanu despre inceperea gradinitei si atasamentul dintre copii si parinti.
Ce este atasamentul?
Copilul inca de la nastere are nevoie de protectie in fata unei lumi pe care nu o cunoaste. Adultul reprezinta sursa lui de siguranta. Mama este cea care il hraneste, il schimba, il mangaie si il protejeaza de eventuale pericole. Atasamentul inseamna a fi dispus sa cauti apropierea si contactul cu persoana in cauza, mai ales atunci cand mediul nu este sigur. Relatiile de familie lipsite de afectiune sau lipsa de comunicare a sentimentelor si emotiilor pot sa produca tulburari in dezvoltarea copilului. Cercetatorul american Ainsworth, impreuna cu colaboratorii sai, a descris trei modele de atasament:
1. atasamentul sigur: apare atunci cand copilul are incredere ca parintii vor fi disponibili, mereu acolo cand el va avea nevoie de ei. Asigurandu-l de prezenta ta mereu, copilul va avea curajul si motivatia de a infrunta lumea inconjuratoare si de a o explora. Este bine sa fii atent la semnalele pe care micutul tau ti le ofera, sa-i dai liniste si alinare, sa-l motivezi si sa-i redai increderea in el ori de cate ori are nevoie.
2. atasamentul anxios: copilul nu stie cu siguranta daca parintii vor fi disponibili de fiecare data cand va avea nevoie. Din cauza acestei incertitudini, copilul trece prin anxietatea sau teama de separare si tinde sa prefere doar mediul pe care il cunoaste deja, refuzand sa accepte schimbari. Anxietatea de separare apare in general atunci cand copilul este dus pentru prima data la gradinita; crizele de plans si tipetele se datoreaza tocmai faptului ca mediul este nou si nu este sigur ca va avea sprijinul si ajutorul parintilor. Parintii acestor copii cuatasament anxios sunt inconsecventi in ceea ce priveste atitudinea pe care o manifesta fata de micuti. Uneori pot sa le ofere ajutorul si sa le fie aproape, alteori insa, nu.
Copilul inca de la nastere are nevoie de protectie in fata unei lumi pe care nu o cunoaste. Adultul reprezinta sursa lui de siguranta. Mama este cea care il hraneste, il schimba, il mangaie si il protejeaza de eventuale pericole. Atasamentul inseamna a fi dispus sa cauti apropierea si contactul cu persoana in cauza, mai ales atunci cand mediul nu este sigur. Relatiile de familie lipsite de afectiune sau lipsa de comunicare a sentimentelor si emotiilor pot sa produca tulburari in dezvoltarea copilului. Cercetatorul american Ainsworth, impreuna cu colaboratorii sai, a descris trei modele de atasament:
1. atasamentul sigur: apare atunci cand copilul are incredere ca parintii vor fi disponibili, mereu acolo cand el va avea nevoie de ei. Asigurandu-l de prezenta ta mereu, copilul va avea curajul si motivatia de a infrunta lumea inconjuratoare si de a o explora. Este bine sa fii atent la semnalele pe care micutul tau ti le ofera, sa-i dai liniste si alinare, sa-l motivezi si sa-i redai increderea in el ori de cate ori are nevoie.
2. atasamentul anxios: copilul nu stie cu siguranta daca parintii vor fi disponibili de fiecare data cand va avea nevoie. Din cauza acestei incertitudini, copilul trece prin anxietatea sau teama de separare si tinde sa prefere doar mediul pe care il cunoaste deja, refuzand sa accepte schimbari. Anxietatea de separare apare in general atunci cand copilul este dus pentru prima data la gradinita; crizele de plans si tipetele se datoreaza tocmai faptului ca mediul este nou si nu este sigur ca va avea sprijinul si ajutorul parintilor. Parintii acestor copii cuatasament anxios sunt inconsecventi in ceea ce priveste atitudinea pe care o manifesta fata de micuti. Uneori pot sa le ofere ajutorul si sa le fie aproape, alteori insa, nu.
Cum poate fi ajutat un copil cu un atasament anxios?
- Evita pedepsele, tipetele si bataile adresate copilului.
- Incearca sa-i oferi stabilitate si predictibilitate.
- Anunta-l atunci cand doresti sa-l duci intr-un loc nou sau cand schimbi ceva in mediul lui: fie ca vrei sa-l duci la gradinita, ca-l lasi in grija bunicilor dupa-amiaza sau pur si simplu ca vrei sa-i varuiesti camera.
3. atasamentul evitant apare atunci cand copilul nu are incredere ca poate sa-si aiba aproape parintii. El se asteapta la respingere din partea acestora si va incerca sa se descurce singur, fara ajutorul parintilor sau a celor din jur. Se lupta pentru a deveni independent emotional, fiind vorba despre o „maturizare inainte de termen”.
Acum probabil ti-ai facut o idee despre tipul de atasament pe care-l are copilul tau fata de tine.
Cum poti sa recunosti anxietatea de separare?
Copilul poate sa fie suparat, ingrijorat, nelinistit, sa devina furios, sa planga, iar uneori pare a fi disperat si chiar apatic. Atunci cand intra pentru prima data intr-un mediu nou, la gradinita sau la scoala, pot sa apara urmatoarele reactii:
Copilul poate sa fie suparat, ingrijorat, nelinistit, sa devina furios, sa planga, iar uneori pare a fi disperat si chiar apatic. Atunci cand intra pentru prima data intr-un mediu nou, la gradinita sau la scoala, pot sa apara urmatoarele reactii:
- refuzul verbal si chiar comportamental (nu mai vrea sa mearga la gradinita sau la scoala);
- modificari ale somnului: cosmaruri si chiar insomnie;
- palpitatii, transpiratii, ameteli, dureri de cap, dificultati de respiratie sau chiar senzatia de amortire a membrelor;
- pot sa apara tulburari digestive, dureri de stomac sau febra;
- in relatiile cu ceilalti poate sa nu se ataseze de nimeni din mediul nou si sa aiba frecvent temerea ca ceva rau i se va intampla lui sau parintilor care „l-au abandonat”.
Ce poti face pentru a-l ajuta?
- Incearca sa nu te furisezi atunci cand vrei sa pleci de acasa. Iesi din camera calma sau explica-i ca trebuie sa pleci pentru cateva minute.
- Lasa-l in grija unui alt membru de familie explicandu-i copilului ca tu ai incredere in acea persoana ca va avea grija de el asa cum ai fi facut-o si tu.
- Incearca sa eviti miturile cu „bau-bau”, „vine balaurul si te ia daca nu esti cuminte”. Acestea il sperie pe copil si pot fi cauza anxietatii pe care o resimte.
- Atunci cand a venit vremea sa mearga la gradinita sau la scoala, pregateste-l din timp. Explica-i ce anume inseamna acest mediu nou. Pe cine va intalni, ce va invata, povesteste-i despre cadrul didactic pe care-l va avea. Asigura-l ca el se va intoarce mereu acasa atunci cand programul lui se va incheia.
- Investigheaza putin mediul in care l-ai introdus (este posibil ca refuzul de a merge la gradinita sa fie bazat pe motive concrete: de exemplu, un coleg care l-a suparat cu ceva).
- De asemenea nu te ingrijora fara motiv. Pentru orice copil, schimbarea mediului reprezinta un moment dificil. De aceea, este posibil ca reactiile lui sa inceteze dupa cateva saptamani in care se acomodeaza.
Copilul tau cum a reactionat in prima zi de gradinita? Ce relatie de atasament crezi ca a format copilul tau fata de tine?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Fricile copiilor in functie de varsta 1Pe masura ce cresc si descopera lumea, copiii intalnesc si situatii sau obiecte care le inspira teama. Iata care sunt in general lucrurile care ii sperie pe copii, pe masura ce cresc.
-
Cu cine sa-ti lasi copilul cand nu esti acasaAbia a inceput sa faca primii pasi, sa vorbeasca si deja este timpul sa te departi de copilul tau pentru cateva ore pe zi ca sa te intorci la serviciu. Pe langa faptul ca-ti este greu sa faci acest pas, te mai framanta si intrebarea: cu cine sa-l lasi pe cel mic – cu o bona sau cu bunica?
-
Ghid de supravietuire in primele zile de gradinitaFoarte multi copii nu sunt foarte entuziasti in ceea ce priveste inceperea gradinitei. Desigur, poate ca cel mic este dintre aceia care abia astepta acest moment. Este insa absolut firesc ca un copil sa planga in primele zile. Cei care au copii stiu exact cat de greu ii este unui parinte sa-si lase copilul plangand la gradinita. Stim cat de mult va tulbura cand va ganditi ca l-ati lasat suparat, „printre straini”.
Adauga tu primul comentariu: