Cum sa previi fuga de acasa a copilului
Fuga de acasa este ca orice alta actiune. In vederea indeplinirii acestui scop, este nevoie de trei lucruri: abilitate, dorinta si oportunitate. Putem recunoaste, copiii au atat abilitatea cat si oportunitatea de a fugi de acasa in fiecare zi, astfel incat singurul lucru de care mai este nevoie e dorinta. Aceasta dorinta poate rezulta dintr-o varietate de motive. Ar putea fi o situatie stresanta ce pune presiune pe copilul tau, teama de consecintele faptelor lor, o forma de lupta pentru putere, nu doresc sa mearga la scoala, sau poate fi vorba chiar de o problema legata de abuzul de droguri.
Adolescentii care aleg sa fuga de acasa, doresc sa evite confruntarea cu problemele si dificultatile pe care le intampina. De asemenea, tinerii vad prin aceasta fuga, un mod de a castiga putere si independenta. Ei nu inteleg ca ceea ce obtin este de fapt o falsa putere si independenta.
Desi nu putem fi niciodata siguri de ceea ce gandeste un adolescent, exista o serie de semne ce te atentioneaza ca exista anumite probleme. Un aspect important de urmarit este daca reusesti vreodata sa fii de acord cu optiunile si comportamentul copilului tau sau ti se pare ca va certati si va sacaiti aproape tot timpul? Adolescentul tau este retras, nesociabil si nu vrea sa petreaca timp cu restul familiei? Se comporta ciudat sau are parte de trairi interioare extreme ce par a nu fi sub control? Ai observat ca adolescentul tau a ajuns intr-un anturaj neadecvat, cu prieteni care consuma alcool sau droguri? Toate acestea au in spate o cauza, ce trebuie constientizata atat de adolescent cat si de tine. Daca observi aceste semne e foarte important sa comunici cu copilul tau, fara a-I acuza deoarece in acest mod il indepartezi si mai mult si ii alimentezi dorinta de a fugi de presiune. E esential sa fii empatic in relatia cu adolescentul tau, dar si ferm in acelasi timp pentru a nu transmite mesajul gresit ca te poate controla.
Cel mai important lucru atunci cand ne ocupam cu un copil care a fugit de acasa, este sa-l invatam cum sa solutioneze problemele si cum sa identifice acei factori declansatori ce il conduc spre adoptarea deciziilor riscante. De multe ori, adolescentii se simt supusi unui numar mult prea mare de cerinte (cerinte scolare, sociale, ale familiei, ale anturajului) in comparatie cu setul de abilitati pe care acestia il detin pentru a le face fata. Astfel, adolescentul ajunge sa experimenteze esecul, anxietatea, frustrarea, ingrijorarea, descurajarea, nesiguranta, etc. In aceasta etapa a vietii, adolescentul are nevoie de incurajarea ta si de indrumarea ta, de experientele tale prin care tu ai trecut ca adolescent, dar pe care acum poti sa le vezi prin ochiul adultului. Tanarul trebuie „inarmat” cu strategii ce sa-l ajute sa adopte solutii eficiente la problemele cu care se confrunta, eliminand instalarea consecintelor nefaste, cum ar fi fuga de acasa, atat asupra propriei dezvoltari cat si asupra relatiei cu parintii.
Cativa pasi prin care ii invatam pe adolescenti ca fuga de acasa nu este o strategie eficienta in rezolvarea problemelor:
1. Invata-l cum sa-si solutioneze probleme eficient. De multe ori, adolescentii manifesta o atitudine ezitanta fata de dificultatile cu care se confrunta. Ei vor sa li se promita rezultatul perfect chiar inainte de a se implica in rezolvarea unei probleme. La multi tineri, primul pas in solutionarea unei probleme presupune o contemplare a tuturor posibilitatilor ce ar duce spre esec. Anticipeaza rezultate catastrofice si incep sa se poarte ca si cum deja s-ar fi intamplat, ajungand sa simta ca nu mai pot face nimic. Fii alaturi de copilul tau si intreaba-l cum ar fi putut rezolva problema intr-un alt mod; ajuta-l in definirea clara a tuturor aspectelor problemei (cauza, bariere in solutionare, etc.); ghideaza-l in generarea solutiilor posibile si in analiza eventualelor consecinte; monitorizeaza-l in procesul implementarii celei mai bune alternative si incurajeaza-l pentru fiecare reusita. In acest fel, ii dezvolti deprinderi de viata autonoma, ii cresti autoeficacitatea si contribui la fundamentarea unei relatii de incredere intre tine si copil.
2. Creeaza o atmosfera in care predomina acceptarea neconditionata. Acceptarea neconditionata nu inseamna „co-dependenta”. Daca tu ca parinte ii demonstrezi prin fapte copilului ca il iubesti neconditionat, dar nu esti de acord cu comportamentul sau atunci cand este neadecvat, il vei ajuta sa se accepte cu toate imperfectiunile si vei stimula dorinta de maturizare.
3. Fii interesat de activitatile lui, de pasiunile lui. In acest fel ii transmiti copilului tau dragostea si timpul tau. Ii dai de inteles ca-l valorizezi si ca alaturi de familia lui primeste aprecierea de care are nevoie.
4. Accentueaza-i punctele forte. Il inveti sa-si descopere si sa-si aprecieze calitatile. Arata-i cum se poate folosi de aceste calitati in rezolvarea problemelor cu care se confrunta.
5. Evita sa-i transmiti copilului tau ca te-ai descurcat foarte bine cand erai ca el sau ca acum te descurci perfect. In acest mod, ii poti arata ca si tu te-ai confruntat si te confrunti cu dificultati, dar solutia e sa le infrunti. Astfel, isi creste sfera abilitatilor in ceea ce priveste solutionarea problemelor.
6. In cazul in care adolescentul te ameninta ca va fugi de acasa, incearca sa-i explici ca acest lucru nu-i va elimina problemele pe care le are, ca alege sa intre intr-un mediu periculos unde tu ca parinte nu-l mai poti proteja si nu mai poate beneficia de ajutorul tau. De asemenea, se expune si mai multor riscuri, inmultindu-si astfel problemele.
Adriana Ternar, psiholog
Satu Mare
“Am absolvit Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei din Cluj.
Sunt psiholog si fericita mamica a unui baietel. Lucrez cu copii si tineri si ma motiveaza dorinta de a crea tinerilor acele conditii care sa-i ajute sa-si descopere adevaratele valori si talente!“
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Hiper independenta - ce inseamna si cum apare inca din copilarieHiper independenta inseamna determinarea deseori exagerata a unei persoane de a fi independent intru totul, chiar si atunci cand ar fi cazul sa accepte ajutorul sau sprijinul celor din jur.
-
Cauzele pentru care copiii adulti nu reusesc sa devina independenti”Nu stiu care este scopul meu in viata.” sau ”Nu am realizat nimic pana acum.” sunt cuvinte frecvent spuse de copiii adulti care nu au reusit sa devina independenti si sa se descurce in lumea adultilor.
-
Nevoia de spatiu personal la adolescentiInca din preadolescenta, copiii incep sa isi apere intimitatea si spatiul personal fata de incercarile parintilor de a afla sau cerceta toate detaliile despre experientele, gandurile sau emotiile propriilor copii.
Adauga tu primul comentariu: