Ce faci cu un copil sensibil?
Copiii sunt foarte diferiti si reactioneaza in mod diferit chiar daca sunt pusi in aceeasi situatie sau daca sunt confruntati cu aceeasi problema. Aminteste-ti de acele situatii in care, in parcul de copii unii cad de pe tobogan si incep sa planga instantaneu, in timp ce altii se ridica si isi continua joaca fara a mai schita vreun semn de durere. Ce crezi ca e diferit la acesti copii? Ce anume ii diferentiaza?
Copiii sensibili sunt aceia care raspund intr-un mod cu totul neasteptat cand vine vorba de o situatie putin tensionata sau cu un nivel de stres ridicat. Poate te gandesti ca e normal ca un copil sa aiba si astfel de reactii avand in vedere ca el este intr-un proces de dezvoltare, insa poate sa se transforme intr-o adevarata problema atunci cand:
-
Comunicarea intre parinte-copil este deficitara. Parintii fie nu cunosc nevoile copilului, nu stiu cum sa relationeze cu el, cum sa se apropie si ajung sa-l evite.
-
Copilul ajunge sa fie pedepsit de parinti din cauza unui comportament considerat de acestia ca fiind “copilaresc”.
Iata cateva caracteristici ale acestui copil:
-
Daca ridici putin tonul la el incepe sa planga instantaneu. E suficienta o singura vorba de critica adusa la adresa lui ca sa le provoace o cascada de lacrimi.
-
Copilul este adesea sensibil la ceea ce spun cei din jur si modul in care el crede ca este perceput.
-
Are o stima de sine scazuta.
-
Are impresia deseori ca se confrunta cu cele mai grave probleme de pe pamant, ca lui i se intampla numai lucruri “rele”.
-
Se simte coplesit de griji, preocupari in domeniile relevante pentru el: sa fie cel mai bun in mediul scolar pentru a nu-si dezamagi parintii, sa fie perceput intr-o lumina favorabila de prieteni, sa faca totul “ca la carte”.
-
In orice sarcina pe care o are de facut evalueaza intr-un mod anticipatoriu modul in care cei din jur vor analiza munca depusa de el si asta intr-un mod negativ: “Degeaba ma chinui sa fac asta bine, oricum ei vor dori sa schimbe ceea ce eu am propus sau vor veni cu idei mai bune decat ale mele”.
-
Prefera sa fie singur.
-
Pare sa isi doreasca sa se imprieteneasca cu alti copii si sa fie cei mai buni prieteni.
Cauzele unui astfel de comportament pot sa fie diverse:
-modelele observate in familie (atunci cand unul dintre parinti raspunde prin planset la situatii stresante),
-caracteristici individuale. Copiii cu un temperament melancolic pot sa aiba mai des momente de plans.
-caracteristici de mediu. Crize de plans datorita tratamentului primit din partea grupului de prieteni, problemelor din mediul scolar- inadaptarea, cerinte prea mari din partea cadrelor didactice etc.
Atitudinea parintilor este foarte importanta. Reactiile copiilor ar fi bine sa fie luate in considerare, sa se evite glumele pe aceasta tema, tendinta de a-l face de rusine de fata cu altii pentru “a-l cali” sau complacerea in ideea ca “asa e copilul”.
Iti propunem cateva sugestii prin care ai putea sa-ti ajuti copilul si sa-l determine sa adopte alte comportamente mult mai adaptative pentru a face fata distresului, problemelor pe care le are:
1. Ai rabdare cu copilul tau. Increderea se castiga in timp.
2. Incearca sa-ti inlaturi perceptiile eronate despre plans. Nu este un act de imaturitate, unii chiar se descarca si se detensioneaza in acest mod.
3. Abordeaza acest “comportament”-plansul excesiv cu copilul tau intr-o maniera pozitiva. Evita sa il prezinti ca si o “problema”. Asa vei putea sa descoperi simptomele lui (acele manifestari care apar in sfera lui de perceptie-de ce reactioneaza asa, ce anume il face sa planga, la ce se gandeste, ce-i trece prin minte si instantaneu incepe sa planga).
4. Reaminteste-i copilului ca esti de partea lui. Nu uita el crede ca toti cei din jur ii sunt impotriva si simte nevoia unui sprijin real.
5. Implica-te in activitatile pe care el isi doreste sa le faca. Asa va dobandi mai multa incredere in sine daca se simte sprijinit si isi va putea utiliza sensibilitatea intr-un mod creativ.
6. Cere ajutorul unui specialist daca simptomele persista si comunica cu cadrul didactic cu care interactioneaza mai mult copilul. Ti-ar putea oferi o serie de noi informatii despre cum reactioneaza in mediul scolar, alaturi de ceilalti copii, dar ti-ar putea oferi si modalitati sau tehnici de management al comportamentului copilului.
7. Reaminteste-ti in fiecare situatie ca a fi sensibil nu inseamna a nu fi capabil si s-ar putea sa fie o trasatura de personalitate care nu se va schimba niciodata. Cel mult se vor reduce simptomele, insa ele vor exista mereu.
Recomandarile tale:
Te-ai confruntat cu astfel de dificultati in educatia si cresterea copilului tau? Daca da, ce ai recomanda si altor parinti? Completeaza articolul nostru cu recomandarile tale.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Cand parintii ofera copiilor prea multa puterePrea multa libertate si prea multa putere data copiilor este reteta perfecta pentru a avea un copil care crede ca totul i se cuvine.
-
De ce neglijarea emotionala in copilarie poate duce la depresie la maturitateNeglijarea emotionala in copilarie poate avea consecinte puternice asupra dezvoltarii emotionale a unei persoane si poate duce chiar la depresie in perioada de adult.
-
Experientele pozitive din copilarie. De ce sunt importanteExperientele pe care o persoana le are in copilarie pot fi pozitive sau negative, iar nivelul de stress pe care il traim in aceste momente, difera de la persoana la persoana. Desi pana in prezent specialistii s-au concentrat mai mult asupra experientelor negative, cele pozitive pot avea un impact la fel de puternic.
Comentează:
-
Amy
07.03.2012 - 09:27
Am un copil sensibil, m-am confruntat si ma confrunt cu multe probleme deoarece nici educatorul nu intelege acest lucru si manipuleaza copilul in favoarea altora. Sunt indignata deoarece in ziua de astazi la loc de cinste sta puterea oferita de bani, nesimtirea si rautatea. Valori precum bunul simt, bunatatea , empatia sunt date la o parte si calcate in picioare.
Vezi toate comentariile