Care sunt costurile “ascunse” ale educatiei?
Iata care sunt principalele concluzii ale cercetarii realizate de Salvati Copiii. INTUITEXT, prin site-urile SuntParinte.ro si Didactic.ro, a participat la realizarea acestei cercetari.
Costurile educatiei „gratuite”
Finantarea publica redusa a sectorului educational se rasfrange asupra calitatii invatamantului si afecteaza copiii si familiile lor, acestea din urma fiind nevoite sa acopere restul de fonduri necesare desfasurarii actului educational. Observam in urma prezentei cercetari, ca parintii considera ca pentru educatia unui copil aloca anual, in medie, o suma de aproximativ 1.490 lei (Ron) – aceasta suma este mai mare in cazul parintilor din mediul urban (1.572 lei) decat al celor din mediul rural (1.372 lei).
Avand in vedere ca multe familii au mai mult de un copil, reiese ca efortul financiar suportat de parinti pentru educatia tuturor copiilor lor de varsta scolara ajunge in medie la 1.954 lei anual.
In ceea ce priveste categoriile de cheltuieli, rezultatele cercetarii ne arata ca cele mai ridicate sume anuale platite de parinti sunt pentru meditatii (1.348 lei), transport (721 lei) si alimente (634 lei), aceste costuri asociate devansand cu mult costurile directe. In ceea ce priveste costurile asociate in mod direct cu actul educational, rechizitele si manualele scolare, culegerile, caietele speciale si soft-urile educationale cumuleaza 467 lei. Uniforma sau echipamentul de sport mai adauga 255 lei la cheltuielile efectuate de parinti.
In plus, parintii trebuie sa mai plateasca peste 440 lei pentru: fondul clasei si al scolii, serbari si evenimente, paza scolii si efectuarea de reparatii sau inlocuirea mobilierului (in situatia cand pentru acestea se colecteaza sume separat de fondurile clasei/scolii), cadouri si flori (pentru profesori si colegi sau pentru ocazii speciale precum 1 si 8 martie), concursuri scolare, activitati extra-curriculare derulate in cadrul scolii, utilizarea internetului sau achizitionarea de reviste. Unii parinti mentioneaza si costurile generate de cazare sau de plata internatului.
Observam ca in situatia familiilor cu venituri reduse, parintii considera si sumele alocate pentru imbracaminte ca fiind cheltuieli asociate educatiei.
Analiza datelor ne indica disparitati intre mediul rural si urban: costul meditatiilor este de aproape 3 ori mai mare in cazul copiilor din mediul urban care apeleaza la acest serviciu, in timp ce costul transportului pentru copiii din rural il depaseste cu mai mult de o data si jumatate pe al celor din urban.
Rechizitele, uniforma si echipamentul pentru sport, paza scolii, fondul clasei si evenimentele sau serbarile sunt resimtite ca fiind mai scumpe de parintii din mediul urban.
Nu toti parintii apeleaza la meditatii pentru copii lor. Serviciul nu este accesat pentru multi copii din ciclul primar, insa frecventa acestor cheltuieli incepe sa creasca cu gimnaziul si este destul de mare la liceu (unde suma cheltuita de parinti este in medie de 2.000 lei anual).
Putem preciza asadar ca acest cuantum ridicat al meditatiilor este in primul rand o reflectare a calitatii scazute a educatiei oferite in mediul scolar, care este indirect cauzata de investitiile reduse din acest domeniu.
Fondul clasei si fondul scolii
Fondul scolii constituie o contributie obligatorie pentru aproape 28% dintre parintii care au raspuns la chestionar. Procentul este mult mai mare in cazul fondului clasei, obligatoriu pentru 43% din parinti.
Din totalul parintilor, doar 14% afirma ca primesc chitanta cand achita fondul scolii si doar 11,5% atunci cand platesc fondul clasei.
Opinia cadrelor didactice este diferita, acestea afirmand intr-o mai mica masura decat parintii ca fondul scolii este obligatoriu in scoala in care predau (13,4%). Diferenta este mult mare in cazul fondului clasei, doar 9,5% dintre profesori declarand ca aceasta contributie este obligatorie in scoala la care predau. Pe de alta parte, numarul profesorilor care mentioneaza ca la achitarea acestor fonduri se primeste chitanta este mai mare decat al parintilor (34% in cazul achitarii fondului scolii si 13% in cel al clasei).
Destinatia fondului scolii o reprezinta: reparatiile si renovarea scolii, dotarea laboratoarelor si a salilor de curs, achizitionarea de produse de papetarie si birotica sau oferirea unor burse de merit.
Fondul clasei are ca destinatie: achizitionarea de produse de papetarie si birotica, materiale didactice, reviste, culegeri, precum si renovarea clasei.
Totusi, aproximativ 20% dintre parinti afirma ca nu cunosc destinatia sumelor utilizate din fondul scolii, in timp ce 10% dintre parinti afirma ca nu o cunosc pe cea a fondului clasei.
Interesant este ca, desi cei mai multi dintre parinti sunt de parere ca nu exista sanctiuni in cazul neplatii fondurilor, ei aleg sa le plateasca. Spre exemplu, desi 62% dintre parinti au precizat ca „nu se intampla nimic” daca nu platesc fondul clasei, totusi, cel putin 71,5% il achita. Prin urmare, pentru parinti nu sanctiunea, ci dorinta ca elevii sa beneficieze de conditiile si materialele necesare invatarii, constituie principala constrangere care determina achitarea celor doua fonduri.
Participarea copiilor, parintilor si cadrelor didactice la administrarea fondurilor
Cei mai multi parinti, 51,65%, precum si aproape 40% dintre cadre didactice sunt de parere ca principalul factor decizional cu privire la destinatia banilor din fondul scolii este scoala (prin directiune, diriginte si profesori), urmata de parinti. Un numar infim de parinti, 1,3%, dar si de cadre didactice, 0,5%, considera ca elevilor le revine aceasta decizie. De fapt, implicarea copiilor are loc aproape exclusiv in colectarea banilor.
Desi declara ca decizia nu le apartine, o parte din parinti au posibilitatea de a-si exprima opinia cu privire la destinatia fondului scolii. Astfel, 38% dintre parinti si 66% dintre cadrele didactice afirma ca parintii elevilor din scoala sunt consultati intotdeauna sau in majoritatea cazurilor in vederea stabilirii destinatiei fondurilor scolii. Totusi, mai mult de jumatate dintre parinti declara ca sunt consultati rar, foarte rar sau niciodata. In ceea ce priveste consultarea cadrelor didactice, aproape 51% dintre acestea au spus ca opinia le este solicitata mereu sau in majoritatea cazurilor, in timp ce 49% au precizat ca acest lucru se intampla rar, foarte rar sau deloc. Perceptia parintilor si a cadrelor didactice reflecta aceeasi tendinta de neimplicare a copiilor in consultarile cu privire la destinatia fondului scolii, 67% dintre parinti si 73,4% dintre cadrele didactice afirmand ca elevii participa rar, foarte rar sau niciodata.
Responsabilitatea colectarii banilor pentru fondul scolii revine in principal parintilor (mentionati de 46,3% de parinti si de 60% dintre profesori), urmati de reprezentantii scolii (indicati de 25,7% dintre parinti si de aproximativ 10% dintre cadrele didactice) si elevi (mentionati de 17% dintre parinti si de doar 6% dintre profesori). In perceptia parintilor, cheltuielile propriu-zise sunt efectuate in principal de scoala (42,5%) si de parinti (31%); iar in perceptia cadrelor didactice, de catre parinti in primul rand (amintiti de 42,7% dintre cadrele didactice) si apoi de catre scoala (24%). Ingrijorator este ca un sfert dintre parinti nu stiu cine raporteaza modul de utilizare al fondului scolii. Procentul se mentine ridicat si in cazul parintilor care nu stiu cine anume stabileste destinatia banilor (19%) si nici cine efectueaza cheltuielile (23,7%).
Spre deosebire de fondul scolii unde putea fi observata o implicare crescuta a directiunii, in administrarea fondului clasei sunt implicati, de regula, parintii, dirigintele si copiii.
Desi multi dintre parinti (40,6%) ne precizeaza ca ei sunt cei care decid destinatia banilor, vedem tot din raspunsurile lor ca acest rol revine in special scolii – prin diriginte (aproape 33%) si alte cadre didactice (11,7%). Cei mai multi dintre parinti afirma ca lor le revine responsabilitatea de a colecta banii (peste 52%), de a efectua cheltuielile (aproape 49%) si de a raporta modul de utilizare a fondului clasei (42%). Raspunsurile cadrelor didactice ne indica tot parintii ca principali responsabili de administrarea fondului clasei, insa inclusiv referitor la stabilirea destinatiei banilor.
Rolul copiilor in ceea ce priveste fondul clasei creste, comparativ cu situatia precedenta. Astfel, aproape 9% dintre parinti si 11% dintre cadre didactice afirma ca decizia privind destinatia fondului clasei apartine copiilor. Totusi, procentul este unul redus, iar implicarea copiilor este mai accentuata in special in privinta colectarii banilor (mentionata de 28,4% dintre parinti si de 18% dintre cadre didactice) si efectuarii cheltuielilor (in opinia a 19,5% din parinti si a 13% din cadre didactice). Chiar daca nici in acest caz nu le revine decizia, cei mai multi parinti (peste 68%) si cadre didactice (peste 86%), precizeaza ca totusi parintii elevilor sunt consultati intotdeauna sau in majoritatea cazurilor atunci cand se stabileste modul de utilizare a fondului clasei.
Totodata, 70% dintre profesori mentioneaza ca sunt si ei consultati. Un procent mai mare de cadre didactice, aproape 67%, precizeaza ca elevii sunt consultati intotdeauna sau in majoritatea cazurilor cu privire la folosirea fondului clasei, spre deosebire de procentul parintilor care insumeaza aproximativ 45%. In perceptia a peste 44% dintre parinti, opinia copiilor este solicitata rar, foarte rar sau niciodata.
Spre deosebire de fondul scolii, procentul parintilor care afirma ca le este raportat modul de utilizare a fondului clasei este mult mai mare – astfel, 71,5% afirma ca aceasta raportare are lor intotdeauna sau in majoritatea cazurilor.
Concluzionam ca implicarea parintilor si copiilor in aspectele ce tin de fondul clasei este mult mai accentuata comparativ cu implicarea in administrarea fondului scolii.
Mai mult, parintii sunt mai informati cu privire la persoanele responsabile de administrarea acestei contributii, cu toate ca sumele suportate de parinti pentru cele doua fonduri sunt aproape egale.
Update: Metodologia cercetarii
Raportul “Invatamantul gratuit costa! Cercetare cu privire la „costurile ascunse” din educatie” a fost realizat de Organizatia Salvati Copiii Romania, in urma unei metodologii complexe, care a inclus analiza de documente (studii si analize nationale si internationale, documente de politici publice, documente legislative, rapoarte de activitate ale institutiilor publice, articole de presa si alte informatii si date statistice disponibile) si cercetarea de tip cantitativ, derulata in perioada martie-iunie 2009, avand urmatoarele caracteristici:
- Metoda de cercetare a reprezentat-o ancheta pe baza de chestionar.
- Grupurile tinta avute in vedere au fost parintii care au cel putin un copil de varsta scolara si cadrele didactice.
- In cazul parintilor, a fost folosit un esantionul de tip neprobabilist, pe cote, dupa mediul de rezidenta al persoanelor (urban/rural), nivelul veniturilor familiei si ciclul de studiu al copiilor.
- Pentru cadrele didactice, esantionul utilizat a fost tot de tip neprobabilist, pe cote, dupa mediul de rezidenta si ciclul de studiu la care predau.
- Volumul esantionului pentru parinti este de 600 persoane, iar pentru cadre didactice de 300 de persoane.
- Analiza datelor a implicat procedee specifice statisticii descriptive si inferentiale, utilizandu-se programele SPSS si Microsoft Excel.
Ce parere ai despre rezultatele acestui studiu? Ce masuri consideri ca ar fi necesare pentru reducerea costurilor pe care le suporta parintii?
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Educatia costa. Acum ai solutii gratuite pentru copilul tau din clasele I-IVScoala online, teme, serviciu, treburi de ale casei. In concluzie: foarte multe griji care se rasfrang asupra ta ca parinte. Printre cele mai mari este ca educatia copilului tau, datorita contextului actual, va avea de suferit.
-
De ce sa fii voluntar in educatieCe pierdem ca societate daca nu ne implicam in educatia copiilor care au nevoie de ajutor si cum poate contribui fiecare dintre noi pentru a imbunatati educatia in Romania.
-
Experienta de profesor voluntar. Educatia: un lux in tara noastra 6Nu sunt in urma pentru ca nu vor sa invete sau pentru ca sunt lenesi, rasfatati, nu sunt acolo din cauza parintilor care nu s-ar ocupa de ei. Nu. Sau, cel putin, nu toti.
Comentează:19 comentarii
-
cerasela71
17.10.2012 - 18:57
Stiti ca exista o scoala, cel putin una pe care o stiu eu sigur, in care NU se dau bani DELOC. Da, si scoala arata extraordinar de bine, cu geamuri noi, gresie toata scoala, grupuri sanitare corespunzator dotate, mobilier aproximativ nou (4-5 ani max), laboratoare si cabinete dotate si ele corespunzator, etc ... pot sa mai continui. Da si este la noi in tara si CULMEA nu se cer bani de la parinti (si tot au gura mare), si ce este cel mai interesant - este o scoala (cu 3-4 locatii ) dintr-un sat.
-
emma
29.09.2011 - 16:13
Opriti coruptia in scoli! – scrisoare deschisa adresata parintilor de catre alti parinti
-
dalia
14.06.2011 - 17:24
ptr :(AIONESA IONELA) ,unde sunteti profesoara in ce oras ,ca mi-as da cu mult drag fata (a treia din 4 copii )la dv la scoala , ca mai rar gasesc asa cadre didactice dedicate ,doi din copii sunt la liceu nu mi-am permis sa le dau ore , nici nu au avut nevoie iar la concursuri nu i-au bagat cu toate ca faceau fata acum la liceu baiatul a luat la 2 concursuri de informatica locul 1 si locul 2 pe judet .Scuze
-
Gabriela Vochescu
12.06.2011 - 14:18
Wow!Deja 3 sedinte cu parintii????La scoala unde va merge baietelul meu din septembrie 2011 inca nu s-au format clasele(au fost mai mult de 25 de optiuni la acelasi invatator)...ce sa mai vorbim de sedinte!Nici macar nu cunosc clasa in care va invata copilul si nici baza materiala!
-
Alesandra Pavel
03.06.2011 - 07:03
Multe din cele spuse aici sunt adevarate. Eu am o fetita care intra in clasa I acum in septembrie 2011 si am avut deja 3 (trei) sedinte cu parintii in care pe langa discutiile legate de viitorii scolari ni s-a atras atentia asupra bancilor, scaunelor si a faptului ca la geamurile clasei respective, unde vor invata ulterior copiii nostri, nu sunt perdele. In conluzie doamna nu a cerut bani... dar nici nu a inceput scoala si din buzunarele parintilor ies banii, pana acum 360 lei, fara rechizite, uniforma, fondul clasei, fondul scolii si ce alteceva va mai urma...
-
AIONESA IONELA
19.09.2010 - 18:40
PAREREA MEA E CA SUNT PROFESOR SI DIRIGINTE. SI NU AM LUAT UN BAN PENTRU FONDUL CLASEI INTRUCAT LA CONSILIUL PROFESORAL S-A SPUS CA NU E OBLIGATORIE ORICE SUMA. N-AM PRIMIT ALTCEVA IN AFARA DE FLORI. NU FAC MEDITATII PLATITE SI OFER CONSULTATII SAPTAMANAL COPIILOR CU PROBLEME LA INVATATURA SAU CELOR CARE VOR SA PARTICIPE LA CONCURSURI. NU AVEM UNIFORME. DECI, DE CE GENERALIZATI?
Vezi toate comentariileDar, exista un dar mare, au o directoare f. preocupata sa faca tot felul de proiecte, sa adune fonduri, sa schimbe si sa imbunatatesca aspectul si activitatea in scoala.
Voi aveti o asa directoare? EU NU! PACAT!
Inca din primul an de scoala al copiilor nostri ne sunt cerute sume de bani al carui scop nici nu ne mai oprim sa il punem sub semnul intrebarii: fondul clasei, fondul scolii, care sunt dublate de bani pentru mobilier scolar, reparatii si cadouri, de bani pentru caiete speciale, culegeri si reviste vandute cu forta. Acesti bani nu sunt legali, ei circula in directii obscure, fara sa se regaseasca in calitatea educatiei oferita copiilor. Copii nostri si binele lor nu sunt decat o vorba goala folosita pentru a inabusi orice obiectie de acest sistem care cumuleaza fonduri uriase.
Institutiile de invatamant primesc bani de la stat in raport cu numarul de copii inregistrati, pentru ei copii nu au valoare in aceasta chestiune decat ca un punct in plus pe tabela de marcaj a fondurilor: inca un procent de la stat si inca o familie pusa la cotizat. Nu ni se spune cum se cheltuie fondurile alocate in numele si beneficiul copiilor din banii publici, in schimb mereu se plang ca acesti bani sunt ca si cheltuiti, ca si inexistenti sau deja alocati unor proiecte nedezvaluite. In realitate oamenii platesc de mai multe ori aceeasi banca, geam, perdea sau aparatura folosita in clasa.
Banii adunati neoficial de la parinti nu se inregistreaza, impoziteaza si nu circula cu acte, nu se fac achizitii publice in baza lor si nu se folosesc in mod transparent. Acesti bani odata dati permit hotia, fata de care cu totii inchidem ochii pentru ca ne este frica. Exista fonduri europene disponibile daca s-ar cere prin intermediul unor proiecte, de ce nu se obtin in acest mod bani pentru scoli? Pentru ca nu se pot fura la fel de usor, acolo se cer acte si verificari! De ce nu se face apel la parinti sa faca donatii, inregistrate ca atare si recunoscute pe un perete al scolii, de ce nu se organizeaza evenimente de strangere de fonduri? Pentru ca pe aceste cai ar fi mai greu sa se ia cu forta banii, ca acum, si sa se faca disparuta cel putin o parte din ei, daca nu toti, ca in sistemul curent.
De ce nu observati cum sunt manipulate adunarile parintilor de catre unii mai zelosi, dornici sa devina agreeati de scoala, sau poate chiar instruiti ce si cum sa spuna, in directia platirii acestor sume, fara intrebari si fara obiectii? In acest mod viclean, scoala este absolvita de responsabilitate si poate declara ipocrit, in caz ca este intrebata, ca parintii s-au oferit voluntar sa plateasca cutare sau cutare lucrare, pentru binele copiilor. Iar cei care vor si isi permit pentru ca au un nivel mai bun de trai sa nu considere ca toti ceilalti trebuie sa le urmeze exemplul, chiar daca castiga mult mai putin decat ei. In societate regula se face conform mediei, nu conform varfurilor.
Binele copiilor nu este acesta, dovada si rezulatele dezastruoase de la bacalaureat. Invatamantul romanesc a intretinut atat timp cat a putut iluzia unui invatamant de rezultat, ca sa o poata folosi drept motor al impingerii inainte a sistemului de taxe la negru. Cu banii pe care ii dati de-a lungul anilor puteti sa platiti cursuri individualizate, ore de muzica sau sport copiilor vostri, ii puteti gestiona intr-un fond de studii. Orice hotarati voi, ca parinti, nu ceea ce va amageste acest sistem corupt ca face cu ei, pentru copii, dar in realitate nu se mai oboseste sa faca, pentru ca oricum nu ii va trage nimeni la raspundere!
Multi parinti incep noul an scolar an de an cu o umbra pe fata, si povestesc prietenilor ca au facut clasa si sala de clasa, anul si reparatia, iar fiecare sarbatoare e un motiv de grija de unde vor scoate in primul rand banii de cadouri catre profesori, si mai apoi catre copilul lor. De ce nu va treziti, oameni buni? De ce trebuie sa va auzim plangandu-va in particular, dar va este frica sa luati o pozitie cu spinarea dreapta si sa va opuneti acestei metode necinstite, care de fapt va scade simtitor calitatea vietii si nu va ofera in schimb nimic?
Frica, da, exista aceasta frica de a nu ii provoca copilului probleme, ei ne santajeaza cu chiar bunastarea emotionala si intelectuala a propriilor nostri copii, ne sperie prin aceasta metoda cruda si lipsita de demnitate in a fi complicii lor, care, la randul nostru, prin aprobarea tacita si continua pe care le-o dam, sa servim drept argument care sa zdrobesca orice revolta a celor care inca nu s-au invatat sa dea si sa taca. Noi ii acoperim, cu aceasta frica pe care au instaurat-o, folosindu-se de lipsa de pozitie a autoritatilor si de faptul ca ii au pe copii nostri in mana si pot face ce vor ei in interiorul scolii: va fi cuvantul lor contra cuvantului copiilor!
De ce credeti ca nu accepta camere de filmat in scoli, pe care ar fi putut sa le instaleze pana acum de 100 de ori, cu banii pe care ii forteaza de la noi? Cat de atenti ati fost la copii vostri de varsta mica cand va povestesc ce se intampla in clasa, cum invata sa se poarte unii cu altii dupa legea junglei, cum adesea vad cate o palma sau o carte in cap sau aud cuvinte de genul „tampitule” sau „proasto”. Asta sa va intereseze, nu cat de lacuite sunt bancile, oameni buni! Ne-am obisnuit cu o vorba dureros de proasta „lasa-i ca se descurca, sunt copii”. Nu se descurca, vad lucruri care nu ar trebui sa fie prezentate drept exemple de urmat, cresc invatand ca nu au nevoie de inteligenta emotionala, ca nu e nimica rau in a lovi pe cei mai mici, in a jigni sau a provoca durere altora, in a fi insensibili si rautaciosi. Ce fel de societate de maine lasam sa se formeze? Cum putem sta linistiti, spalati pe creier ca atata timp cat platim aceste taxe de protectie, va fi in regula, altcineva ne educa copii, si acest altcineva „stie ce face”?
Observati cum astfel de discutii sunt dificile, daca nu imposibile, cu multi din cei care lucreaza in invatamant sau au rude in sistem. Asta pentru ca am permis sa se creeze o casta, care la adapostul scuzei ca viata e grea si salariile mici, iau acesti bani pe nedrept inca si mai usor. Cum au dreptul sa justifice in acest mod aceasta ilegalitate? Oare un pompier sau un paramedic sta cu mainile in san la locul urgentei pana nu i se da o suma in plus de catre cel in nevoie, pe motiv ca nu ii convine nivelul la care este platit? Acesti oameni profita organizat de faptul ca ne au copii la mana, ca pot ameninta cu distrugerea increderii lor in sine, cu sicane si hartuiri si cu ruinarea situatiei scolare. Au aceste arme cu care inabuse orice protest, dar noi, parintii, suntem mai multi decat ei. De ce uitam incorectitudinile pe care le-am vazut cand eram noi copii si deodata, ca parinti, vrem sa le facem pe plac, oricat de strigator la cer de incorect se poarta? De ce au unii senzatia ca sunt deodata parinti cu coronita daca ii fugaresc pe ceilalti cu o hartie sub brat, fortandu-i sa dea bani, si astfel primind o cordialitate patata din partea profesorilor copiilor lor?
Saturati-va odata de argumente precum „ce greu este sa corecteze atatea lucrari” sau „cum pot face fata galagiei copiilor”. Galagia este rezultatul plictiselii justificate si a unor reactii comportamentale a copiilor neglijati, cu foarte putine exceptii. Iar corectatul lucrarilor si alte asemenea reprezinta munca lor, pentru care sunt platiti, la fel de bine sau prost ca multi altii in tara asta. Acestea sunt texte destepte servite pe tava unor adulti prea confuzi pentru a spune nu, pentru a gandi cu mintea lor, pentru a se trezi. In plus, cei care nu au harul de a invata pe altii sunt tocmai cei carora munca cu copii li se pare un calvar, pe care in mod sigur nu sunt bani destui pe care sa li-i poata da parintii sa le indulceasca „suferinta”.
Cred ca nu va imaginati cat de multi suntem care s-au saturat de aceste lucruri. Probabil mai putini au incercat sa si faca ceva, si inca si mai putini au reusit. Desigur, caci fara solidaritate, cine sa ne sprijine. Legea are mari lacune, unde sa ii reclamam? Pana sa se rezolve cazul, ei se razbuna pe copii. Dar daca am lua pozitie tot mai multi, nu ar mai putea sa isi desfasoare linistiti acest mecanism de colecta necinstita. In plus, vin si oameni mai tineri in invatamant, si poate unii sunt si cinstiti. In lipsa noastra de atitudine, ei sunt invatati cu frumosul sau cu raul ca nu trebuie sa deranjeze ce s-a organizat inainte sa vina ei in ceea ce priveste cum sa faci minimum de efort si sa ajungi la maximum de sume cu circulatie neinregistrata. Cei care au gena onestitatii uneori chiar nu rezista ca si tineri profesori si sunt nevoiti sa plece. De ce le faceti asta copiilor vostri, pana la urma?
Coruptia este o stare de spirit. Simte slabiciunea celui in fata caruia se impune, simte oboseala, stressul, groaza de a spune nu, de a fi urmarit, pisat, sicanat. Dar daca ne-am incapatana sa spunem nu, odata trecut acest prag nu ar mai fi asa de greu. Copii nostri cresc vazand si simtind ca noi dam bani si nu intrebam pentru ce, nu stim pentru ce, si ca ne este frica sa nu platim. Vad ca cei care dau mai mult sau sunt mai bogati sunt mangaiati pe cap cu drag, iar cei care nu dau sunt tinte miscatoare pentru a fi batuti, impinsi, dati la o parte din grupuri si vorbiti de rau. Copii mimeaza lumea adultilor si in acest mediu cresc cruzi, iar vina pe care o simt in noi se va transforma in indiferenta si agresivitatea din tinerii care ei vor fi maine. Nu mai dati acest exemplu oribil copiilor nostri, nu mai serviti drept masa de manevra cu care sunt zdrobiti cei care nu sunt de acord cu ceea ce se intampla. Nu va complaceti in a va aduce aminte ca si-asa dati la medic, la service, la ghisee ca sa mearga treaba mai repede si mai bine; aici, la scoala, cand tolerati acest sistem, distrugeti viitorul. Asa faceti rau copiilor, nu invers, cum vor ei sa ne faca sa credem!