Ii lasi telecomanda? Cat si ce urmareste copilul la televizor
La voi in casa este o lupta interminabila pe telecomanda? Sau pe care canal sa ramana televizorul? Sau, dimpotriva, copiii vostri nu sunt pasionati de aceasta „cutie” magica, plina de imagini colorate in miscare? Mi-aduc aminte de primele interactiuni ale micutilor mei cu televizorul...
De ce am renuntat la televiziunea prin cablu
Cand s-au nascut copiii, aveam TV cu tot cu cablu. Statea pornit mult pe muzica clasica, dar si mai mult pe canalele cu animale. Cand fetita mea avea vreo 3 ani, a inceput sa imite replici preluate din desenele animate care nu-mi placeau, asa ca dupa vacanta de vara s-a trezit ca televizorul nostru ... „s-a stricat” si n-a mai prins deloc desene. Apoi ne-am mutat si am renuntat de tot la cablu. Sunt vreo 4 ani de atunci.
Desenele de pe DVD
Nu am renuntat insa si la desene. Dar au inceput sa fie controlate, pentru ca erau pe DVD-uri cumparate de noi. Si aproape toate au fost ok. Doar cu „Amintirile din Copilarie” am avut un mic incident fiindca fetita mea a fost socata cum Smarandita era batuta la scoala ... si asta chiar inainte de a incepe ea scoala. Adica in perioada in care faceam tot posibilul sa i se para foarte interesant si frumos la scoala. Ca urmare, dupa ce am cunoscut-o pe viitoarea doamna invatatoare si am vizitat clasa, dintre tot ce era acolo (floricele, fluturasi, martisoare, carti, caiete, planse, laptop etc.) fetita mea a avut o singura intrebare: „Mami, ce era batul acela subtire, lung si negru?” Nu, nu era pentru batutul elevilor, cum a vazut pe DVD. Era indicatorul. Intre timp DVD-ul respectiv a fost pus in cel mai indepartat loc din dulap.
Fireste, nu au scapat de tot de desene pentru ca la bunici ... sunt la liber. Aproape. Fiindca stam putin. Si atentia le este oricum distrasa de curtea lor mare in care se regasesc animale, legume si fructe.
Dar efecte adverse au fost. Sau neasteptate, cel putin. De exemplu, atunci cand, la 4 ani, dupa ce fetita mea a fost operata de hernie inghinala, ea nu vroia sa plece acasa! De ce? Pentru ca in salonul de copii de la spitalul Marie Curie exista ... televizor! Care mergea continuu, doar pe desene! Ups!
Internetul
Fireste, DVD-urile nu au fost singura sursa de desene sau filme pentru ca exista si internetul pe laptop. Acolo am cautat si gasit mereu cantecele pe care le invatasera la gradinita, lectii de engleza similare cu cele de la scoala, filme despre oameni celebri (cum ar fi Cleopatra) sau despre subiecte predate la gradinita (castele, piramide, etc.).
Inapoi la televiziunea prin cablu
Acum ... ne mutam iar. Si ne bate gandul sa ne punem si cablu. Insa va trebui sa ii invatam pe copii (mai mari acum, intr-adevar, adica 8 si 6 ani) cum sa il foloseasca. Pana acum au fost feriti de stiri violente, de limbaj obscen, de imagini sexy – de tot ce am considerat ca nu i-ar ajuta cu nimic. Insa e momentul sa invete sa faca singuri diferenta intre emisiunile la care merita sa te uiti si cele la care nu. Pentru ca exista si emisiuni valoroase. Vrem sa ne uitam la meciuri de tenis, la patinaj artistic, la unele filme, la emisiunile de istorie, la cele cu animale si cele despre evenimente reale. Ne vom uita probabil chiar si la stiri, in engleza si germana – scopul fiind de a exersa auzul si intelegerea unei limbi straine in curs de invatare.
Cum selectam ce vrem sa vedem si ce nu
Tin minte cum procedam inainte. Cumparam un program TV pe o saptamana, il citeam si subliniam filmele sau emisiunile care erau interesante si la care merita sa ma uit. Functiona de fiecare data.
Doar in timpul reclamelor mai butonam telecomanda pe alte canale. Si mai tin minte ca atunci cand fetita mea era mica, ma uitam cu ea la tv, chiar si la stiri si mai ales la emisiunile despre evenimente reale (chit ca erau catastrofe aviatice sau nasteri in direct) insa ii explicam de fiecare data despre ce era vorba. Probabil si in viitorul apropiat imi voi face timp sa stau langa copii cand butoneaza telecomanda sa le explic nu doar despre ce e vorba, ci si de ce merita si de ce nu merita sa ne uitam la emisiunea respectiva. Principiul ar fi simplu: „Avem ceva bun de invatat de aici, ceva care ne dezvolta pe noi ca oameni sau nu?” Daca nu, nu ne uitam decat putin – sa stim ce nu vrem sa invatam, daca da – atunci ne putem programa cand sa o facem. Si cat, evident. Pentru ca televizorul, ca si pana acum, nu va ocupa mai mult de o ora pe zi in timpul saptamanii. Nu vor avea televizor in camerele lor, dar vor avea totusi televizor ul „lor” pe holul dintre ele. Pe acela vom seta canalele pe care nu dorim sa le urmareasca , iar musafirii nostri se vor putea bucura de stiri sau alte emisiuni in living.
In ce relatie sunt copiii vostri cu televizorul din casa? Dar voi?
Psih. Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, acum eleva in clasa I si de 5 ani jumate pentru baietelul meu, viitor elev in clasa zero.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Motive pentru care familia ta trebuie sa vada “Inside Out” sau “Intors pe dos”
„Inside Out” sau „Intors pe dos” este filmul care il va imprieteni pe copil cu propriile emotii. Si poate ii va ajuta si pe parinti sa le priveasca cu mai multa intelegere si intelepciune.
-
Legatura dintre timpul petrecut la monitor si problemele de atentie
Pentru opiii cu varsta intre 1-3 ani, fiecare ora petrecuta televizor creste cu 10% riscul de a avea probleme de atentie dupa varsta de 7 ani.
-
Cat il lasi la televizor
Televizorul ii fascineaza pe copii de la cele mai fragede varste, iar ei si-ar petrece ore in sir in fata micului ecran.
Comentează: