characters characters

Sunt Parinte in era digitala. Cum ma descurc?

29 noiembrie 2013    |   226693 vizualizări

Varsta: 3 - 6 ani, 6 - 11 ani, 11 - 15 ani, 15 - 18 ani, 6 ani.

Sunt Parinte in era digitala
Oricare ar fi varsta copilului tau, calculatorul a devenit o parte importanta a vietii sale. Vrei sa te asiguri ca influenta sa asupra educatiei copilului va fi una pozitiva.

De asemenea, incerci sa te adaptezi schimbarilor pe care computerul le aduce in sfera preocuparilor, intereselor si obiceiurilor copilului.

In functie de varsta copilului tau, apar o serie de intrebari:

  • Cum il ajuti pe copil sa utilizeze calculatorul ca instrument de invatare?
  • Care este granita dintre mediul real si cel virtual?
  • Jocurile pe calculator: cu sau fara reguli
  • De ce iau copiii referate de pe net?
  • Retelele sociale
  • Cat timp sa il las la calculator?


Referitor la ultima intrebare, unii parinti sunt indecisi in a achizitiona produse educationale online, blocandu-se in teama ca juniorul va petrece prea mult in fata calculatorului. Create de specialisti educationali, produsele INTUITEXT sunt adaptate acestei noi generatii, propunand o invatare, corect dozata ca timp, dinamica, interactiva, care ii ajuta pe elevi sa retina mai usor informatiile, explorand atat memoria vizuala, cat si pe cea auditiva. De exemplu, pe ExamenulTau.ro elevii pot învăţa sistematic (cu aprofundare pe materie) sau rapid (centrat pe noţiunile pe care stiute deja).
   
CD-urile educationale INTUITEXT, platformele online: ScoalaIntuitext.ro si ExamenulTau.ro  transforma invatarea. Descopera-le si vei vedea ca vei gasi in ele un ALIAT. Transforma provocarile in reusite!

Autorii Ghidului Sunt Parinte in era digitala. Cum ma descurc? te ajuta sa parcurgi toate aceste etape care apar in relatia dintre tine, copil si calculator.


 
 

*Pentru a putea deschide fisierul, este nevoie sa aveti instalat pe calculator Adobe Reader.


Vezi si celelalte Ghiduri din Colectia SuntParinte.ro
 

Comentează:
34 comentarii

  • Numele tau
    *Camp obligatoriu
  • Scrie aici comentariul tau!
    (maxim 1000 caractere)
  • Introdu codul de securitate alaturat

    Nu înţeleg codul
    *Camp obligatoriu
  • Valeriu Iovan
    Valeriu Iovan    13.03.2013 - 00:00
    Autorii sunt superficiali în mai toate concluziile și argumentele aduse. De parcă ar fi fost plătiți de firmele care creează jocuri digitale!
    Utilizarea calculatorului la vârste mici este dăunătoare atât prin dispozitivul numit computer (electromagnetismul dezvoltat de toate componentele provoacă tulburări de memorie, deficit de atenție, oase fără calciu, diminuarea vederii, iradierea provocată de ecran poate provoca boli care se vor declanșa la 30-40 ani, folosirea tastaturii și a mouse-lui (curent electric de mică tensiune) provoacă anchilozarea degetelor, poziția de lucru poate provoca dureri de spate, deformări de coloane și articulații sensibile!), prin conținutul activității (jocurile violente generează epilepsie infantilă, lipsă de respect față de viață, conștiința de supraerou - sunt din ce în ce mai mulți tineri care fac rost de armament și pătrund în școlile care nu i-au acceptat ca supraeroi trăgând în toate direcțiile și omorând tot ce apare precum în jocurile în care toți îți sunt dușmani cum ar fi Doom, Counterstrike, dezvoltă imoralitatea - vezi GTA, jocuri sexuale). Nu poți să afirmi că atracțiile sexuale pot fi evitate prin informarea minorilor la un timp potrivit pentru că acest timp potrivit este situat la sfârșitul pubertății iar dacă îl informezi mai devreme minorul va suferi un șoc greu de prevăzut. În anii 1990 s-a exagerat această educație prematură (la unele școli, de 1 iunie au fost dăruite copiilor prezervative și nu toți le-au folosit ca baloane în prima recreație...) și azi această exagerare continuă (fac ce fac dar știu ce fac, cuvântul fac având un înțeles englezesc cunoscut de toți copii de la 7 ani în sus!) și efectu se vede în înmulțirea explozivă a mamelor minore! Cred că acest site ar trebui să fie mai atent cu articolele tipărite și să solicite obligativitatea utilizării diacriticelor românești, dovedind astfel pricepere în utilizarea calculatorului, seriozitate în gândire și respect față de limba română.
    Cât despre calculator și minor, părintele ar trebui să îl asiste pe minor 1-2 ore cel mult în activitatea pe calculator. Dacă nu are timp de supraveghere, calculatorul ar trebui să fie nefuncționabil. De la 16 ani în sus, după ce scheletului uman i se adaugă protecția electromagnetică, se învață într-o lună tot ce s-a învățat între 4 și 15 ani, indiferent de cât mult timp s-a folosit tastatura.
  • sfaiter anca
    sfaiter anca    20.11.2012 - 00:00
    Materialul prezentat e pe intelesul tuturor, poate fi utilizat si in cadrul orelor de consiliere si orientare cat si in cadrul lectoratelor cu parintii.Dar, consider ca in scoli ar trebui sa se faca o educatie a calculatorului, sa se stabileasca niste granite de utilizare cel putin pana la finele clasei a VIII-a. Si anumite saituri cu potential daunator ar trebui sa fie restrictionate cu limita de varsta.Teoria e multa si buna, dar practic nu vom reusi noi sa punem bariere copiilor nostri acum cand suntem in plina era a tehnologiei si cand totul evoluiaza de la zi la zi.
  • voicu ana
    voicu ana    04.11.2012 - 00:00
    Multumesc pentru ghid
  • Ioan Dan
    Ioan Dan    23.09.2012 - 00:00
    Cu parere de rau dar materialul nu are nici un fel de studiu la baza, nici o bibliografie, e doar o parere subiectiva a autorului. Unde sunt specialistii in domeniul efectelor micului ecran asupra omului? Ati auzit de dependenta de jocuri pe calculator sau de internet care sunt ca niste droguri? Iata un material care contrazice in mare parte acest material:
    În același an doi psihiatri din Taiwan au făcut vâlvă cu ideea unei noi tulburări: dependența de iPhone. Au documentat două cazuri: unul viza un pacient adolescent care a fost internat în cele din urmă la azil după ce ajunsese să folosească iPhone-ul 24 de ore pe zi. Cel de-al doilea studiu viza o vânzătoare de 31 de ani care își folosea telefonul în timpul șofatului. Ambele cazuri ar fi fost luate în derâdere dacă n-ar fi fost lansat în aceeași perioadă și studiul de 200 de pagini de la Stanford despre obiceiurile legate de iPhone. Acesta descoperea că 1 din 10 utilizatori se simt „complet dependenți” de telefon. 94% din intervievați au recunoscut că se simt într-o măsură mai mică sau mai mare constrânși în timp ce 3% nu permit nimănui să se atingă de telefonul lor.

    În cei doi ani care s-au scurs de atunci îngrijorarea pentru atracția patologică cauzată de internet a crescut. În aprilie doctorii au atras atenția asupra unei creșteri a „dependenței de Facebook” în revistei The Times of India. Cele mai noi detalii despre obsesia americană pentru internet se află în noua carte a lui Larry Rosen iDisorder care, în ciuda titlului ludic, a fost publicat la cea mai mare editură medicală din lume. Echipa lui a intervievat 750 de persoane, o proporție de adolescenți și adulți reprezentativi pentru recensământul Californiei de Sud și care le-au detaliat obiceiurile tehnologice, sentimentele față de acele obiceiuri și rezultatele la o serie standard de teste de tulburări psihiatrice. Autorul a descoperit că cei mai mulți intervievați, exceptându-i pe cei peste 50 de ani, își verifică mesajele, email-ul sau rețelele de socializare „tot timpul” sau o dată la 15 minute. Mai îngrijorătoare e descoperirea că cei care petrec mai mult timp online aveau mai multe „trăsături compulsive de personalitate.”

    Nu e suprinzător poate că cei care își doresc mai mult timp online se simt constrânși să și-l procure. Însă, de fapt, acești utilizatori nu-și doresc să fie conectați. Nu e chiar liberul arbitru care îi îndeamnă pe cei mai mulți tineri angajați (sub 45 de ani) să își țină BlackBerry-urile lângă pat când dorm conform unui studiu din 2011 și nici pe 80% dintre cei care pleacă în concediu să-și ia laptop-uri sau smartphone-uri cu ei pentru a ține legătura cu serviciul, conform unui alt studiu din 2011 și nici să-și verifice smartphone-urile înainte de culcare, în mijlocul nopții dacă se trezesc și la câteva minute după ce se trezesc.

    Ni se poate părea că alegem să folosim această tehnologie, dar suntem, de fapt, atrași de potențialele recompense de termen scurt. Orice ping poate fi o oportunitate socială, sexuală sau profesională și primim o minirecompensă, o fărâmă de dopamină dacă răspundem la sunet. „Recompensele acționează ca niște impulsuri de energie care încarcă motorul compulsiv precum frisonul unui jucător de cărți când primește o nouă carte. Cumulativ, efectul este puternic și greu de refuzat.” A declarat recent cercetătoarea din domeniul media de la MIT Judit Donath pentru Scientific American.

    A devenit de curând posibil să urmărim cum folosirea internetului ne modifică funcționarea creierului. În 2008 Gary Small, directorul centrului UCLA pentru Memorie și Îmbătrânire a fost primul care a documentat schimbările la nivelul creierului produse de folosirea moderată a internetului. A strâns 24 de persoane dintre care jumătate erau utilizatori experimentați de internet și jumătate de-abia începuseră și le-a făcut tuturor tomografii. Diferența era uimitoare: utilizatorii de internet prezentau modificări ale contexului prefrontal. Ceea ce s-a întâmplat apoi a fost și mai surprinzător.Timp de o săptămână li s-a cerut începătorilor să petreacă un total de 5 ore online și apoi să se întoarcă pentru o altă tomografie. „Utilizatorii începători prezentau deja modificări la nivelul funcționării creierului” a scris mai târziu reflectând asupra consecințelor pe care le putem resimți când petrecem mai mult timp online.

    Creierul unui dependent de internet arată la fel ca cel al unui dependent de droguri sau alcool. Într-un studiu publicat în luna ianuarie cercetători chinezi au descoperit „un nivel anormal de materie albă” – in esență celule nervoase în plus create pentru viteză – în zonele însărcinate cu atenție, control și funcție executivă. Un studiu paralel a găsit schimbări similare în creierele dependenților de jocuri video. Ambele studii vin pe linia altor studii efectuate de chinezi care leagă dependența de internet de „anormalități structurale în materia cenușie”, anume scăderea de 10-20% în zona responsabilă pentru precesarea vorbirii, memoriei, controlului motor, emoției și alte informații. Mai rău, scăderea nu se oprește niciodată – cu cât petrecem mai mult timp online, cu atât creierul prezintă mai multe semne de „atrofie”.

    Deși tomografele nu dezvăluie ce a fost mai întâi, abuzul sau schimbările din creierele noastre, mulți medici înclină spre confirmarea propriilor observații. „Nu ne putem îndoi că devenim mai impulsivi” spune Aboujaoude de la Stanford, iar unul din motive îl constituie folosirea tehnologiei. El subliniază creșterea diagnosticelor de tulburare obsesiv-compulsivă și ADHD, ultimul ajungând la un procentaj de 66% în ultima decadă. „Există o cauză și un efect.” Intregul articol il gasiti aici:http://www.familiaortodoxa.ro/2012/09/09/internetul-ne-face-sa-innebunim-partea-a-ii-a/
  • Alexuc Aurelia
    Alexuc Aurelia    22.09.2012 - 00:00
    Multumesc!Un material util!
  • violetaangela
    violetaangela    22.09.2012 - 00:00
    multumim ptr ghid
  • dorina vaduva
    dorina vaduva    21.09.2012 - 00:00
    multumesc pentru ghid
  • Anca Munteanu
    Anca Munteanu    19.07.2012 - 00:00
    Doamna Veronica Ghica,
    Este intr-adevar o situatie pe care trebuie sa o gandim ca adulti pentru copiii si adolescentii care sunt ”impartiti” intre lumea reala si cea virtuala. Asta a fost scopul conceperii acestui ghid si al altor actiuni (traducerea in limba romana a cartii nui psihanalist francez care se ocupa de multi ani de probeleme ale familiilor in fata fenomenului virtual - Psihologia jocurilor video, alte articole si intruniri).
    www.psihanaliza-de-familie.com
  • veronica_ghica
    veronica_ghica    30.06.2012 - 00:00
    eu mi-am 'terorizat' familia (inclusiv pe mine) sa stea care cum are timp cu copilul afara in parc, la copii, si acum, cea mai urata zi pentru fetita mea este cand nu gaseste copii sa se joace. Cand am treaba o trimit la laptop, dar se plictiseste repede - se joaca cateva nivele si nu ii mai place; i-am luat cd-uri interactive pentru copii si dupa ce trece o data prin ele nu le mai vrea (gen Piticlic sau Chemi curiosul). Isi cauta singura pe Google ce-i trazneste prin cap (cu scapari de genul 'cum se fac copiii' dar peste care am trecut cu diplomatie si cu promisiunea ca daca mai are nelamuriri de-astea mai deosebite sa cautam impreuna). Isi pune ce muzica vrea (la inceput desene animate, dar acum prefera muzica usoara) pe Youtube... dar tot prefera afara decat la laptop. Sunt convinsa ca asta este pentru ca asa a fost obisnuita, statul foarte mult afara i-a creat o gasca de copii si niste preocupari sociale active, ori in casa a remarcat ca e plictiseala mare. Chiar si la laptop, eu mereu i-am spus ca ma plictiseste laptopul, ca
  • veronica_ghica
    veronica_ghica    30.06.2012 - 00:00
    am dat trimite din greseala :) Am vrut sa inchei cu ideea ca imi este teama totusi ca atunci cand va merge la scoala va descoperi messengerul si va prinde microbul jocurilor... si daca ceilalti copii sunt in competitie ca au ajuns la nustiuce nivel al jocului, nu pot sa o tin pe ea sa nu joace si sa ramana ultima... in primul rand pentru ca nu cred ca as reusi, si in al doilea rand pentru ca mi-e teama ca nu tine pasul cu gasca.
  • COTIRLAN LUMINITA
    COTIRLAN LUMINITA    20.05.2012 - 00:00
    Calculatorul poate fi prieten sau dusman, in functie de limitele pe care le stabilesc eu, ca parinte. Stiu ca e usor sa faci diferite lucruri prin casa si sa nu fii incurcat...Dar, daca las copilul in fata calculatorului la nesfarsit...il pierd pe zi ce trece intr-o lume in care eu, ca parinte nu numai ca nu am nici o autoritate, dar...nici nu exist! Trecem unul pe langa altul si nu ne mai regasim...Eu, raman in lumea mea, plina de griji iar el...evadeaza intr-o lume plina de aventura, care-i aduce cu fiecare nivel depasit...libertate si noutate...
  • Elena Rotomeza
    Elena Rotomeza    27.03.2012 - 00:00
    Mulțumim pentru materialele prezentate. Sunt de actualitate și utile ca resursă în lectoratele cu părinții. Felicitări!
  • Floare Bernad
    Floare Bernad    08.01.2012 - 00:00
    Excelent si util,voi prezenta parintilor la o masa rotunda.
  • constantaanton@yahoo.com
    constantaanton@yahoo.com    08.01.2012 - 00:00
    Buna seara, am sa folosesc ghidurile descarcate ca material bibliografic in orele de dirigentie si educatie pentru sanatate.
  • constantaanton@yahoo.com
    constantaanton@yahoo.com    08.01.2012 - 00:00
    Foarte bune materiale pentru educarea parintilor.Pot constitui suport de discutie in sedintele respectiv lectoratele cu parintii
  • 77adn
    77adn    28.12.2011 - 00:00
    Sunt extraordinare aceste ghiduri.Felicitari pentru aceasta initiativa de a veni in sprijinul nostru al parintilor,dar si al dascalilor!
  • Trandafir Marius
    Trandafir Marius    10.08.2011 - 00:00
    Este un ghid util si interesant atat pentru parinti cat si pentru profesori.
    Felicitari echipei de redactie.
  • Nicolae Sandra
    Nicolae Sandra    27.07.2011 - 00:00
    Atentie dragi parinti la avertismentul dat de dl. Ioan Dan in comentariul sau ! Calculatorul, la fel ca si televizorul poate crea dependenta, asemenea oricarui drog ! Merita citita literatura de specialitate pe tema dependentei de calculator si televizor, deoarece se pare ca una din maladiile viitorului va fi strans legata de aceasta dependenta, iar copiii sunt cei mai vulnerabili la acest nou virus.
  • Grigoras-Rotariu Sanda
    Grigoras-Rotariu Sanda    29.05.2011 - 00:00
    Tin sa marturisesc ca nu am stiut de asa ceva pana acum.Recunosc ,nu am probleme, dar voi fi mult mai atenta de acum.Nu e chiar atat de greu.Va multumim in numele celor ce au o reala nevoie de informatie de acest gen!
  • Ioan Dan
    Ioan Dan    20.05.2011 - 00:00
    Din acest ghid reiese ca nu e nici o problema sa-i invatam pe copii sa se joace pe calculator pana la 2 ore pe zi de parca nici nu ar fi principala cauza de ADHD. Dar oare acest copil mai e capabil sa citeasca 2 sau macar o ora pe zi , activitate care-i dezvolta cu adevarat gandirea, imaginatia, atentia si concentrarea? Iata ce spune Virgiliu Gheorghe in cartea ,, Efectele televiziunii asupra minţii umane'' Ed. Evanghelismos, Bucureşti, 2005:
    Hiperactivitatea presupune o continuă agitaţie sau o „zbânţuială” a persoanei respective, o uşoară stare de tensiune sau nervozitate care adesea poate fi vizualizată prin mişcarea mâinilor sau a picioarelor. Hiperactivitatea este, de fapt, cauza impulsivităţii şi a irascibilităţii excesive, a lipsei de control interior. Ea este considerată a fi principala cauză a comportamentului impulsiv la adulţi. În general, „ADHD este, în mod statistic, legat de delicvenţă şi de comportamentul antisocial” .
    „Efectul acestei manipulări planificate şi atente - arată J. Healy- îl constituie separarea răspunsului natural al creierului de cel al trupului, deoarece, în timp ce atenţia mentală a telespectatorului este în alertă, nu este necesar ca persoana să reacţioneze şi fizic. Spre exemplu, creierul înregistrează mişcările bruşte ale camerei video (sau actele de violenţă prezentate), răspunzând la acest stimul din punct de vedere psihic sau neurologic ca la un pericol real. Concomitent însă, tensiunea nu poate fi eliberată prin răspunsul fizic fiindcă nu este nevoie de aceasta. Cercetătorii apreciază că această excitare nervoasă în faţa unui pericol iminent, care nu a fost descărcată printr-un răspuns fizic (prin participarea, mişcarea corpului), conduce automat la creşterea hiperactivităţii, irascibilităţii şi frustrării” .
    Este recunoscut faptul că această acţiune înainte şi înapoi este o cauză majoră a hiperactivităţii, mişcare rapidă fără scop, ca şi cum ar fi stimulată de electricitate. Energia, tensiunea nervoasă produsă de imagini, dar nedescărcată fizic, este înmagazinată. Apoi, când aparatul este închis, are loc explozia manifestându-se în exterior prin crize ale lipsei de sens, reacţii haotice, activitate accelerată. Am observat acest lucru de nenumărate ori la copii. Sunt cuminţi când se uită la televizor, după care devin hiperactivi, iritabili şi frustraţi.. Cu toate că nu există o definiţie deplin recunoscută a ADHD-ului, majoritatea medicilor şi profesorilor găsesc proprii acestei boli următoarele comportamente:
    - neputinţa de a duce la bun sfârşit activitatea începută;
    - incapacitatea de a asculta şi de a urmării;
    - dificultatea de a sta concentrat sau conectat la o activitate;
    - a acţiona înainte de a gândi;
    - alternarea rapidă a unei activităţi cu alta;
    - dificultatea organizării şi planificării acţiunilor;
    - dificultatea de a-şi aştepta rândul.*
    Dacă la copii afecţiunea îngrijorează mai cu seamă datorită problemelor pe care aceştia le întâmpină în procesul de învăţare sau în alte activităţi extraşcolare, pentru tinerii şi adulţii noilor generaţii, consecinţele devin mult mai grave. Scăderea atenţiei, a concentrării, lipsa răbdării, a tenacităţii şi, cum vom vedea, a motivaţiei sunt caracteristicile ADHD-ului ce influenţează întreaga existenţă a omului modern. Insucces profesional, instabilitate în alegerea obiectivelor, relaţii personale şi comunitare superficiale, irascibilitate crescută, complexul lipsei de performanţă sunt doar câteva dintre semnificative urmări ale acestei afecţiuni, care se anunţă ca fiind una dintre cele mai importante maladii ale secolului al XXI-lea.
    Ce se întâmplă, de fapt? În ce constă extraordinara putere de captivare a atenţiei pe care o manifestă televiziunea?
    În anul 1986, Byron Reews de la Universitatea din Stanfort, Esther Thorson de la Universitatea din Missouri şi colegii lor au încercat să afle care este mecanismul sau modul în care televizorul captează atenţia. Ei au constatat că formal feathures, ce caracterizează oricare emisiune TV (tăieturi de plan, rotiri ale camerei de filmat, zgomote bruşte, mişcări rapide ale camerei), au capacitatea de a provoca din partea telespectatorului un răspuns numit reacţie orientată, care are ca efect menţinerea atenţiei fixate asupra ecranului.
    Studiind modul în care variază undele cerebrale în timpul vizionării, cercetătorii au ajuns la concluzia că aceste trucuri stilistice provoacă apariţia unui număr foarte mare de reacţii involuntare care pot duce la orientarea atenţiei prin creşterea semnificaţiei mişcării detectate. Atracţia se pare că se datorează răspunsului biologic de orientare, descris prima oară de Pavlov în anul 1927. Acest răspuns este instinctul vizual sau reacţia auditivă la orice stimul nou sau la un stimul care se manifestă brusc. Prim-planurile care se schimbă brusc, mişcările rapide ale aparatului de filmat ţin în alertă creierul deoarece acestea agresează reflexul de a menţine, în mod anticipat, un control al spaţiului în care ne aflăm, al unei distanţe stabile, date între unii şi ceilalţi. Marea parte a efectelor speciale, prezente pe micul ecran, sunt percepute de creier ca semnale ale unui potenţial pericol.
    Cum sa mai fie atenti si sa invete copii la scoala cand pana si acolo nu pot rezista fara sa se joace pe telefon sau consola? Ne mai intrebam de ce copii citesc atat de putin?!
Vezi toate comentariile

Citeste si alte articole din aceasta tema

Mai multe