Sportul in viata de familie
Toti suntem de acord ca sportul e important, ca ne face bine, ca e necesar, ca ajuta copiii sa creasca frumos si adultii sa fie sanatosi, dar ... e suficient sa te uiti pe strada ca sa iti dai seama ca multi credem, dar ca putini aplicam ceea ce credem.La fel si noi. Am facut sport ... la ora de educatie fizica de la scoala. Apoi cate ceva temporar sau din cand in cand (dans, karate, inot, tenis, badgminton, etc.), mai mult ca modalitate de petrecere a timpului liber, decat ca sport in sine.
Copiii nostri au facut sport ca optionale la gradinita: balet, dans, aikido, inot, tenis. Ei au ales, noi i-am incurajat si le-a facut placere. La un moment dat insa, tatal lor s-a horatat si s-a apucat de sport. Ca s-a apucat, foarte bine, bravo lui, insa modalitatea aleasa a fost sa foloseasca un program de pe niste DVD-uri care se folosesc ... acasa. Adica unde erau si copiii de fata. Iar programul presupune sa faci sport 3 luni, o ora pe zi. Asta a fost la inceput. De atunci, au aparut si alte programe, cam tot de 2-3 luni fiecare si au trecut astfel aproape ... 3 ani. Timp in care in afara de DVD-uri au mai aparut prin casa greutati, bare de tractiune, mingi gonflabile, mingi grele, saltele de yoga, corzi elastice, prosopele subtiri care absorbm multa apa, cantare ce masoara si masa musculara, ceasuri ce monitorizeaza bataile inimii, adidasi speciali cu cipuri care fac acelasi lucru, bauturi mineralizate si ... bineinteles, mancare cu totul diferita. Primul efect? 20 de kilograme date jos in primele 8 luni, ceea ce a vazut toata lumea, insa copiii ... au vazut si cum. Urmatoarele efecte? Copii care au vrut sa faca sport! Copii care in timpul lor liber, in loc sa se joace, isi pun singuri DVD-urile si imita ce face echipa de acolo! Copii care si-au cumparat propriile lor greutati (de jumate de kilogram, fiica-mea roz, fiu-miu albastre) si pe care le folosesc. Copii care refuza cartofii prajiti... din convingere! Din aceeasi convingere refuza si painea: „Sportivii nu mananca paine!”(spre disperarea bunicelor! ).
Si nu doar ca acum le place sa faca sport acasa, dar si-au extins mult interesele din aceasta zona: vor sa faca orice sport sau cel putin sa incerce. Regulat, fac acum doar tenis si aikido. Mai fac iarna ski, insa ocazional patineaza, merg cu rolele, cu bicicletele, inoata, fac snorkeling etc. Ca urmare, casa noastra s-a umplut de rachete de tenis, de badgminton, role, patine (toate acestea si in varianta pentru adulti) mingi, cos de baschet de camera.
Si mai au multe in plan: sa ne cumparam o minge de baschet (asa am aflat si eu ca sunt pe greutati si marimi conforme cu varsta copiilor) sa aruncam la cosurile de baschet de pe terenurile din parc. Au in plan sa joace fotbal, sa invete sa se dea cu placa, sa mearga si fiu-miu cu role in linie, etc. Oricum, magazinele sportive au devenit magazinele preferate si nu se pot abtine sa nu dea cu pumnii intr-un sac de box daca trec pe langa el, sa nu sara pe vreo saltea elastica daca sunt in preajma ei, sa nu incerce vreo racheta, paleta, minge etc. Si, in general, isi doresc orice implica miscare. Si nu doar pentru ca sunt copii si nu stau locului oricum, ci pentru ca ei „fac sport”. Fiica-mea ar face si parasutism daca ar avea ocazia. Acum viseaza echitatie, dupa ce am fost la un spectacol si s-a indragostit de cai si ca urmare s-a dotat cu cizme si vesta si asteapta ...calul. Intre timp danseaza dansuri orientale,tot dupa dvd-uri. De data asta ale lui mami.
Toate acestea imi aduc aminte de o vorba: „Cunoasterea e doar un zvon pana nu intra in muschi.” si cam asa a fost si pentru noi. Adeziunea la sport, la valorile si beneficiile lui au fost doar declaratii pana cand nu ne-a intrat in muschi, la propriu. Abia acum fac parte din viata noastra. Cum stim asta? Pentru ca atunci cand nu putem face sport, nu avem stare! Trebuie sa facem sport, trebuie sa facem miscare, pentru ca acum sportul face parte intr-adevar din viata noastra de familie.
Mihaela Zaharia
Sunt psiholog de 13 ani, trainer de 9 ani si mamica de 8 ani pentru fetita mea, eleva in clasa a II-a si de 6 ani pentru baietelul meu, elev in noua clasa pregatitoare.
Lucrez in principal cu parinti in cadrul firmei de training si coaching, Mind Master si imi place sa scriu pentru SuntParinte.ro.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Lipsa de vitalitate la parinti - cum se manifesta si cum o poti depasiLipsa de vitalitate e o stare de stagnare, goliciune si singuratate in care viata parca nu mai are nicio culoare si nimic nu pare sa ne mai motiveze.
-
5 feluri in care poti avea un An Nou mai activUnul din regretele cele mai frecvente ale parintilor este ca nu isi mai acorda suficient timp pentru miscare.
-
Cum adopti un stil de viata sanatos in familieIn familie, copiii au ocazia sa isi formeze pentru prima data atitudini si convingeri despre alimentatie, miscare fizica, grija de sine, somn si alte alegeri care defines stilul de viata.
Comentează:3 comentarii
-
Ionescu Gabriela
06.02.2013 - 10:09
Pentru o perioada in care toata lumea se plange ca este ocupata (si parintii, si copiii) mi se pare o reusita remarcabila pentru un parinte sa faca sport impreuna cu copiii. Pentru noi, a fost mai greu sa incepem, acum petrecem si noi destul de mult timp afara cu copilul,facand miscare, dar mai avem de lucrat la capitolul "vointa"; de obicei, mergem cu rolele prin parc sau baietii joaca fotbal:).
-
Adriana Gheorghe
05.02.2013 - 18:19
si este normal ca si copii I-IV sa faca sport chiar si cei mai mari fac sport si este foarte bine sa faci sport si nu ceea ce vad eu ca face lumea adica se prosteste mai mult iau pastile ( alte chestii nesanatoase) din parerea mea
-
Adriana Gheorghe
05.02.2013 - 18:17
te-ai exprimat foarte frumos!
Vezi toate comentariile