Cum sa iti pastrezi calmul si flexibilitatea cand copilul iti testeaza limitele
Flexibilitatea ne ofera oportunitatea de a invata cum sa raspundem unei situatii numai dupa ce am luat in calcul si punctul de vedere al celuilalt - in cazul nostru, al copilului. Cand devenim parinti, luam cu noi si propriile rani din copilarie, iar situatiile prin care trecem uneori cu copiii nostri in mod sigur vor lovi aceste coarde sensibile. Cand suntem flexibili, putem alege in mod constient ce fel de exemplu vrem sa-i oferim prin felul in care-i vorbim, prin tonul pe care-l adoptam, prin valorile pe care le sustinem si prin comportamentele pe care le afisam. Este de la sine inteles ca nu avem cum sa ne asteptam, de exemplu, ca un copil sa dea dovada de calm si intelegere cand noi insine tipam, trantim, amenintam sau ne pierdem cumpatul.
De multe ori ni se intampla, din graba, oboseala sau obisnuinta, sa nu vedem altceva decat ce este la suprafata: vedem ce face un copil, fara insa a cauta si motivele pentru care exista acel comportament. Cand incepem sa sapam mai adanc, catre nivelul experientelor interne ale copilului, descoperim un nou univers - o lume a emotiilor, a amintirilor si a gandurilor, o lume despre care daca incepem sa comunicam cu copilul, il vom inarma cu cele mai importante instrumente pe care le poate avea in procesul descoperirii si dezvoltarii de sine.
Iata ce poti face sa iti controlezi furia in astfel de situatii:
- Invata sa identifici semnalele fiziologice ale furiei inainte ca aceasta sa puna stapanire pe tine: bataile rapide ale inimii, crampe, tremurat, inrositul fetei, scrasnitul din dinti, dureri de cap, etc. Identificarea din timp a acestor semnale iti va da prilejul sa decizi, cu mai multa luciditate, sa nu reactionezi impulsiv.
- Nu uita sa respiri profund, cu intentia de a te relaxa si inarmata cu multa rabdare. Chiar daca situatia cere interventia ta imediata, tot este necesar sa respiri. Respiratul adanc opreste raspunsul fiziologic in fata stresului si iti ajuta mintea sa se limpezeasca.
- Schimba-ti gandurile. In loc sa zici "Face asta doar ca sa ma supere", zi "Ea este copilul si eu sunt mama. Dintre noi doua, eu sunt persoana responsabila si deci trebuie sa ofer un model", sau in loc sa gandesti "Trebuie sa ma asculte pentru ca eu stiu mai bine", gandeste "Cum pot face sa obtin cooperarea lui? Unde este sursa neintelegerii si cum poate fi rezolvata?".
- Incearca sa vezi lucrurile si din perspectiva copilului. Daca nu vrei sa renunti la ideea ca ai dreptate si el nu, inseamna ca esti deja intr-o stare mentala favorabila certii. Nu strica sa iti aduci aminte ca micutul tau isi exprima propriile nevoi asa cum stie el mai bine.
Pentru a evita conflictele si momentele neplacute, este important sa gasesti resurse si modalitati de a-ti pastra calmul in situatii diferite si de a invata sa privesti lucrurile nu doar din perspectiva ta. Tu cum reusesti sa iti pastrezi flexibilitatea in relatia cu copilul tau?
Anca Popa
Psiholog si psihoterapeut, lucrez in special cu cupluri, familii, copii si parinti dornici sa isi ajute copiii care trec prin perioade dificle sau care pur si simplu sunt interesati sa optimizeze relatia pe care o au cu acestia.
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Zece replici ale parintilor care nu functioneazaModul in care comunici cu copilul tau poate face diferenta in cum anume se dezvolta din punct de vedere emotional si comportamental.
-
Biasul de confirmare. Ce inseamna si cum se manifesta in rolul de parinteBiasul de confirmare este recunoscut ca si un fenomen ce se refera la tendinta de a cauta dovezi care sa fie in consonanta cu credintele pe care le avem si de a elimina informatiile care vin sa contrazica ceea ce credem.
-
Parentingul constient. Ce inseamna si de ce este importantParentingul constient se refera la un stil de a creste si educa copilul, cu accent pe constientizarea si atentia parintelui in relatia cu copilul sau.
Comentează:
-
Steluta
18.11.2013 - 13:28
multumesc pt aceste sfaturi!
Vezi toate comentariile