Agresivitatea dintre frati
"Am incercat tot ce se putea: cu vorba buna si cu tipete, cu lovitul la fund si peste mana, cu amenintari si rugaminti, cu laude si cu pedepse. Nimic nu s-a schimbat! Baietelul meu cel mare continua sa-l bata pe cel mic si eu sunt disperata, nestiind cum sa mai procedez!"
A face trecerea de la violenta la armonie nu este cea mai usoara sarcina pentru un parinte, dar recompensele aduse de aceasta schimbare sunt printre cele mai dulci.
De ce pedeapsa, amenintarile si bataia nu sunt eficiente?
- Pentru ca ranesc. Iar mai mult ca sigur, in spatele violentei copilului tau se afla o suferinta sufleteasca pe care nu stie cum sa o exprime altfel decat prin violenta sau furie.
- Pentru ca pur si simplu nu ai cum sa il inveti sa fie calm si pasnic daca tu dai dovada de violenta.
- Pentru ca pedeapsa il invata pe copil, mai degraba, sa inteleaga consecintele pe care le va suferi el insusi daca nu te asculta, in loc sa inteleaga care sunt rezultatele propriilor actiuni asupra altei persoane.
- Pentru ca problema emotionala care sta la baza agresivitatii sale nu se poate rezolva nici prin pedeapsa, nici prin amenintari si nici prin bataie.
- Pentru ca pedeapsa erodeaza relatia, il face pe copil sa se indeparteze de tine, iar comportamentul sau se va inrautati. In plus, isi poate forma convingerea ca este o persoana rea.
Ce poti sa faci pentru a elimina agresivitatea dintre frati?
1.Incepi prin a te calma - ai nevoie ca mintea ta sa fie limpede si pregatita sa empatizeze. Pur si simplu respira si accepta-ti trairile; intensitatea furiei va scadea de la sine. Controlandu-ti cu succes propriile impulsuri de furie, ii vei oferi si micutului tau un exemplu demn de urmat.
2.Inainte de a incerca sa rezolvi ceva cu copilul cel mare, ai grija de cel mic: schimba-i hainutele daca este nevoie, sterge-i lacrimile etc. Daca cel mic are nevoie de atentia ta imediata, poti combina pasul 1 cu acest pas.
3. Asaza-te pe pat sau pe jos cu ambii copii, cu tine intre ei si cu bratele in jurul fiecaruia. Este important sa-i imbratisezi pe ambii, in primul rand pentru a le transmite din calmul tau si in al doilea rand pentru a-i face sa simta ca-i iubesti pe amandoi.
4. Initiaza discutia cu fiecare dintre ei, in paralel:
Vorbeste cu cel mare despre:
1) ce s-a intamplat ( ex.: si-a gasit fratiorul umbland in lucrurile lui, i-a stricat o jucarie). Inlocuieste, de exemplu, intrebarea "De ce ai facut asta?" cu "Hai sa vorbim despre ce s-a intamplat".
2) cum s-a simtit (tristete, furie, disperare, etc.) si ce a facut (i-a dat o palma, l-a trantit pe jos, l-a muscat). Este important sa nu il critici pentru emotiile sale, ci sa-l incurajezi sa vorbeasca depre ele; sa-i explici ca este normal ca toti oamenii sa simta furie uneori, ca iti doresti sa-l ajuti si sa-i fii alaturi atunci cand nu se simte bine, dar ca nu esti de acord cu violenta pe care a manifestat-o. Fii ferma, dar nu-l critica: "Inteleg ca te-ai infuriat si eu m-as fi simtit la fel, dar nu sunt de acord sa-i provoci durere".
3) cum isi inchipuie ca s-a simtit fratele lui cand a fost lovit. Aici il poti implica si pe cel mic, rugandu-l sa-i vorbeasca despre cum s-a simtit in acele momente; daca inca nu poate vorbi, incurajeaza-l pe cel mare sa iti vorbeasca despre reactia pe care a avut-o cel mic dupa ce a fost lovit (a plans, s-a inrosit la fata, s-a ascuns de el etc.). Si aici este important sa nu-l faci sa se simta vinovat.
4) ajuta-l sa caute alte mijloace prin care isi poate exprima furia, fara sa raneasca pe cineva. De exemplu, propune-i ca data viitoare cand va fi furios sa te cheme pe tine sa-l ajuti sa se linisteasca, sa respire adanc cu scopul de a isi tempera intensitatea impulsurilor, sau pur si simplu sa plece din incaperea in care se afla si fratiorul lui. Incurajeaza-l si pe el sa genereze solutii alternative.
5) ajuta-l sa identifice semnalele premergatoare acceselor de violenta: senzatii fizice precum tremuratul mainilor, scrasnitul dintilor, bataile rapide ale inimii etc. Odata identificate aceste senzatii, invata-l sa respire adanc si sa isi spuna lucruri care il linistesc, ca de exemplu: "Pot sa fac fata situatiei", "Totul este bine, ma voi linisti".
6) fa cu el jocuri de rol bazate pe solutiile gasite impreuna mai devreme. De exemplu, il poti ruga sa isi inchipuie ca s-a infuriat din nou si ca iarasi simte impulsul de a-si lovi fratiorul. Apoi, incurajeaza-l sa aplice una dintre solutiile discutate mai devreme.
Vorbeste cu cel mic despre:
1) ce s-a intamplat (a intrat in jucariile fratelui pentru ca era curios, i-a stricat jucaria pentru ca a scapat-o din maini, etc.)
2) cum s-a simtit (speriat, trist, agitat). La fel ca si in cazul precedent, ajuta-l sa isi identifice emotiile si asculta-l cu empatie.
3) incurajeaza-l sa-i vorbeasca fratelui cel mare despre ce a simtit cand a fost lovit. Facilitarea comunicarii directe intre cei doi are o insemnatate speciala pentru ca-i invata, pe ambii, cum sa se foloseasca de vorbe, si nu de violenta pentru a comunica ceea ce simt.
4) ajuta-l si pe cel mic sa gaseasca solutii alternative de a gestiona posibile situatii asemanatoare.
5) asigura-i pe ambii copii ca le vei fi mereu alaturi, si la bine, si la rau.
Nu te astepta ca o singura discutie sa rezolve problema. Va fi nevoie de timp si probabil de multa rabdare din partea ta, dar si rezultatele pe care le vei obtine vor fi pe masura: copiii tai vor fi educati in spiritul empatiei, al cautarii de solutii si al maturitatii emotionale.
Anca Popa
Psiholog si psihoterapeut, lucrez in special cu cupluri, familii, copii si parinti dornici sa isi ajute copiii care trec prin perioade dificle sau care pur si simplu sunt interesati sa optimizeze relatia pe care o au cu acestia.
*Sursa foto: Pixabay.com
Citeste si alte articole din aceasta tema
-
Violenta copiilor fata de parintiViolenta copiilor fata de parinti poate include comportamente agresive verbale si fizice, rele tratamente, distrugerea lucrurilor si obiectelor materiale, abuz financiar si chiar violent fizica.
-
Sindromul fratelui mai mic - personalitatea copiilor meziniCe caracteristici tind sa aiba fratii sau surorile mezine? Desigur, rolul de frate mai mic nu garanteaza un anumit tip de personalitate, dar creste probabilitatea ca anumite tendinte, obiceiuri sau trasaturi sa apara in timp.
-
Rolul de frate sau sora mai mare - cum poate influenta personalitatea pe termen lungA fi fratele sau sora mai mare inseamna pierderea statutului de singurul copil al familiei si impartasirea atentiei si iubirii parintilor cu altcineva.
Comentează:5 comentarii
-
Elena Merlusca
22.10.2015 - 14:30
Multumes, diferenta dintre baiat si fata este de 5 ani, mie mi-a picat la ţanc acest subiect!
-
roxana
04.06.2013 - 13:53
Foarte bune sfaturile ! Multumesc ! Le voi pune in practica,la noi se intimpla ca fratele cel mare sa il loveasca pe cel mic si sa se enerveze pe el.
-
maria
31.05.2013 - 17:02
sfaturi bune :)
-
Popa_Anca_sp
30.05.2013 - 15:37
Va multumesc pentru feed-back, pe viitor puteti astepta mai multe articole cu privire la comunicare si acceptare. :)
-
elena
30.05.2013 - 09:43
nu se pune problema in familia mea, cel mare are 21 de ani iar cel mic 3, dar sunt convinsa ca le va fi de folos celor ce au copii apropiati ca si varsta. Oricum si eu am avut cate ceva de invatat referitor la comunicarea cu cel mic. Multumesc pentru sfaturi si astept si alte articole ce tin de comunicare, intelegere, acceptare... etc.
Vezi toate comentariile